În fluxul creației
trăiesc setea maladivă de poezie
senzații voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.
în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariții îngerești
dau sensului vieții supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cerești.
melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie și o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.
fluxul creației curge din cerneală
în poezia zilei - simțire magistrală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.