Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi strada-i albă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta poetică

Câinii tăcerii când latră
sufletul mă scrie în piatră

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii veseli

Ador butaforia măruntă de pănuşă
Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătuşă
Dacă e milionară, ţie n-o să-ţi dea un cent
Ba mai cheamă şi notarul şi te-a scos din testament

De la visele frumoase, până la cele mai abjecte,
Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte
Le-am lăsat ca moştenire unei alte generaţii
Să mai vină (cine ştie!) în coloană cruciaţii

Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost
Să-mi aştept diurn beleaua ca să mă găsească-n post;
Achit, semnez şi tac, mă reîntorc la vatră
Şi-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu

Mă bucur... eu

... şi mă bucur când plouă, peste flori şi pe crâng
şi mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
şi mă bucur de tine, când vrei să-mi priveşti,
ochii de-acum limpezi, ce îmi ameţeşti,
şi mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
şi mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluţe pictate, printre mii de scântei,
şi mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc şi iubesc,
şi mă bucur de rouă, dimineaţa o calc,
şi răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
şi mă bucur de seară, cu al ei asfinţit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
şi mă pierd în lumină, când vin dimineţi,
pe un nou răsărit, mă înalţ.... să mă ierţi!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DRAGOSTE CU HUBLOUL ÎNCHIS

(Parodie după,, Dragoste cu ferestre deschise'', de Camelia Florescu)

Aş vrea să laşi oraşul cel de piatră
Şi să revii de-ndată pe barcaz
Unde nici câinii mării nu te latră
Şi grijile-s intrate la necaz

Cu pulpa ta cea roză de zambilă
Cu fulgere-n priviri de hiacint
Când câinii mării stau cuminţi sub chilă
Cu drag mi te aştept să te alint

Cu pasul de silfidă fără teamă
De vei intra-n cuşeta cu hublou
Nici câinii mării nu ne bagă-n seamă
Când ne-om iubi ca la-nceput, din nou

Să-ţi demonstrez că sunt bărbat cucernic
Şi că până la moarte te iubesc
C-un val de mare nicidecum puternic
Azi al iubirii şipot îl hrănesc

Şi prea sătul de-atâta-nsingurare
Cu ochii aţintiţi înspre uscat
Voi slobozi chiot de-ntâmpinare
De te-oi zări pe chei cu pas săltat

Revino, deci, să-mi luminezi iar locul
Chiar dacă azi hubloul e închis
Redă-mi speranţa-n suflet şi norocul
Că-s prea sătul să te am doar în vis.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul

am bucurat corbii cu carnea mea
cu pielea mea cu ochi mei
mâncaţi le-am zis e trupul meu
şi ei mâncau flămânzi grăbiţi şi răi

prietenii i-am înveselit cu sângele meu
luaţi şi beţi întru prietenia noastră
le-am zis
puteţi oricând să vă oglindiţi chipul în mormântul meu
şi învăţaţi tăcerea
apoi zidiţi-o în fântâni
cunoaşterea să o spargeţi cu piatra
să o scrijeliţi cu fierul înroşit
pe tâmplă de miel plăpând
pe frunte de flutur pe sufletul meu
până se închide cercul

auzi iubito cum susură timpul în copaci
cum vine vreme aspră dinspre brazi
cum sufletul pietrelor se amestecă
cu sufletul meu de-a valma
şi cum urlau câinii lumii a presimţire
cu zidurile cu nopţile cu mine?

Atunci să ştii iubito, e timpul
când îngerii îmi vor săruta pleoapa ca pe-un steag
şi ape de argint din cer îmi spală faţa.

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Câinii latră, ursul merge"

La noi, de-a lungul şi de-a latul,
Istoria-şi urmează cursul,
Electoratu-i cu lătratul
Şi-aleşii ţării plimbă ursul.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi şi mâine...

Ce privelişte măreaţă
Văd în orice dimineaţă!
Ţoale fluturând în vânt,
Aşternuturi atârnând,
Perne căzute din pat,
Un,, motan" de somn umflat,
Muşuroi de vase goale
Pe deasupra, şi murdare!
Gem rufele nespălate,
Şi albe, şi colorate,
Coşu-i plin, detergent nu-i,
Fir-ar tot-al.... ştiu eu cui!
Este peste legea firii,
Ies, să nu-mi fac harakirii!

În grădină, câinii latră,
Găinile stau la poartă,
Cocoşii pe garduri cântă.....
Doamne!!!... dă-mi putere multă,
Şi un pic de-nţelepciune
Să apuc ziua de mâine!
Trag aer în piept adânc....
Şi pe terasă mă duc:
Muşcatele râd la soare,
Panseluţe zâmbitoare
Mă întâmpină voios,
Şi mă-mbată de miros.!
Este peste legea firii....
De ce să-mi fac harakirii?

