În satul cu troițe
am strâns multe impresii în satul cu troițe
oameni prietenoși întâlniți la tot pasul
cu zâmbet pe față în obraji cu gropițe
m-au făcut fericită mi-au îndulcit popasul.
în satul liniștit doar câinii mai latră
să vestească solii care bat la poartă
miroase toată zarea a pâine pe vatră
și lumea-i împăcată cu rurala soartă.
la margine de drum cresc tufe de măceșe
zâmbesc coapte în soare îmbie trecătorii
cu gust dulce acrișor cu miasme alese
dau energie sângelui- cântece pulsatorii.
în satul cu troițe crește credința mea
alături de prieteni și de sublimă stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
în satul cu troițe
îmi petrec timpul într-o arhitectură sacră
credința-n Dumnezeu s-a născut la țară
țărani evlavioși cu Hristos se consacră
păcatele se spală în apă de moară.
în satul cu troițe mă simt într-un rai
oameni-s vrednici preaslăvesc pământul
vântul cântă pe frunze precum la nai
miri de poveste își cinstesc legământul.
știu că minunile s-au născut la sat
veșnicia începe cu prima rugăciune
ploile mănoase din cer s-au revărsat
pământul să prospere fără amărăciune.
nu vreau să fie nimeni răvășit stresat
ca frați să se adune oameni la împăcăciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul de poveste
fecioarele timpului cu blonde cosițe
s-au prins la horă cu flăcăi voinici
la rascuci de vreme frumoase troițe
adună în memorii rugi de Duminici.
în iarba cosită strânsă în căpițe
am lăsat amprenta pașilor mei
murgi nărăvași aleargă pe ulițe
pline de parfum de la flori de tei.
în satul de poveste cuprind fericiri
prieteni prețioși mă alintă cu vorbe
ferește Doamne lumea de nenorociri
pământul însetat iubiri să absorbe.
la izvoarele sfinte se umplu ulcioare
când roua zorilor dezmorțește picioare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagină rustică
răsună talăngi, trec vacile pe drum
mânate spre pășunea cu iarbă mireană
zarea e umbrită de nori mari de fum
dar sufletul cuprinde starea de nirvană.
soarele luminează gânduri de fericire
în vetrele din sat plăcintele se coc
dovleci crescuți de glie au pură strălucire
și toti gospodarii-s hărăziți cu noroc.
în culorile toamnei colorez sentimente
pe alocuri sufletul e galben arămiu
în pagina rustică condeiez momente
căci timpul mă îndeamnă să rămân candriu.
satul cu troițe e colț de rai sublim
și oameni-s prieteni cu care mă anim.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de vară
e vară în unghii înfloresc noițe
alerg prin iarbă ca fulgul de ușor
contemplu satul împânzit cu troițe
unde mi-am ctitorit un cuibușor.
săteni îmi dau binețe cu sufletul curat
trandafirii în grădini zâmbesc seducători
cu splendori mirene m-am înconjurat
și cu raiul de salcâmi vindecători.
mi-am făcut aici prieteni de seamă
îmi petrec timpul cu trainice vise
cu vecini de cinste nu mai am teamă
că amintiri și doruri vor fi ucise.
pâinea se coace pe albastre vetre
minuni de viață pun în lada de zestre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pe ulita
În satul în care nu am copilărit
duminica este liniște
după ce se încheie slujba
pe ulițe se împrăștie femei
îmbrăcate cu ii
și purtând coșuri împletite pe brațe
când le spui Sărut-mâna
îți dau cozonac și colivă
În satul în care nu am crescut
seara vine cu cântece
după ce se întorc de la muncă
bărbații se strâng la mese
acoperite cu ștergare
și sorb cu nesaț licori revigorante
când te salută
îți zâmbesc sincer
Din satul în care abia acum am ajuns
mai sunt încă multe povești de spus.
poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
am mers în repetate rânduri
prin locurile satului de vis
tărâmul parcă-i rupt din Paradis
să dăinuiască la mine în gânduri.
aud parcă și-acum câinii cum latră
mă uitam cu jind la fiecare poartă
povești cu sătenii au intrat în soartă
cu mirosul proaspăt de pâine pe vatră.
mătușa Ileana mă primea în curte
și mă lăsa să mă urc în cireș
mă răsfățam cu dulce gust în iureș
mi se păreau că orele sunt scurte.
prin grădini cu tufele de iasomie
îmi parfumam copilăria cu bucurie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porți, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.
