Grigore Vieru

De ceva vreme,
Grigore Vieru
scanează cerul.
Trimite îngerii
în Valea plângerii.
Peste Prut să facă
podul de flori,
între ţări surori.
Românii să-i unească
în glia strămoşească.
Fraţi de ţară şi de neam,
să stăpânească acelaş ram.
Prutul să nu-i mai despartă
nici astăzi şi niciodată.
Să facă România Mare
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsădit o floare

Ieri am răsădit o floare
să se facă primăvară.
Să văd şiruri de cocoare
revenind la noi în ţară.

Azi am răsădit o floare
ca să vină primăvara.
Să răsară mândrul soare
şi să lumineze ţara.

Am mai răsădit o floare
în glastră să înflorească
România noastră Mare,
veci de veci să dăinuiască.

România e grădina
în care florile-înfloresc.
E credinţa, e lumina
cu ea românii se mândresc.

Iubeşte România!
Iubeşte tricolorul!
A ta e toată glia
Al tău este izvorul.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca ţară bogată

Săraca ţară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogaţi,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munţii Carpaţi.
După legea strămoşească.

Domnilor, conduceţi ţara,
Ori vă bateţi joc de ea?
Nu cumva aţi luat-o rara?
Sau aveţi o boală rea.

Voi ne distrugeţi acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinţii ni-i daţi afară.
Asta faceţi voi din ţară.

Dinozaurii din lume
Devorează astăzi ţara.
Vor să şteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.

Vino iarăşi, Ţepeş-Doamne!
Să pui ţepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mişei.

Ridică-te, popor român!
Şi reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.

poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul nostru care izvorăşte din lacrima noastră, Prutul care izvorăşte din ochiul nostru a fost, este şi va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit şi ne-a despărţit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,

Se construiesc poduri spre stele.

Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.

Podul de flori este un pod simbolic, de înfrăţire sufletească.

Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani şi Pererita.

Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoşani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port şi eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

Să fiu mândru că-s român
în ţara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpaţi, Dunăre, mare.

Pe munţi vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.

Din bătrâni am învăţat
să-mi iubesc neamul şi glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul aşezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara numită România

Oameni buni şi lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.
România legendară
cu români de viţă rară.
România dodoloaţă
unde toţi am primit viaţă.
Am stat de strajă la hotară
şi-am apărat această ţară.
Aici ne e ţara şi neamul.
Aici ne e râul şi ramul.
Aici viaţa nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleşi să cârmuiască
închină ţara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu naţie română!
Să readucem în ţară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost şi vom rămâne
stăpâni pe ape şi pe grâne.
Vom trăi şi vom lucra moşia
aici, în ţara numită ROMÂNIA

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii, un neam pornit în pribegie. Neam fără ţară. Rătăcesc prin lume ducând cu ei dorul de ţară şi de neam.

Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doresc românului

În România,
Grădina Maicii Domnului,
îi doresc românului
viaţă fericită, plină
de belşug şi de lumină!
Românului îi mai doresc
pace-n plaiul românesc.
Visele să nu se stingă,
florile să nu mai plângă.
Soarele mereu răsară
în frumoasa noastră ţară.
Să fluture drapelu-n zare
peste România Mare.
În veci de veci să dăinuiască
România strămoşească!

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dodoloaţă

La 1877,
România a ieşit din noapte.
A învins oastea păgână
Şi-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură îşi poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul şi moldoveanul
Şi-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în şcoli, copiii-nvaţă
România dodoloaţă.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

Pe toată glia străbună
E viţa noastră, română.
În veci de veci să dăinuiască,
Să nu se mai risipească!

poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratelui de peste Prut

Aş vrea să-mi fie sărbătoare,
O zi la care ne-am gândit,
Iubite frate-al meu rănit,
De dincolo de râul mare!

E Prutul rana ce ne doare
De-un veac şi încă ne mai dor
Străbunii ce-au murit cu dor
Să vadă România Mare!

În piept ne bate, încă, tare
Aceeaşi inimă de daci,
Şi cum să tac şi cum să taci,
Când strigă-n noi Ştefan Cel Mare?

O limbă-avem, în care scris-a
Luceafărul, pe cerul sorţii,
Că-n veci vom fi deasupra morţii,
Uniţi, din Nistru pân' la Tisa

Şi pân' la Dunăre şi Mare,
Că însuşi Dumnezeu doreşte
Să fim poporul ce-nfloreşte
Grădina Maicii Lui sub soare.