Pentru vase nespălate
Şi -aşternuturi neaşezate?
Stau aici să-mi vin în fire,
Că mai e o zi şi mâine!

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te, iubito

Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.

Căci trupul tău rece, parcă de gheaţă,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viaţă.

Inima mea în două se frânge,
Şi ca un nebun îmi muşc
Buzele până la sânge...

Şi mă-ntreb de ce oare mai ninge.

poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, caravana trece, dar câinii au început să muşte.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ne-a aflat mulţimea

De când ne-a surprins mulţimea
Făcui dragoste cu tine
Ne vorbeşte zi şi noapte
Când de rău şi când de bine
Ne vorbeşte zi şi noapte
Când de rău şi când de bine.

Sânge rău la ce mi-aş face
Şi pe cine să te mânii
Este-o veche zicătoare
Bate vântul, latră câinii.

Hai să-i dăm pe toţi uitării
Cine-o vrea ce-o vrea să zică
Valul lumii, valul mării
Te coboară te ridică.

Sânge rău la ce mi-aş face
Şi pe cine să te mânii
Este-o veche zicătoare
Bate vântul, latră câinii.

cântec interpretat de Zavaidoc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aşteaptă

M-aşteaptă iarna bătrânilor, scârţâie poarta
la umbra fântânilor,
îngheaţă ochiul de apă al lunilor
şi pietrele tac, laolaltă cu focul.
Când vine marea zăpadă,
se-ascunde în mine, se duce
şi arta
de-a spune poveşti lângă vreascuri, mă leagă
de limbă, de capul cu gânduri grămadă,
de tocul cântând,
de inima iute şi bleagă,
de jar şi răscruce.

Uluce
se lasă muşcate de putred,
pe rând
vin câinii cu botul prin gard şi mă latră,
sunt patruped laolaltă şi cred
că voi muri încet, până când
va rămâne din casa plângând
măcar ultima piatră.

Pre ultima piatră
stau şi aştept să m-aştepte
oricine e mai
împăcat cu pumnalul
înfipt între porţile drepte,
cu umerii strânşi şi cu sângele scurs de pe o mie una de trepte,
în Graalul
vremilor noi de paiaţă lângă paiaţă.

În piaţă
este târziu iar pescarii îşi întind gâtul ca ştiucile
la plecarea peştelui mic,
taraba e goală şi ninge,
eu cresc
şi mă-ntreb pe unde-s ulucile,
pe unde-s focurile dinăuntru, ce zic
fântânile
şi luna unde mă-mpinge,
dau Esc
şi mă vând
pe nimic o dată cu arta.

M-aşteaptă iarna
bătrânilor,
scârţâie poarta.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

Te aştept fără cuvinte
Când o stea se-aprinde,
Să-ţi arate calea iară,
Prin noaptea de vară.

Te aştept nerăbdător
Fiind aprins de dor
Briza n-o mai întâlnesc,
Pădurea n-o mai iubesc.

Te aştept tot gânditor
Vântul n-are spor,
Stau întins pe iarba deasă
Cu luna mireasă.

Te aştept lângă izvor,
Solitar decor
Şi-ţi văd trupu' mlădios
Ce se-apropie sfios.

Te aştept, sunt necăjit
Pe câmp ofilit,
Ochii minţii te zăresc
Pe tărâm ceresc.

Te aştept dezamăgit
Trupul ţi-a pierit,
În noaptea de vară
Din mintea mea iară.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor de la "Falanga" care latră contra d-lui Lovinescu

O vorbă-au născocit bătrânii
Şi înţeleaptă ca nici una:
Cu cât mai sus se-nalţă luna,
Cu-atât mai tare-o latră câinii!

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1931)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Stau cu satul tot la poale
Şi mereu mă latră câinii,
Ca şi când l-aş fi furat.

Dar mai jos de sat, în vale
Broaştele îi cântă lunii
Intonându-i osanale...

Mie-mi bat în lampă fluturi
Cu aripe colorate
Suflete, nu mi te bucuri?!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Întrecui răbdarea pâinii
şi acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi şi m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greşeală-n foc.

Câinilor, voi, pui de lele,
cruţaţi-mă de belele
şi sfâşiaţi Luna plină,
că numai ea e de vină
când simţiţi că-nnebuniţi
şi de lupi vă amintiţi!

Dară câinii n-ascultară
şi de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de sufleţelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
şi nu vreau să-l latre câinii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Şiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poţi să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat

Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aştept să îmi vii
Am hainele ude şi ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece

Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrenţe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu ştiu

Se aud sirene, mai trece o ambulanţă
Un drum poate fără de speranţă
Un biet suflet ce a trecut prin viaţă
Ca seara asta cu ploaie şi ceaţă
 
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi beţivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de ţigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară

Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e aşa de dor
La tine de aş mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aş face chiar şi cu vântul

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!