Amintiri din copilărie

am mers în repetate rânduri
prin locurile satului de vis
tărâmul parcă-i rupt din Paradis
să dăinuiască la mine în gânduri.

aud parcă şi-acum câinii cum latră
mă uitam cu jind la fiecare poartă
poveşti cu sătenii au intrat în soartă
cu mirosul proaspăt de pâine pe vatră.

mătuşa Ileana mă primea în curte
şi mă lăsa să mă urc în cireş
mă răsfăţam cu dulce gust în iureş
mi se păreau că orele sunt scurte.

prin grădini cu tufele de iasomie
îmi parfumam copilăria cu bucurie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În satul cu troiţe

am strâns multe impresii în satul cu troiţe
oameni prietenoşi întâlniţi la tot pasul
cu zâmbet pe faţă în obraji cu gropiţe
m-au făcut fericită mi-au îndulcit popasul.

în satul liniştit doar câinii mai latră
să vestească solii care bat la poartă
miroase toată zarea a pâine pe vatră
şi lumea-i împăcată cu rurala soartă.

la margine de drum cresc tufe de măceşe
zâmbesc coapte în soare îmbie trecătorii
cu gust dulce acrişor cu miasme alese
dau energie sângelui- cântece pulsatorii.

în satul cu troiţe creşte credinţa mea
alături de prieteni şi de sublimă stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mi mamă umbra (amprenta energetică)

- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă şi-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie şi de crini!

Mamă, umbra mea poate să mai fie
Ascunsă tainic ca un scump odor
Pe cărarea ce vine şi duce către vie
Caută-mă mamă când ţi-este tare dor!

Aminteşte-ţi mamă cât eşti pe Pământ
De tine tânără, să vadă cerul ce-ai zidit
Cum presărai mereu mireasma unui gând,
Vise pentru viitor şi candela aprinsă infinit!

De-auzi de mine acum că sunt sfâşiată
De propria-mi eroare, să nu crezi!
Căci am iubirea în care sunt drapată
Şi-n mine joacă mereu lumini, nu vezi?.

Mă visează măicuţă cum te visez şi eu
În nopţi cu lună plină, după zile-ntunecate
Învăluită în lumină pură şi în curcubeu
Mai caută-mă mamă şi prin vise spulberate!

- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă şi-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie şi de crini!

poezie de Elena Armenescu din Joc Tainic (2008)
Adăugat de Alina Teodora Musat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt nocturn

luna îmbrăcată-n chimono de mătase
veghează lumea mea până în zori de zi
e noapte-mi aştept visul în orele rămase
din insomnia mea se nasc iar poezii

trec orele grăbite prin acele de ceas
pe strune de vioară vibrează o romanţă
o lumină magică face-n mine popas
lăsându-mă uimită plină de speranţă

ştiu că existenţa nu-i floare la ureche
ea implică trudă freamăt şi sudoare
trece prin transformare cu dorinţă veche
cerul să-l cucerească- infinită splendoare

sunt ca un satelit captez gânduri lucide
lumea mea se umple cu principii solide

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă!

Speranţe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar nişte gânduri...
Azi, am mulţi prieteni singuri.

Încă n-am pe faţă riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viaţă, ce mai soartă!
Singurătatea mă poartă.

Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (15 martie 2001)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recolta din gânduri

nori albi pufoşi plutesc pe cer
în curând se vor aşterne ploi
e toamnă blândă şi încă mai sper
că nu o să aducă valuri de nevoi.

strânse-s în cămări recoltele de toamnă
şi-s mii de nunţi cu miri îndrăgostiţi
e pace în lume şi asta înseamnă
că oamenii sunt tot mai fericiţi.

toamna e cochetă în costum pastelat
lauri ruginii poartă pe tâmple
lieduri răsună în lung şi în lat
bucuriile vieţii sunt tot mai multiple.

am strâns în suflet bogatele gânduri
se transformă-n slove rânduri rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din ocean

La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Şi mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubeşte mă aşa cum poţi ca într-o vară sau primăvară
Şi nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubeşte-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubeşte-mă cum numai tu o şiti a face
Iubeşte-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş

