Basarabiei

În memoria lui Grigore Vieru
Basarabie,
rapsozii tăi ţi-au ales
cele mai deplasate – pidosnice – rime:
rabie,
scabie,
tabie,
pe când tu
ai o singură şi
cea mai conformă
în lumea poetică rimă:
sabie,
pe care a ridicat-o
contra duşmanilor neamului său,
sus şi tare,
un mare poet
din cohorta talentelor tale:
Ştéfan cel Mare.
În faţa rimei tale perfecte
şi astăzi tremură
scursurile de pe toate coclaurile,
zoile tale de-acasă infecte.
Ca să nu mai rimezi
cu niscaiva spade din spanii sau ţărmi japonezi,
ţi-au schimbat numele tău în "Moldova",
confundând
apa vie cu apa nova,
tavlegul cu negul,
partea cu întregul.
De unde să ştie ei
că sabia ta se poate făuri
nu numai în fierăriile din Toledo sau în oţelăriile nipone,
ci şi
la focul inimii unui haiduc
din preajma Sorocii
sau codrii Tigheciului?
Fruntea sus, Basarabie,
lamă de sabie!
Câtă vreme există duşmani
înăuntru şi la hotare,
câtă vreme-asasinii morali ne doboară stegarii,
muzele nu tac,
poeţi ştefáni.
Sus rima oşteanului
Ştéfan cel Mare!

poezie de Nicolae Mătcaş din Din cartea "Vernale ploi" (2009)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabie, soră dragă

Basarabie, soră dragă,
Care ai fost de duşmani râvnită,
Eşti ca o copilă orfană,
De mamă ei părăsită.
Basarabie iubită,
Care ai fost în sânge scăldată,
Eşti ca un fir de iarbă
Sub o boltă înstelată.
Basarabie, floare de dor,
Care de mulţi ai fost vândută,
Eşti ca un izvor, cu apă limpede neîncepută.
Tu să nu cazi în disperare.
Basarabie, soră dragă,
Căci va veni şi ziua cea mare,
În care duşmanul o să înţeleagă
Că nu eşti singură şi orfană,
Că ai o mama iubitoare,
Toţi o ştiu cum o cheamă,
Acesta e România mare!

poezie de Vladimir Potlog (10 decembrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Lui Miguel Hernandez

Miguel Hernandez, poet
De înaltă sensibilitate,
Poezia-ţi are farmec
Şi ingeniozitate.

Poet de mare valoare,
Începutul elegiei tale:
În poezia cu aromă
Înmugurită pe bolta palatină.

Balade cu ţigănuşi;
Emfatic în exprimare:
Verbul poeziei tale
Nimeni nu-l va egala.

Poet de mare renume,
La o vârstă fragedă:
Metrica bine o ştii
În versuri a compune
Cele mai frumoase elegii
În neegalata-ţi inocenţă
Şi se potrivesc în rime,
Versurile ca izvorul în cadenţă.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp al negării...

Tu, neştiut şi Mare Creator,
cu ce te mai ocupi în zilele de lucru
când omenirea orbecăie prin labirintul
istoriilor, (vai! ce istorii...)
inventate cu sabia
şi moartea celor ce ţi-au scris un poem?

Mai trimiţi, ( ca de obicei), dimineţile
în calea visătorilor?
Mai dăruieşti câmpuri
minate,
( acoperite cu cele mai gingaşe flori),
pentru cei care n-au aflat că viaţa
este doar o simplă răzbunare,
pulverizare de lacrimi şi temple
în liniştea neiertătorelor
flăcări?

Slavă ţie,
cântăreţ al nopţilor fără hodină.
Ţi-am adunat cu sfinţenie,
nepăsările şi cuvintele pale
aruncate la întâmplare,
pe tabla de şah a memoriei.
Numai tu ştii, că orice mutare
echivalează cu decapitarea
gândului,
ce-a uitat ( doamne!) că victoria
e doar pentru zei!

Ce mai faci, tu, Mare Creator,
în zilele de Duminică
şi sărbătorile sfinţilor...
( ah! câtă toleranţă în tot acest infern
al păcătoşilor ce mint!)
... când cenuşa celor trecuţi în nefiinţă,
nu poartă niciun semn
al veşniciei şi bunăvoinţei tale?

