Aspecte clare

trecutul mă macină la fiecare pas
mă asediază amintiri din tinereţe
curge timpul în mine ca într-un ceas
tezind în mine avânturi măreţe.

aud prefacerile lumii în simţuri
rezonanţe triste într-un vârtej universal
murmurul izvoarelor care dezgheaţă ţurţuri
pe valea fiinţei mele - suflet provensal.

simt adesea mari nevoi de consolare
recompensa mângâierii după multe patimi
fericirea magistrală pe câmpiile solare
imagini îngemănate cu şuvoi de lacrimi.

moartea mă uzează în fiecare zi
dar las în urma mea noian de poezii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii optimiste

lumea izvorâtă din triumful asupra tristeţii
deschide drumuri noi spre împlinire
îmi aduce sub pleoape calzi zorii dimineţii
elanul muzicii cereşti născut din psaltire.

când trecutul mă atacă la fiecare pas
doruri năvalnice şi amintiri m-asediază
timpul curge ca izvorul prin ceas
primesc consolare de la îngerul rază.

iubesc vibraţiile născute după suspin
cu poftă de a respira aer muzical şi poetic
renunţ la teorie la mister şi mă închin
la gânditorii lumii cu chip hristic.

ador fericirea izvorâtă din chin
cu esenţele vieţii transmise-n spaţiu scriptic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea suspinelor

nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieţii în câmp pustiit
emoţii ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfinţit.

soarele e singur într-un deşert arid
cu oaze de iubire rare şi mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.

amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieţii e prezentă şi moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.

pe valea suspinelor speranţe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp şi curgere

A trecut timpul. Dar timpul curge în mai multe şuvoaie.
Asemeni unui râu, curentul va curge câteodată
mai vijelios în unele părţi sau mai domol în altele,
sau, poate, va stagna pe-alocuri.
Timpul astral este acelaşi pentru fiecare,
dar timpul omenesc e diferit de la o persoană la alta.
Timpul curge în aceeaşi direcţie pentru toate fiinţele omeneşti;
fiecare fiinţă omenească curge prin timp într-un fel diferit.

poezie clasică de Yasunari Kawabata din din "Frumuseţe şi tristeţe", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă ardentă

ridică Doamne de pe mine boala năucitoare
şi moartea ce mă strânge cu braţele de fier
lasă-mă cu speranţa cuprinsă de ardoare
cu credinţa sfântă pe-al vieţii palier.

sunt fragilă Doamne ca petala de floare
nu mă lăsa stingheră cu vântul furibund
m-apleacă la pământ şi sufletul mă doare
că pierd din energie şi-n neant mă afund.

ridică Doamne de pe mine neagra tristeţe
în lumina Cristică să mă mai delectez
amintiri mă poartă în prima tinereţe
lasă-mi fericirea să nu mai delirez.

ţine-mă Doamne în braţe cu sfânta justeţe
de moartea îndârjită să mă eliberez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări de dorinţe

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit şi-a ieşit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de vise trimit în univers
la sori şi la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.

dulce povară şi totuşi ce grea
e viaţa mea cu roiuri de dorinţe
flori şi fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuinţe.

mă simt şi eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În leagănul luminii

înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrăneşte
vaste clarităţi curg de la Dumnezeu
absoluta creaţie în mine doineşte.

în goluri de viaţă gândurile cresc
fericirea ca tristeţea sunt lecţii de viaţă
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceaţă.

avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorinţe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.

cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranţa să nu fie tardivă.

vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.

vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher şi neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.

pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot să te respir prin mine

Dacă ţi-aş spune că te iubesc
şi aş ruga frunzele să mai aştepte
şi ţi-aş atinge părul cu mâinile disperate,
aşa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simţi întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziţi?
Dacă ţi-aş spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
şi încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
şi oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în dimineţile noastre
când ne îmbrăţişează lumina lumii
m-ai ocroti renunţând la părăsire?
Tu ştii ce tristă este singurătatea nopţilor
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărţile şi pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu eşti urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
şi nu aud, şi nu simt temperatura noastră.
Dacă ţi-aş spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
şi nu pot înţelege viaţa fără tine,
crede-mă, nu renunţa la mine!
Dacă ţi-aş spune, acum,
când frunzele ne mai aşteaptă
că sigur vom păşi în doi, în altă viaţă?

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne influenţează viaţa - în fiecare moment. Niciodată nu ne trăim viaţa într-un mod liniar. Întotdeauna avem amintiri şi imagini din trecutul nostru...

citat din Dinaw Mengestu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timidităţile, tristeţile, luptele, defectele, fragilităţile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult şi în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când cade asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă şi mătase şi să-i lipesc din nou de mine.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea mea

Tinereţe frumoasă floare,
De ce ai plecat de la mine?
Ai apus ca un soare,
Mi-i trist şi rece fără tine.
Tinereţe vis frumos, dar efemer
Ca o rază de lumină ai fost pentru mine.
Ca un izvor cu apă limpede cristalină.
Tinereţe eşti darul vieţii, dată de cel de sus.
Te venerează în poezii poeţii,
Dar tu totuşi ca un soare ai apus.
Tinereţe floare rară, care înfloreşte în luna mai.
Eşti o nepreţuită comoară!
Te rog nu pleca, măcar o clipă mai stai!

poezie de Vladimir Potlog (7 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fluxul creaţiei

trăiesc setea maladivă de poezie
senzaţii voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.

