Gândul din adânc

Trăieşti
într-o lume
în care tăcerea
face loc graţiei
la fiecare
picătură
de timp.

Mişcarea ta
pare o adiere
a algelor
legănate
în visul apei.

Tu nu poţi fi
decât gândul meu
din adânc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adiere

Mă simţi în visul tău? Sunt adiere
a unui gând ce-n suflet ţi-a pătruns,
plutind uşor, venind ca un răspuns
privirii care strălucea-n tăcere.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul din visul albastru

Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primeşte-l, cu ochii închişi,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interzişi.

Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.

În visul ce scaldă, mirific,
Un ţărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.

În gândul din visul albastru,
Eşti, nopţii, zeiţă, eu - astru.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii lui
strălucesc azi scânteietor
in ea,
insorind
fiecare picătură de mare
ce. o mângâie alunecos
si fiecare adiere de vant
ce-si plimba dorurile
adânc
printre despletirea petelor ei...
Sălbatic joc...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi săruta familia, prietenii, în semn de rămas bun, şi să pui mile între între voi dar, în acelaşi timp, îi porţi purta în inimă, în mintea ta, întrucât nu trăieşti doar într-o lume, ci într-o lume trăită de tine.

citat din Frederick Buechner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul apei

Erai în visul meu, erai cu mine,
dar tot ce a mai fost atunci, îmi scapă,
tu, folosind puterile-ţi divine,
mă faci să uit reflexia din apă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surfing

O adiere scurtă îi răsfiră,
din părul lung, şuviţele rebele,
în calea ochilor ce mai admiră
tăcerea rece-a ultimelor stele.

În depărtări albastre e-o lumină
ce invadează marginea de lume
şi plaja lui, tăcută şi blajină,
părând că-mpinge caii albi, în spume.

E-o nerăbdare-n gesturile-i scurte
cu care-alintă placa lui cea veche,
aşa cum nobili de la vechea curte,
îşi liniştesc ogari făr'de pereche

Când se aşteaptă,-n marea vânătoare,
doar sunetul de goarnă ce vesteşte
începerea şi marea alergare
a cailor, când goana se porneşte.

E-o nerăbdare ca atunci când cerul
te-mpiedică s-ajungi pe vârf de munte
cu trăsnete şi ploaie sau cu gerul
ce-ţi face şi sprâncenele cărunte,

Iar tu priveşti sau ştii cât e de-aproape
şi nu mai poţi să-ţi duci la capăt visul,
căci lacrima-ţi îngheaţă între pleoape
şi-o stâncă ai pe piept, şi-n el abisul.

Aşteaptă valurile uriaşe
ce trebuie s-apară-n scurtă vreme
într-un galop de iepe nărăvaşe
cu coame verzi, sub aspre diademe.

Îşi aminteşte, nu pe cea mai mare,
şi nici pe cea mai blândă dintre ele;
din gândul lui, în faţă îi apare
doar una care,-n clipele acele,

l-a ridicat şi l-a purtat spre locuri
pe care marea le ţinea ascunse,
şi care i-a aprins, în suflet, focuri
şi sentimente încă nepătrunse.

A fost un val ce însoţeşte-n viaţă
doar surferii ce au avut norocul
să urce înspre ţărmul cu verdeaţă,
spre cerul ce le înţelege... jocul.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emblema apei
ocean pur dar minuscul
în picătură.

haiku de Ghe. Daniel Dumitraşcu
Adăugat de Ghe. Daniel Dumitraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea apei

Mişcarea apei
Motto: Biblia Ioan 5:1-9

Te-am revăzut în oglinda apei de milă,
Când aşteptam în mişcare
Un înger să vină
Departe, aproape, în noapte...
Oricând...
Mişcare doream şi atât!
Când eram un vis uitat în pridvoare,
Iar timpul bătea,
Bătea a mişcare...
Te-am revăzut în oglinda apei de milă.

Mă plângeam nesfios între lege şi preoţi.
Nenoroc, apăsare şi lipsă,
Şi stinsă lumina părea ca o mare...
Dar îngerul, Doamne, nici el nu venea
Să facă mişcare.

În vogă era ajutor şi putere.
Credinţa, dreptatea şi mila
Demult odihneau în tăcere,
De-aceea strigasem atunci către Tine,
Bolnav cum eram, decăzut în ruşine:
"Pe nimeni nu am, Doamne, pe nimeni..."!
Şi Tu făra preget
Făcut-ai mişcarea,
Mişcarea apei în mine.

Chişinău 10 iulie 2019

poezie de Mihai Ghidora (10 iulie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta este un stil de viaţă. Pentru mine, este singura religie autentică. Întrucât trăieşti în acord cu propria ta lumină poţi să te rătăceşti de multe ori, şi poţi cade de multe ori, dar fiecare cădere, fiecare rătăcire te va face mai înţelept, mai inteligent, mai înţelegător, mai uman. Nu există altă cale de a învăţa decât făcând greşeli. Atâta doar, nu face aceeaşi greşeală din nou.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar atât poţi face în viaţă, să îţi dai seama la ce anume speri. Iar maximul pe care îl poţi face este să trăieşti în acea speranţă. Nu să o admiri de la distanţă ci să trăieşti chiar înăuntrul ei, sub acoperişul ei.

citat din Barbara Kingsolver
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ceruri, ca un sol

Când îmi şoptesc aducerile-aminte
De vechiul drum,
În lumea lui lăsat,
Ascult, sfios,
Puţin îngândurat,
Şi le alint cu tainice cuvinte.

