Poem

Lui Miguel Hernandez

Miguel Hernandez, poet
De înaltă sensibilitate,
Poezia-ţi are farmec
Şi ingeniozitate.

Poet de mare valoare,
Începutul elegiei tale:
În poezia cu aromă
Înmugurită pe bolta palatină.

Balade cu ţigănuşi;
Emfatic în exprimare:
Verbul poeziei tale
Nimeni nu-l va egala.

Poet de mare renume,
La o vârstă fragedă:
Metrica bine o ştii
În versuri a compune
Cele mai frumoase elegii
În neegalata-ţi inocenţă
Şi se potrivesc în rime,
Versurile ca izvorul în cadenţă.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic (Lui: César Vallejo)

Vallejo, al timpului romantic;
Poetul amintirilor.
Cu zgomot vestitor
Ca atunci când vântul bate.
Vocea ta este simţire,
Ritmul tău este visare,
Compunerea o amintire
În toate versurile tale.
Capabil să-ţi aduci aminte
De silueta-ţi moartă
Moartă de iubire,
În cea mai bună clipă;
Clipa de uitare
Şi de iubire mare.
Vallejo veşnicul poet
De cea mai frumoasă amintire.
Vallejo mereu romantic
În trup şi în simţire.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere de Ioan Friciu, Sibiu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutări singuratice

Sărutările singuratice,
m-au lăsat în petalele iubirii
ca zăpada viscolită
ce-nfloreşte la fereastră.

Scufundat în ape- adânci care se
mişcă-n mare
mă chinue sărutul,
ca lumina slabă
a iernii în crepuscul
şi mă cheamă spre visare.

Sunt scufundat în ramurile tale
şi sunt atins de flori.
Soarele nu mai străluce ca o mângâiere de culori,
iar luna s-a trezit din somnul său diurn pe mare.

Marea-nvolburată a revenit iarăşi în maluri,
petalele iubirii tale ning pe peieptul meu,
atingerea iubirii tale mi-o amintesc mereu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de iubire

Umbra care mă însoţeşte
Era a iubiriii tale umbră.
Umbra ce mă părăseşte
A fost trădarea ta.

Şi, în ciuda trădarii tale
Şi amintirilor iubite,
Vreau să te am mereu

Alături în pragul meu,
Să-mi reverberezi în suflet
Cu inima ta iubitoare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de poet

Sărman poet, ce s-a întâmplat cu tine,
De ce te străduieşti mereu să scrii,
Atâta timp cât ştii şi tu prea bine
Că nu te îmbogăţeşti din poezii?

De ce să stai cu fruntea aplecată
Şi să faci versuri multe, fel de fel,
Când viaţa este neînduplecată
Şi nu-ţi va răsplăti tăcutul zel?

Mai bine du-te cântă şi dansează,
Mănâncă, bea, călătoreşte mult,
Căci versurile tale nu contează,
Ci doar al vieţii trecător tumult.

A ascultat poetul cu uimire,
Tristeţea îndată-n suflet i-a pătruns,
Înţelegând perfect, dintr-o privire,
Că n-ar avea cui să îi dea răspuns.

poezie de Octavian Cocoş (7 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu poet

Vreau să fiu şi eu poet
Ca Bacovia, Coşbuc...
Să mă ştie toată lumea
Peste tot unde mă duc.

Vreau să fac versuri frumoase,
De iubire şi de dor,
Inspirate, armonioase,
Pe-înţelesul tuturor.

Vreau ca cei care citesc
Să se umple de plăcere
Şi să simtă că plutesc
Într-o lume de mistere.

Vreau să am şi o statuie
Şi-n muzeu să am portret
Cine va privi să spună:
"Uite un mare poet!".

poezie de Octavian Cocoş (3 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciene

(...)
De ce-i atât de puţină poezie pe mormântul tău cenuşiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet şi cel mai mare român?