în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariţii îngereşti
dau sensului vieţii supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cereşti.

melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie şi o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.

fluxul creaţiei curge din cerneală
în poezia zilei - simţire magistrală.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuib de fericire

[soţului meu, cu dragoste]

fericirea mea vine de la stele
când pogoare lumina în ochii tăi
voi împărţi cu tine visele mele
în care nu pătrund timpii cei răi.

împarte cu mine bucuriile verzi
vreau să şţii că te am doar pe ţine
atunci când mă săruţi şi mă dezmierzi
simt că plutesc pe valuri cristaline.

noaptea mă cuibăresc la pieptul tău
ca o rândunică în cuib călduros
mă ţii departe de beznă de hău
cu şoapte de iubire mă înveleşti duios.

tu inima romantică mă faci fericită
în fiecare clipă mă simt împlinită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe transcendente

trec prin bătrâneţe cu sufletul activ
cu zâmbetul pe faţă când zorii bat în pleoape
creşte-n mine iubirea nu am nici un motiv
să nu simt pulsul vieţii cu cerul aproape

roiuri de emoţii trec prin pieptul meu
exaltată de splendorile ce-mi ies în cale
speranţa de mai bine mi-a dat-o Dumnezeu
mă deschid ca o floare cu mii de petale

trăiesc zboruri senine prin farmec eteric
transparenţe dulci rezonanţe transcendente
muzica trezeşte-n mine avântul cucernic
îmbină purităţi angelice cu stările ardente

m-am unit cu versul în zborul meu cosmic
remediu împotriva disperării concludente

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thriller

cred că a venit timpul să mă caut
deşi nu mi-am dorit niciodată să mă găsesc
bărbatul disperat năuc şi absurd
faţă în faţă cu truditorul diurn
dar de prea multe ori am cerut ajutor
ca să nu mă iau acum în serios
şi mai cred că mi s-a întâmplat ceva rău simt asta
aşa cum simt şi femeia care stă la pândă în preajma mea
şi fotografiază orice întâmplare s-ar apropia de mine
orice adiere de vânt sau poate o altă femeie
îşi înţeapă fotografiile cu acul
apoi le ţine lipite între filele unui caiet
şi ele se ofilesc şi mor şi se pierd

mă privesc speriat în oglindă
ca un horror fruntea mea ciobită
tâmplele albite fisurate de vânt
de fiecare dată vântul se transformă
într-un om de zăpadă
sau în ţurţuri de gheaţă atârnaţi de sprâncene
şi scânteiez desuet
ori de câte ori trece luna pe deasupra casei mele

de multe ori mă surprind cântând la chitară un cântec trist
care mă face să plâng
şi nu ştiu cum
dar e mereu un alt cântec nou necunoscut
care se prelinge în mine dintr-o lume străină
de undeva din apus

cineva a muşcat o bucată mare din umărul meu
de durere rătăcesc drumul stupid
sau orbecăiesc în tine ca într-un idol cioplit
obosit de-atâta dumnezeire mă frâng
zbârnâi puţin şi mă culc

nu-ţi fie teamă odată şi odată singuri ajungem toţi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un munte de patimi

plouă cu mirări şi e potop de lacrimi
scoate la suprafaţă doruri patogene
Golgota din gânduri e munte de patimi
au amorţit în trup puncte eterogene.

pictez fericirea cu zâmbet de flori
cu fluturi care sorb roua petalelor fine
vreau să zugrăvesc pereţii cu stele şi sori
să culeg de pe cer lumini diamantine.

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul mâhnirea
dar parcă raiul meu e stăpânit de zbiri
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de gânduri trimit în univers
speranţe minunate să nu aibă revers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru lumină

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
mă trezesc din visul ce m-a plimbat prin lume
am ajuns la stele de-acum le simt aproape
ca pe nişte surori, le-am alintat pe nume.

mă-ndrăostesc de viaţă în fiecare zi
raze nu mă lasă pribeagă şi stingheră
salut lumea cu versuri din orele târzii
nu am trăit zadarnic în minunata eră.

am dezvoltat iubirea îmi curge prin cord
ca un izvor de munte cu murmurul duios
n-am lăsat-o să moară tot timpul îi acord
slăvesc lumea cuvântului tărâm melodios.

iubesc cu frenezie până la polul nord
în suflet aurore se-nchină la Cristos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinereţea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
şi-un dor aprins să am în cer un avatar.

aştept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireşe cercei la ureche
şi armonii însufleţesc iubirea mea veche.

aştept curcubeie să-şi ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.

hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânţa de bine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!