E timpul, frate-al meu rănit,
Să intri-n casa părintească;
Te-aştept cu dragoste frăţească
Şi-uniţi vom fi de neclintit!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul şi palma Europei

Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
de-acolo îl vedem pe Dumnezeu
de muncă dacă fruntea v-o lăsaţi
sudoarea poate ajunge minereu

De-acolo îl vedem pe Dumnezeu
acum e marea mult mai calmă
ridică-te popor al meu
hai să-ţi ghicesc ţară în palmă

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
fără ne daţi ori nu ne daţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul - In memoriam Grigore Vieru

Etern brăzda-vor ceru'
Ploi cu lacrimi de sânge
Râul veşnic îl va plânge
Pe copilul său, Vieru!

madrigal de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă limpezi izvoare

Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească ţara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniţi în cuget şi simţiri
peste Carpaţi vom dăinui.
Voi, cei plecaţi printre străini,
reveniţi la rădăcini!
Să apărăm ţara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Ţara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.

poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotarul

De la Nistru la Carpaţi
Dorul nu a dispărut...
Noi, românii, suntem fraţi,
Dar... hotaru-i slut la Prut.

epigramă de Constantin L. Moldovan din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă şi Fabulă "Donici, cuib de-nţelepciune", Chişinău, tema "Îi slut la Prut" (septembrie 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Victor Crăciun

Acolo pe unde
Trecuse ieri Podul de Flori,
Fericirea lui de o zi,
Azi parcă s-au înnodat,
Ca nişte câini,
Toate frontierele
Dintre lumi.
Creşte din nou
Suferinţa noastră
Ca un Prut revărsat.
Doamne,
Ce vor fi având cu noi?!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul vechii Dacii vrem

Când peste Prut rusificat-au Ţara,
Iar alţii vor enclave în Carpaţi,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre fraţi.

De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoşesc -
S-au pripăşit şi alţii... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.

Bolnave minţi ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confraţii au uitat de Muşatini.

Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aştepta să vină Ceasul Bun.

Nu ne mai amăgiţi cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferinţă,
Să izbăvim al neamului blestem.

Vom aştepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eveniment istoric

Se clatină salcâmii,
Se zguduie pădurea,
Se apără românii
Cu arma lor, securea.

Dujmanii îngraşă glia
Cu trupurile lor.
Trăiască ROMÂNIA!
Şi bravul ei popor.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Alba

La Alba,-n 21, ceva s-a întâmplat...
S-a pogorât unirea pe plaiu-nsângerat
De plâns şi suferinţă. Şi inimi de români,
Au devenit pe glia şi neamul lor stăpâni.

S-a pogorât unirea şi lacrimi au picat.
Din lagărul durerii, năpârcile-au plecat.
Şi aprigele vânturi din braţul de român,
Pe scumpa noastră ţară, iar au numit stăpân.

De veghe, ca un vultur, cu aripile-ntinse,
Păzit-a focul sacru, port şi pământuri, vise
Şi datinile noastre rămase moştenire
De la străbuni, de veacuri – o mare de iubire.

Acum se-apleacă iară, sub cumpăna fântânii,
Uniţi în rugăciune şi plâns, mai toţi românii.
Ni-i glia mai săracă şi pruncii ne-au plecat...
Tu mântuieşte, Doamne, poporu-ndurerat!

E-o ţară de morminte, prin moarte doar, unită...
Nici lemne nu-s în sobă, nici turtă nu-i pe plită...
Pământ străin ne cheamă,-n pământul românesc
Rămas din tată-n tată, doar spinii mai rodesc.

Din ţara noastră Sfântă, mustesc de-o vreme lacrimi,
Ne zbatem de durerea şi plânsul multor patimi.
Fă o minune, Doamne şi-o Românie Mare
Şi cheamă iarăşi pruncii plecaţi peste hotare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte comune cu fraţii noştri de peste Prut

Noi suntem fraţi din vechiul neam străbun,
Ne-asemănăm şi nu din întâmplare,
Guvernele au azi un punct comun:
E locul ideal de şezătoare!

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina doinelor

Şi când răul vine-n lume
cu vecinul nu te pune

Că e Prut sau că e Trotuş
vecinul ţi-e frate totuşi

Să nu fie de deochi
au legat Prutul la ochi

Să nu vadă ce se face
război în vreme de pace

Se-ncontrează ca nebunii
românii parc-ar fi hunii

Că-n faţa lui Dumnezeu
vecinu-i fratele meu

Nu e minus nu-i nici plus
nu-i american nici rus

Şi ar fi cu mult mai bine
cinstit să fiu eu cu mine

Şi când totul se desface
să vă las pe toţi în pace

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de ţară m-apasă

Deşi undeva am ţară, rătăcesc vară de vară,
Slăbit şi fără putere, după un dram de avere.
Despărţirea mă dă gata, mi-e dor de mama, de tata,
Mi-e dor de fraţi, de surori, de grădiniţa cu flori.
Mi-e dor de mărul rotat şi de oamenii din sat.
Acolo este casa mea, acolo este ţara mea.
Pe pământul românesc, acolo vreau eu să traiesc.
Acolo primesc răcoare de la ape curgătoare,
De la codrii munţilor, din măreţia norilor.
Acolo pot dormi în câmp, să aud iarba crescând,
Să am stelele surori, de cu seară până în zori.
Doamne, cât îmi e de dor, să lucrez al meu ogor.
Dorul de ţară m-apasă. Vreau să mă întorc acasă!

poezie de Dumitru Delcă (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!