Pe-un munte de patimi
plouă cu mirări și e potop de lacrimi
scoate la suprafață doruri patogene
Golgota din gânduri e munte de patimi
au amorțit în trup puncte eterogene.
pictez fericirea cu zâmbet de flori
cu fluturi care sorb roua petalelor fine
vreau să zugrăvesc pereții cu stele și sori
să culeg de pe cer lumini diamantine.
mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul mâhnirea
dar parcă raiul meu e stăpânit de zbiri
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.
un infinit de gânduri trimit în univers
speranțe minunate să nu aibă revers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.