În centru, oamenii, bârfesc încet,
și beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliți pietruite, pline de copii.
Pe Șoseaua Mare pașesc încet,
flăcăi voioși și fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
și alei de flori și pașnic tineret;
satul meu mă farmecă discret.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.
Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.
Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.
poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subtil melanj de arome
vara asta produce subtil melanj de-arome
fericită fac iarăși o cură cu cirese
roadele dau energie în tonuri policrome
în zorii dimineții beau ceaiul de măceșe.
orașul s-a învăluit în parfum de tei
arome de salcâmi s-au transferat în miere
trandafirii dragostei decorează alei
între splendori suave nu sunt bariere.
gladiole, tuberoze înmiresmează zarea
și crini zâmbesc la cer cu eleganță
intensifică miasme când vine înserarea
regina nopții are o nobilă prestanță.
struguri caise piersici alungă întristarea
dau vieții savoare cu sacră substanță.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În satul de vis
petrec o vacanță pe un colț de rai
între dealuri mândre cu codri de stejari
în grădina casei trandafiri corai
zâmbesc îngrijiți de oameni gospodari.
mă plimb prin livada cu semeți gutui
galbenele roade împrăștie parfum
în vatră se coace pâinea neamului
vreau mereu fericirea dobândită acum.
mă așez la povestit cu prieteni dragi
orele le ordonez - salbă cu amintiri
suflete stelare grăiesc ca niște magi
în regii sufletești fac mărturisiri.
o sat de vis cum știi să mă atragi
vise imortalizând prin sfinte trăiri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izolați în România
În satul ăsta nu mai latră câinii,
La ce-ar lătra, când satul e pustiu,
Când liniștea acestui prea târziu
Zădărnicește drumurile pâinii?
Doar doi moșnegi pe lăiți, lângă porți,
Slăbiți de anii grei, aduși de spate,
Trimit spre drum priviri încețoșate,
Ca la vederea propriilor morți.
Speranțe n-au, cu gândul la apus,
Mărturisesc, încet, cu vorbe triste,
Că n-o să aibă cine să asiste
La-nmormântarea ultimului dus.
Doar dincolo de drumul noroios,
Cu două flori de toporaș în mână,
Cu cizme lustruite, o bătrână
Așteaptă învierea lui Hristos.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul din cer
Trăiesc
în
satul
cu
cele
mai
frumoase
fete
din
lume
Dovada
Primarul
umblă
cu
pistolul
la
brâu
Popa
cu
pușca
pe
umăr
Iar
copiii
în
loc
de
porumbei
Cresc
îngeri
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (1 august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Satul meu de lângă Prut
- Prutule, cu apă lină,
Curgi pe la mine în grădină.
Murmurând printre vâlcele,
Ducând dorurile mele.
Așa-i dat de Dumnezeu,
Treci pe lângă satul meu.
Ți-ai făcut o trecătoare
Printre stânci, printre izvoare.
Curge apa Prutului
Prin grădina raiului.
Printre florile de câmp,
Pe o palmă de pământ.
De pe bolta cerului
Îngerașii Domnului
Zi și noapte stau la strajă,
Satul nostru îl veghează.
Mierla, cucul, pitpalacul
Cântă de răsună satul.
Ciripesc cu drag și dor
Corul păsărelilor.
Nu există un loc mai sfânt
Ca acesta, pe pământ!
Căci e binecuvântat,
De la Dumnezeu lăsat.
Satul meu de lângă Prut
Niciodată n-am să-l uit.