Mai trimiţi tu, prorociri ( uneori),
către cei înveşmântaţi în nopţile
tale de nebunie,
respirând tot mai greu
în drumul spre lepădarea de sine
şi de cuvinte strecurate
ca o molimă,
în temniţa unde poeţii
au rămas cu ochii către cer,
căutându-ţi mormântul?

Ce dovadă poate fi mai grăitoare,
decât strigătul
corăbierilor
condamnaţi la un timp al negării,
în apele tulburi ale victoriei:
"cine seamănă furtună
se adună într-o singură tăcere
şi pietrele nu vor mai putea povesti..."

poezie de Valentina Becart (2 decembrie 2013)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi faci "harta" acţiunilor tale pe perioada următoare, chit că o faci pe cinci ani, pe un an sau pe un "quarter", cel mai mare câştig pe care îl obţii este că "ieşi" din tabloul vieţii tale. Şi poate, pentru prima oară după mult timp, devii şi pictor şi pictură. Ai mai mult control asupra vieţii tale, o putere de introspecţie mai mare, o capacitate de schimbare mai mare.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul vieţii îi de nepreţuit. Bucură-te de el, şi mai ales preţuieşte-l, câtă vreme îl posezi.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore Vieru

De ceva vreme,
Grigore Vieru
scanează cerul.
Trimite îngerii
în Valea plângerii.
Peste Prut să facă
podul de flori,
între ţări surori.
Românii să-i unească
în glia strămoşească.
Fraţi de ţară şi de neam,
să stăpânească acelaş ram.
Prutul să nu-i mai despartă
nici astăzi şi niciodată.
Să facă România Mare
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viaţa pentru ţine....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă peste tine, Ţară!

Secole de suferinţă
Au nins peste fiii tăi
Viscole de nefiinţă
Ţie ţi-au tot fost călăi.

Au urlat nopţile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ţi-au nesocotit hotare.

REFREN:
Ţi-au plâns munţii, apele
Sub troienele străine
Ţi-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.

Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpaţii ţi-au fost scutul
Dinainte de Traian.

Şi mâini crude, asasine
Ca pumnalele de gheaţă
Au voit să te dezbine
Soarta ta să li se-nchine.

Fantome albe de durere
Te bântuie acuma iară
Totu-i crunt şi te-nfioară
E iarnă peste tine, Ţară.

REFREN:
Ţi-au plâns munţii, apele
Sub troienele străine
Ţi-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.

Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpaţii ţi-au fost scutul
Dinainte de Traian.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciene

(...)
De ce-i atât de puţină poezie pe mormântul tău cenuşiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet şi cel mai mare român?

E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos şapca în faţa ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut şapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În faţa ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ţi-am adus paos sfinţit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Şi-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârşit, săracă cunună
Şi încolăceşte-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet şi ultimul ţăran,
Eu sunt ultimul om şi ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al ţărănimii
Şi-s ultimul poet ce te mai cântă.
Voi fugi, voi fugi, mi-i de-ajuns -
Dacă mai stau o clipă aici mă nărui...
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii tale

Spune-mi ce nume
Să-i dau inimii tale
Să ti-o pot chema
Când ochii tăi mă vor uita...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă de tine în orice clipă, pentru că nimeni nu o va face pentru tine. Asumă-ţi responsabilitatea pentru toate acţiunile tale şi nu uita: urmează-ţi calea inimii în orice moment, căci ea ştie mai bine unde trebuie să ajungi. Încrede-te cu nebunie în visurile tale! Eu îţi spun că acolo unde există ambiţie şi voinţă există şi succes şi împlinire!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

mi-e dor de cuvintele tale
de şoaptele tale ce curg
senin ca o apa la vale
de soare în tainic amurg

mi-e dor de privirile tale
adânci ca o mare de flori
cu unde pe-alocuri ovale
pe-alocuri cu iz de fiori

mi-e dor de speranţele tale
(- ale mele demult s-au trecut)
speranţe ca tine, loiale
doar ţie. Şi mie - tribut...

poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn de vară

tu nici nu ştii
dormeai somn greu de vară
când linia vieţii tale
din palma-ntredeschisă
îşi înălţase vipera tăcută
privindu-mi faţa mereu umbrită

tu nici nu ştii
îmi arătai in zare munţii
ori marea învechită-n fumuri poate
ori un tărâm în care nu mi-era
sortit să intru
decât muşcat de linia vieţii tale

tu nici nu ştii
se pregătea să plouă-afară
când fulgerul făcu-nceputul
cazând pe fruntea mea
cu linia vieţii tale laolaltă
şchifuind-o

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care-i scopul vieţii tale

Care-i scopul vieţii tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ţi se spune,
Să n-ai nopţi şi zile bune?
Să lucrezi şi nopţile-n vis
Că n-ai făcut precum ţi-au zis,
Să n-ai timp să te odihneşti,
Să ai greaţă când te trezeşti?

Să nu vezi cum creşte floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetiţa pe afară?

Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ţi placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?

Care-i scopul vieţii tale,
Să te vaiţi numai de şale,
Sau viaţa-ntregă să iubeşti,
Să simţi şi tu că mai trăieşti?

Va veni şi vemea poate,
De nu le mai faci pe toate,
Ai avut timp pân-acuma.
E târziu, se-ngroaşă gluma!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin orice poţi cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreţ sau indiferenţă, când toţi oamenii te-ar abandona şi când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alţii ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge şi se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină şi văpăile lor numai căldură.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria marelui cântec

Motto: "Natura a făcut două
lucruri mari: amorul şi moartea."
(G. Ibrăileanu, Adela)

Câtă fericire poate încăpea
în inima unui om
mai multă decât toate
nefericirile la un loc
decât toate nopţile
şi toată uitarea lui DUMNEZEU

fericirea te înghite
îţi sfâşie anii în bucăţi
se revarsă prin toate luncile sufletului
va dura o mie de ani
viaţa dinlăuntrul tău
trupul se transformă în piatră de soare
ochii primăverii scriu pe zidurile tale
povestea fericirii fără margini
şi fără de-nţeles

înaltul inimii
nimeni nu-l poate ajunge
poate doar
MEMORIA MARELUI CÂNTEC
simţit, pipăit, căutat
prin toate zilele
şi prin toate nopţile fericirii
nu poţi iubi decât cu ceasul strivit
de prea multă viaţă
cu dorul mai mare decât toate cuvintele
şi toate depărtările

un animal eşti
cu funiile tăiate
rătăcind prin ploi senine
hăituit de aripa vieţii

cineva arde în noapte
mă amestec cu cenuşa
cu arborii nesfârşiţi
ce-mi cresc în palme
te-am atins
DUMNEZEIREA tace în dormitorul albastru
A IUBI E FERICIREA CE-ADUCE MOARTEA

poezie de Alina Beatrice Chesca (24 aprilie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa inimii şi suferinţa minţii

Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doti, draga mea, sunt tot numai aşteptare, numai dor de tine. Un singur gând, o singură râvnă: aceea de a fi, din nou, aproape de tine, aproape de îmbrăţişarea ta, de apa vie a buzelor tale – mereu dorindu-te, mereu setos de frumuseţea ta fără asemănare. Iată! Peste câteva zile vei fi soţia mea. La acest gând, cele mai pure zone ale spiritului se deschid înainte-mi – şi stau ca în faţa celui mai sublim act al desăvârşirii. Un jurământ sfânt mi se naşte pe buze, acum în preajma marei împliniri, şi totul se leagă de azi înainte, pentru mine, de acest jurământ. Lui voi închina ceea ce e mai bun în mine îndeplinirii lui – căci jur să mă închin cu totul pentru fericirea ta; să-mi dăruiesc toate puterile inimii idealurilor tale; să sfinţesc cu sârguinţă altarul căsniciei noatre cu harul celei mai dumnezeieşti iubiri.

Radu Stanca în scrisoare către Dorina Ghibu (1951)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1812 ceea ce s-a patentat politiceşte ca "Basarabie" era, supt multe raporturi, în condiţii de rezistenţă mai bune decât Moldova de Sus, care, la anexarea din 1775, a devenit o Bucovină.

Nicolae Iorga în Continuitatea spiritului românesc în Basarabia (1918)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!