
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Primească-mă Ghirai cu tot alaiul,
Propună-mi tot haremul și seraiul,
Promită-mi mana cerului și raiul,
Doar m-oi lăsa de sânge și pământ,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu neamul, pătimitul, nu mi-l vând
Chiar dacă-ntreg imperiul mi l-ar da.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.
Să-mi ia Ghirai și apa, și mălaiul,
Să mă usuce-n temniță ca paiul,
Pe chip să-mi înflorească mucegaiul,
Doar m-oi lăsa de lege și cuvânt,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu limba mea română nu mi-o vând
Chiar dac-ar fi și limba să mi-o ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.
Mă arză-n foc cum arde-n pară scaiul,
Cenușa să mi-o sufle ca pospaiul
În patru vânturi cât se-ntinde plaiul,
Doar m-oi lăsa de crez și legământ,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Credința mea română nu mi-o vând
Chiar dac-ar fi și duhul să mi-l ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.
poezie de Nicolae Mătcaș din Coloana Infinitului (2003)
Adăugat de Maria Hadârcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre patrie
- poezii despre legi
- poezii despre cuvinte
Citate similare

Aici îmi este Țara
Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeși,
Oameni harnici și viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mândresc,
Aici îmi este țara mea
Cântată în doine și balade,
Unde sunt bătrâni cu fețele brăzdate
De atâta muncă și singurătate,
Lucrându-și ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată și o mamă,
Aici pomii și iarba mă știu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este țara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tată, poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre mândrie, poezii despre muzică, poezii despre muncă sau poezii despre mamă

De Aegypto
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am
Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Sunt flacără ce se nalță la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.
Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre rândunele
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lotuși
- poezii despre gură
- poezii despre foc
Țara mea
Îmi iubesc Țara și Neamul
Oriunde ar fi românii mei,
Îmi iubesc portul și graiul
Și Tricolorul patriei.
Iubesc limba noastră dulce
Și sunt mândru de strămoși,
Sunt român oriund' m-aș duce
Toți românii-s credincioși.
Țara mea o port în suflet
Sunt urmașul lui Decebal,
Chipul meu e pe columnă
Chip, Carpato- Dunărean.
Chiar dacă plecați sunt fiii
În Basarabia și Ucraina,
Noi gândim tot românește
Și Unirea, ne e taina.
Va veni și această clipă
Mult visată și-așteptată,
Când vom da, mână cu mână
Frați cu frați, dușmani să tacă.
poezie de Ion Borodi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre unire, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre porturi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

O țară am
O țară am, un neam am și o limbă,
Și-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentații mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.
La Chișinău când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Chișinău mi-i dor de România,
La București de Basarabia mi-i dor.
Același neam, același plai și-același grai
La București, la Herța, Cernăuți,
Chiar de-i străin în țara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuți.
La Cernăuți când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuți mi-i dor de România,
La București de Bucovina-mi este dor.
Același dor, același verde,- același nai e
La Ismail, Cetate și Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.
La Ismail când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La București de Ismail îmi este dor.
poezie de Nicolae Mătcaș
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre plimbare, poezii despre alb, poezii despre Mihail sau poezii despre București
Ocrotește-mi, Doamne, neamul - satiră sau . rugă
Uite-așa ne ducem traiul
să ne câștigăm mălaiul.
Rușinos, n-avem ce face,
mai cerșim cu bună pace,
ș-adunând niște dolari,
creștem copilașii mari.
Rău ne-a mers vestea în lume,
de șmenari dar fără nume,
de hoți și de cerșetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar
numai la-nchisori.
Cu mâinile amprentate,
cunoscuți chiar și în State
că trăim doar din furate.
Toți o apă și o
Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoți ca
Toți oltenii.
Doamne fă-i să știe odată,
că țara mea nu-i o șatră.
Fă-i Doamne să știe toți,
că românii nu sunt hoți.
Sunt un pic mai necăjiți,
de necazuri, bântuiți,
unii chiar mai jigăriți,
dar la muncă? Mai cinstiți.
Ocrotește-mi Doamne, neamul,
că și el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie, poezii despre sclavie, poezii despre rușine, poezii despre pace sau poezii despre mâini
Și mii
Și mii de versuri noi eu aș putea pe oră
Și mi-i că mai apoi nimenea nu mi-e soră.
Și mii de mulțumiri eu aș putea a-ți scrie
Și mi-i că din priviri nu te-aș putea descrie.
Și mii de împliniri eu ți-aș putea aduce
Și mi-i că mai apoi un altul te seduce.
Și mii de planuri eu cu tine-aș putea face
Și mi-i că prea ușor ai renunța la pace.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre seducție, poezii despre poezie sau poezii despre mulțumire
Manifest pentru țara pierdută
Ați furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceaușescu,
Și-n mormântul veșnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas și luăm pâinea din străini,
Că problema noastră agrară e pământul în ciulini.
Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă țara se golește, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau să mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.
În ce colțuri ale lumii trudesc fiii noștri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni și sclavi...
- Ce crezi tu că pot să fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate și m-acoperă din urmă?!
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Mușat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre pâine, poezii despre proverbe, poezii despre Pământ sau poezii despre Nicolae

Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...
Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?
Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.
De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:
Suiș - căderi, ființă neființă,
Infern eden, putință neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre știință, poezii despre umor, poezii despre trădare, poezii despre timp sau poezii despre schimbare
De voi mi-i jale
De voi, ce alergați întruna
Și zilnic rătăciți pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Și niciodată bucuria,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
De voi, ce ridicați morminte,
Uitând de har și de iertare,
Băgați în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
În pulbere și în tăciune
Mai semănați fără-ncetare.
De voi, că pierdeți adevărul
Lăsând încătușat misterul,
De voi mi-e milă și mi-i jale,
Că sărutați tablouri sfinte
Și intonați o bună veste,
De voi, ce nu aveți credința
Și-n inimi sfântă pocăința,
Și milă mi-i, și jale-mi este.
Căci înspre infinitu-albastru
Purtându-și lupta fiecare,
Fără credința în iubire
Și fără sfânta înfrățire
Suntem pierduți, pierduți pe cale!
Chișinău 28 octombrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (28 octombrie 2019)
Adăugat de Ghidora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sărăcie, poezii despre sărut, poezii despre pocăință, poezii despre plâns sau poezii despre iubire
Am vândut limba română
În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.
În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.
Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...
Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ungaria, poezii despre sat, poezii despre învățătură, poezii despre Țara Românească sau poezii despre limba română
Mi-s ochii fulgi
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.
Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.
Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre durere, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre iarnă

Mi-i dor de Eminescu
Mi-i dor de Eminescu
Și de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste și lumină plin.
Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!
Și după moarte poate ne vom întâlni
Și unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Așa cum fac eu în fiecare zi!
Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viața a iubit!
poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre lectură

Mi-i dor...
Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.
Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald și timpul rece,
Clipa-n veșnicie trece.
Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruț plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?
Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre dor
Mi-i teamă de o carte
Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat
și-n paginile ei aș da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.
De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
și mi-i devreme ora cea târzie.
Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
știind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.
Și ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi și sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.
Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
și în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aș răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre frică sau poezii despre curățenie
Țara mea
Acolo unde-s ʼnalți stejari
Și cât stejarii ʼnalți îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n față o privesc;
Acolo, unde-s stânci și munți,
Și ca și munții nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunți
În dor de țară strămoșesc;
Și unde dorul de moșie
Întotdeauna drept a stat
Și bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;
Acolo este țara mea,
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Acolo unde întâlnești
Cât ține țara-n lung și-n lat
Bătrâne urme vitejești
Și osul celor ce-au luptat;
Și unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulțime de oștiri dușmane,
Ce cu robia ne-au cercat;
Acolo este țara mea
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
poezie de Ioan Nenițescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre munți, poezii despre stânci, poezii despre păr cărunt sau poezii despre creștere

Mi-i dor de casă
Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă și frumoasă,
De înverzitul meu meleag.
De-ar ști bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Și să stau cu ai mei la masă,
Și să n-am niciun regret.
Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Și să sărut mâna mamei
Veșnic muncitoare.
Să alerg peste dealuri și câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!
poezie de Vladimir Potlog (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață

De Babilonul-acesta - încălcător de crez...
De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greșurilor mamă, durerilor lăcaș,
Nerușinării pradă și binelui vrăjmaș -
Fugii departe, viața curată să-mi păstrez.
Și la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg când flori și ierburi, când rime cu-nțeles.
Vorbesc ades cu dânsul, și mă gândesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin și ajutor.
Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Și nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Și nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.
Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblânzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit și teafăr, așa cum l-am știut.
sonet de Petrarca din Sonete, Împotriva Curții Papale de la Avignon (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre noroc sau poezii despre nerușinare

Mi-i dor de tine
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea și mângâierea ta,
De tot îmi este frică.
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și viața-mi pare ca o clipă,
De-aș putea zbura
Pe-a vântului aripă.
Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ți spun cu dulce șoapte
Că fără tine nu pot trăi.
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și inima mă doare,
Ce mult aș vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.
Dar totul e în zadar
Și mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu ești lângă mine
Și lângă tine nu sunt eu!
poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții

Să vorbim românește
Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsați dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.
Când românul se-ndârjește
Din țărână când mi-l scoți,
El îți toarnă românește
Un blestem de șapte coți,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbește lin și blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze românești,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândești.
La mânie, la iubire,
La suspin și chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.
La iubire, la mânie,
La chiot și la suspin,
România-i România
Cu fagur și cu pelin.
Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoșesc,
După moda franțuzească,
Sau cu modul latinesc,
Ne-am strâns mințile cu fracul
Și simțul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii și-a înțărcat.
Românimea cât trăiește
Graiul nu și-l va lăsa;
Să vorbim dar românește.
Orice neam în limba sa!
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre simțuri sau poezii despre modă
Reflecții
În țara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic și nimeni nu-ți mai e de folos,
În care e un haos din vina nu știu cui
Și fiecare merge după legea lui,
În țărișoara noastră, în care ești străin
Iar viața ți se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră și stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În țara asta-n care tu ești a nimănui
Și fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În țara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toți și toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea și drumul spre lumină,
S-avem și noi românii o viață mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greață și mi-i scârba și uneori mi-i groază...
poezie de Mariana Simionescu (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre groază