A intrat în nemurire
Cu-a sa frumoasă denumire.
Văratic e satul care
N-are-n lume asemănare.
Mă mândresc c-anume aici
S-au născut și-ai mei bunici.
Iar mie mi-au dat povață:
Aici să trăiesc o viață.
N-o să plec, că m-am jurat
Să rămân la mine-n sat!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență albă de vis
mă deconectez de la tristete cu muzica ușoară
simt că plutesc fericită pe aripi de vânt
cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnișoară
exprim sentimentele cu îmbrățișări de cuvânt.
Lara Fabian se apropie de sufletul meu
cu un adagio la prietenia planetară
cu iubirea soarelui venită de la Dumnezeu
cu o stea în fruntea minunilor de seară.
iubirea mă face să cânt și să dansez
ritmuri muzicale au sublimă soartă
game de fericire am strâns mereu în crez
revelații de viață printre artiști mă poartă.
stoluri cu porumbei de pace în zboruri colorez
inocența lor albă e transpusă în artă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revenire
Satul meu bătrân, satul meu cuminte.
Din nou revin la tine și sufletul mi-e plin
De o iubire curată și fierbinte.
Sărut pământul pe care m-am născut.
Îți mulțumesc cu drag, căci ca un părinte m-ai crescut
Și mă aștepți mereu pe al casei mele prag.
Când stau cu frații mei la masă și un pahar de vin închin
Și gust dintr-un fagure de miere,
Atunci viața îmi pare un vis sublim.
Satul meu frumos cu văi, dealuri și coline,
Tu ești ca soarele care luminează ziua care vine.
poezie de Vladimir Potlog (5 septembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La piețele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.
Din satul meu natal toți tinerii plecară.
Poeții săi cei mulți s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând și cei bătrâni se cară,
Doar cerul e același... și stelele și sorii!
Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Și am s-o caut, până-mi vine rândul
Să plec în moarte, din ultimul popas!
Și-acela eu aș vrea să fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni și nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemișcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.
Mă sfâșie cocoșii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii ațipesc pe vatră,
Și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Satul în sărbătoare
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare
Părinții au NIMB CERESC
Pentru viețile lor viitoare!
Acesta-i satul în care trăiesc
E satul în care nimeni nu moare
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare!
E HRAM și totul e firesc
Copiii sunt vii izvoare
Părinții-i admiră, îi cresc
Făgăduință a FIRII fiecare
În candele îngerii înfloresc!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul morților
Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele și mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.
A trecut un ceas de când cucoșii
Și-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toți s-au dus în câmpuri,
Numai satul morților mai doarme...
Oare nu știau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morților,
Să strigăm pe uliți deșteptarea...
Poate s-or trezi și muncitorii
Zăvorâți în cel din urmă sat:
Să-și dezmorțească brațele
Cari de-atâtea veri n-au mai lucrat.
Ei și-au lăsat pământurile
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Și să le usuce vânturile...
De ce doarme satul morților?
Pentru ce pe ulițele lui
Nimeni nu vestește bucuria
Gloriilor răsăritului?...
Hai cu mine-n satul morților
Să strigăm pe uliți amândoi,
Să surâdem crucilor, căci mâine
Ne-or muta acolo și pe noi...
Ne vor rămânea pământurile:
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Și să le usuce vânturile.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Biografie târzie
m-am născut pe o magică geană de rai
luminile stelare mi-au fost ursitoare
mi-au ursit frumusețea cu părul bălai
și ochi albaștri ca un cer cu soare.
mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă
și mi-au sortit să mă-nfrățesc cu fluturi
cu păsările care prin cântec mă animă
cu arbori care-n fața vântului fac scuturi.
și fiecare floare să îmi fie aproape
cu parfum și cu miasme de poveste
din vesele izvoare să sorb proaspete ape
cu poezia vieții să mă înalț pe creste.
mă veghează îngeri de rele să mă scape
să simt pururi măreția minunilor celeste.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!