Floare albă de cireş
Floarea primăveri calde
Prin mirosul tău trimiţi
Zâmbete şi bună stare.
Printre frunze verzi căzute
Ciripit de turturele,
Îşi fac cuibul câte zece
Şi-alte zece dorm la soare.
Când o boare de vânt bate
Se desprinde câte-o floare
Ce se duce-n depărtare
Mesager prin lumea mare.
Fluturi roz şi mov duc mierea
De pe flori aduc polenul
Pregătind cu multă grabă
Cireşica să apară.
Luna mai e luna voastră
Flori de primăvară albă.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa minciunii

Minciuna-i cu picioare scurte;
O prinzi din prag şi până-n poartă,
Dar i s-a hărăzit, de soartă,
Să i se facă veşnic curte.

epigramă de Ion Munteanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu, două'ş nouă

Unu, două'ş nouă
Pâclă, beznă chioară
Şi afară plouă
Da nu-i prima oară

Curge din urcior
Catifea de noapte
Că mă şi-nfior
Parcă nişte şoapte

Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?

Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Şi tâmplele ninse

Câinele mă latră
Parc-aş fi un fur
Mă-mpiedic de vatră
Şi-mi vine să-njur.

poezie de Ion Untaru din inedită
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete

Tu şi casa fără poartă
(De la capul străzii scurte)
Aţi avut o crudă soartă:
Nimeni nu v-a făcut curte.

epigramă de Marin Sorescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dintre gânduri

scânteia răsărită din fremătarea pură
aprinde focul sacru în care ard regrete
zborul peste hăuri alături de egrete
desparte norii vibrează în nervură

vântul adie-n mine ramuri de poeme
sunt soră cu arţarul din codrul de munte
luminile toamnei mă mângâie pe frunte
razele-mi topesc sub scoarţă blesteme

mă entuziasmez între cuvinte tandre
cu forţa iubirii trec şi prin ziduri
cu fardul auriu acopăr riduri
mi-am colorat surâsul îl aşez în cadre

e toamnă în mine e toamnă în gânduri
e înţelepciune-n pagina cu rânduri

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne relevă în repetate rânduri prin ale înţelepţilor gânduri că cei care au trăit în imoralitate nu au avut parte de o fericită finalitate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi strada-i albă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş

Mă scutur de gânduri
Ca floarea de cireş bătut
Şi în nu ştiu câte rânduri
Drumul meu s-a abătut.

Mai văd un singur drum:
Pustiit şi îngheţat,
În urmă-mi numai scrum
Şi-un vers cadenţat.

Mă întorc la origini
Precum apa la al său vas,
De veşnicia fără margini
M-apropie un ceas...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna-i cu picioare scurte,
O prinzi din prag până la poartă,
Dar i s-a hărăzit de soartă
Să i se facă veşnic curte.

epigramă de Ion Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă ardentă

de-o vreme mi se-ntâmplă lucruri stranii
visez că sunt în groapa plină cu şerpi
pe coate şi pe brânci se târăsc anii
timpii creativi nu vreau să fie sterpi.

hai bucurie dă o raită prin sufletul meu
ca să te bat în cui ca pe-o icoană
mă rog cu stăruinţă la Bunul Dumnezeu
lumina iertării s-o strecoare sub geană.

povara bătrâneţii să mi-o ia de pe spate
şi boala din trup să o vindece iar
mă-nearcă zeci de gânduri înaripate
ceaiul cu miere schimbă gustul amar.

hai bucurie dă o raită prin inima mea
vin-o ca o apă proaspătă din cişmea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o linişte divină

astăzi mă simt un cercetaş cutezător
vreau să descopăr al vieţii miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.

descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinaţii
descopăr rezonanţa sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracţii.

atâtea bucurii câştigate prin umblet
prin lumea cu poveşti despre împlinire
cu slove absolute în minte şi suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.

nu ştiu de mânie de suspin de urlet
o linişte divină se-aşterne prin trăire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ţi spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aştept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineaţa devreme cum
îmi linişteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurşi
prin clespidra din mine)
mai ştii când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenuşa din faţa sobei
şi nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic şi privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire şi încredere sau
câte puţin din fiecare

e noapte şi plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbeşte de mine
ca o linişte de lampa ne aprinsă de multă vreme
faţa de masă s-a rupt pe la colţuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit şi el
gardul dintre noi şi unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le ştii
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte şi plouă
cobor în întunericul din mine şi aştept...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!