Sunt toate vechi, aceleaşi de-altădată,
Efectul lor, îl ştiu, îl ştii şi tu;
Încerc şi azi... Minune!
Dintr-o dată,
Un semn pornit din ceruri,
Îmi căzu

Şi nu se sparse-n gânduri de o clipă,
Şi nu se rătăci în suflet gol...
E o lumină care se-nfiripă,
Venind uşor,
Trimis de sus,
Ca sol.

- Eşti trist, îmi spune, gândul tău e rece,
Din visul tău,
Nimic n-a mai rămas...
Pe vechiul drum,
Poţi face un popas,
Apoi, spre veşnicie, te-oi petrece.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu poţi vedea

atât de multe
poţi vedea
într-o picătură de sânge
o flacără de iubire se stinge
precum destinul în flutur

atât de multe
poţi vedea
într-un bob de rouă
lama unui fir de iarbă
tocmai îi desface inima-n două

atât de multe
poţi vedea
într-o gură de aer
uraganul din clopot a spart
timpanul vrăjit unui vaier

atât de multe
poţi vedea
într-o privire de orb
grape de patimi
înjugate la carnea luminii

atât de multe
poţi vedea
într-o picătură de sânge
poverile pădurii din cruce
dumnezeu plânge

un crin
definitiv
aripele îşi frânge

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut într-o lume gata făcută. Nu ne mai rămâne decât s-o distrugem. Se pare că vom reuşi în mai puţin timp decât ne-ar fi necesar.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă tot binele pe care-l poţi face, prin toate mijloacele prin care poţi, în toate felurile în care poţi, în toate locurile în care poţi, de fiecare dată când poţi, la toţi oameni la care poţi, atâta timp cât poţi.

citat din Debbie Macomber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din noaptea albă

Eu sunt visul ce se-aşterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvenţe puse-n salbă;

Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.

Vin cu cele luminoase
şi le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte

În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre şoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăştiate-n noapte,

Şi îl fac să îşi revină,
îl aduc, din nou, în scena
peste care-a tras cortină
dragostei ce i-a dus trena.

Iar în somnul ce cuprinde
tot ce-ating spre dimineaţă,
şi iubirile murinde
vor avea o nouă viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa de vânt

Îţi voi prinde gându-n plasa mea de vânt
Şi-l voi duce-n visuri, mie să îmi fie
Gândul în oglindă, pe un alt Pământ,
Cu un Soare-albastru, Lună colilie,
Stele roşii toate, ceruri verzi veşmânt,
Iarbă de-o culoare roz-liliachie.

Gândul tău, acolo, răsfăţat de ape
Fi-va susur dulce-al dragostei izvor,
Picur de iubire strecurat sub pleoape
Ce, în lumea-ceea, strălucind a dor,
Lunecă ferice, neputând să sape
Şanţuri pe obrazul veşnic zâmbitor.

Tu - captivă mie, eu – captivul tău,
Ne vom fi dorinţă, ne vom fi cuvânt,
Ne vom fi şi munte, ne vom fi şi hău
Într-o altă lume, sub un cer mai sfânt,
Fără timp de-o viaţă, fără jugul său,
Prins şi el în mreaja - plasa mea de vânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte în pustiu

Se-nşiră prin mine şi par să te-aştepte,
Când urci o cărare de vreme, pe trepte,
Atâtea şi-atâtea din clipele-acelea
Ascunse-n fiorii ce-mi fulgeră pielea
Şi visul cu tine în fuga de-o lume
În care pe buze-mi adoarme un nume.

Şi parcă-ţi sunt paşii pe-o cale pustie,
Şi parcă ţi-e dorul o inimă vie
Pulsând în tăcerea din drumul de ape
Ce poartă-amintiri din izvoare de pleoape,
Iar mâinile tale par umbre-n şiraguri
De gânduri oprite la treceri de praguri.

Se-aud voci născute-n ecou de tenebre,
Regrete-n veşminte de note funebre
Din cântec de leagăn al stelelor moarte
Pe trepte din tot ce le-a dus prea departe,
Şi-ţi pare prohodul dorinţelor, ţie,
Şi-mi e recviem al iubirilor, mie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul pasager

Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei şi dreptul de-a trăi?

Nu poţi s-o faci! Mă poţi albi,
Îmi poţi aduce-n viaţă ger,
Dar sufletul nu-mi poţi răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii şi pleci, eşti anotimp,
Dar, poate, asta e şi el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Şi pleacă. Doamne, e la fel!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mai lungă-mi pare calea ..."

Pe un drum de ţară
Face să tresară
Simţuri şi la... Of!
Tocuri de pantof.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!