E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos şapca în faţa ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut şapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În faţa ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ţi-am adus paos sfinţit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Şi-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârşit, săracă cunună
Şi încolăceşte-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet şi ultimul ţăran,
Eu sunt ultimul om şi ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al ţărănimii
Şi-s ultimul poet ce te mai cântă.
Voi fugi, voi fugi, mi-i de-ajuns -
Dacă mai stau o clipă aici mă nărui...
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cunosc un poet
un prieten
care ar putea fi un mare poet
dacă n-ar fi atât de poet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slabă răsplată, dacă un tânăr în care am investit ceva ajunge în cele din urmă poet. O biată serenadă de un sfert de oră pentru un serviciu de ani de zile. Părinţii care observă că băiatul lor vrea să devină poet de profesie ar trebui să-l biciuiască până când se lasă de versuri sau până când ajunge mare poet.

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost poet

Am fost poet fără să ştiu
Şi asta am aflat acum pe stradă,
Un paradox deloc hazliu,
Să fiu, fără să ştiu, cu normă-ntreagă.

Am fost poet şi n-am ştiut,
Că n-au fost ursitori la a mea uşă,
Botezul la trei ani făcut,
C-un preot, o bunică şi-o mătuşă.

Am fost poet şi n-aţi ştiut,
Să-mi daţi un brânci în poezia mare,
Sunteţi părtaşi că nu aţi vrut,
S-ajung ridicol prin hebdomadare!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magistratul poet

Despre hotărâri, se ştie,
Că le dai "la poezie",
Însă poezia-ţi toată
E cam fără judecată.

epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din revista "Haz de Necaz" (mai 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare poet

are dreptul sa fie un
eori cel mai mare poet
român de se naşte el are
dreptul sa fie şi alungat
cu pietre - cartea sa
care se-ntinde la obiectul de buzunar de bazar
apucă oarecum cu fineţe
cu degete moi
carnea sa - oare ce
vor crede unele triste
amante despre poetul nervos
care e
cum s-a şi demonstrat
cel mai mare poet?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet la mare

Un poet aici, la mare,
Cu o muză s-a-nţeles:
El un vers per-sărutare
Dânsa un sărut per-vers!

calambur epigramatic de Emil Ianuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resac de dragoste

Ale tale visuri mărmuroase,
Pierdută singurătate.
Marmuroasa a ta viaţă,
O noapte de dragoste.

Ca o noapte de visare
Oceanul îşi aduce aminte,
A valurilor unduire
Cu a mării asemănare.

După valurile sparte,
Marea te va uita.
Dar eu visul meu:
Niciodată, niciodată, niciodată...

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursor de iubire

Dacă Columb a fost descoperitorul
Lumii Noi;
Eu am fost precursorul iubirii tale.

Dacă ar fi fost Bolivar: ca
Atlas să susţină
Lumea;
Eu aş dori mereu
Să-ţi susţin iubirea
În inima mea,

Şi aşa te voi duce cu mine
Oriunde vei dori să pleci,
Aşa te voi lua pentru totdeauna
Viaţa sufletului meu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Culoarea ochilor tăi
mă încântă.
Trupul tău este măsliniu
şi buzele tale
sunt de culoarea cafelei.
Slabiciunea mea sunt sânii tăi
luminoşi, ca un răsărit de soare,
ce zvâgnesc dimineaţa
trezindu-mă, doamnă;
şi lacrimile din ochii tăi,
miresmele primăverii
în floare ce se strecoară
prin fereastra întredeschisă
şi lumânarea de sărbătoare
care-mi trezeşte dragostea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozu

Dragostea ta violetă
E un fapt
Ce se întoarce în sine:
Pur şi simplu capricios,
Pentru a duce greul
Cu vinurile!
Şi poartă o cruce înaltă
Până la cer.

Prezenţa crucii tale:
A deschis lumina
Cu pensula ta iubită,
Venită din cer,
Fără a gândi la ceva spus,
Făra a ţâşni din somnul întrerupt.

Este moartea ta pe cruce:
Puternică! Copiosă,
Ozu! Ozu! Îngenunchează;
Tu eşti zori,
Eşti etern.

Uneori eşti sceptru,
Eşti sidef,
Eşti punct de reper,
Translucid şi peren.
Pentru mine esti zori
A tuturor lucrurilor.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!