Nicolae Mătcaș

Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul

Primească-mă Ghirai cu tot alaiul,
Propună-mi tot haremul și seraiul,
Promită-mi mana cerului și raiul,
Doar m-oi lăsa de sânge și pământ,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu neamul, pătimitul, nu mi-l vând
Chiar dacă-ntreg imperiul mi l-ar da.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.

Să-mi ia Ghirai și apa, și mălaiul,
Să mă usuce-n temniță ca paiul,
Pe chip să-mi înflorească mucegaiul,
Doar m-oi lăsa de lege și cuvânt,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu limba mea română nu mi-o vând
Chiar dac-ar fi și limba să mi-o ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.

Mă arză-n foc cum arde-n pară scaiul,
Cenușa să mi-o sufle ca pospaiul
În patru vânturi cât se-ntinde plaiul,
Doar m-oi lăsa de crez și legământ,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Credința mea română nu mi-o vând
Chiar dac-ar fi și duhul să mi-l ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.
 

poezie de din Coloana Infinitului (2003)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Aici îmi este Țara

Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeși,
Oameni harnici și viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mândresc,
Aici îmi este țara mea
Cântată în doine și balade,
Unde sunt bătrâni cu fețele brăzdate
De atâta muncă și singurătate,
Lucrându-și ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată și o mamă,
Aici pomii și iarba mă știu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este țara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.

poezie de (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Ezra Pound

De Aegypto

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am

Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!

Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Sunt flacără ce se nalță la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.

Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

poezie clasică de , traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Early Poems Paperback" de Ezra Pound este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

Țara mea

Îmi iubesc Țara și Neamul
Oriunde ar fi românii mei,
Îmi iubesc portul și graiul
Și Tricolorul patriei.

Iubesc limba noastră dulce
Și sunt mândru de strămoși,
Sunt român oriund' m-aș duce
Toți românii-s credincioși.

Țara mea o port în suflet
Sunt urmașul lui Decebal,
Chipul meu e pe columnă
Chip, Carpato- Dunărean.

Chiar dacă plecați sunt fiii
În Basarabia și Ucraina,
Noi gândim tot românește
Și Unirea, ne e taina.

Va veni și această clipă
Mult visată și-așteptată,
Când vom da, mână cu mână
Frați cu frați, dușmani să tacă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Mătcaș

O țară am

O țară am, un neam am și o limbă,
Și-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentații mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chișinău când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Chișinău mi-i dor de România,
La București de Basarabia mi-i dor.

Același neam, același plai și-același grai
La București, la Herța, Cernăuți,
Chiar de-i străin în țara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuți.

La Cernăuți când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuți mi-i dor de România,
La București de Bucovina-mi este dor.

Același dor, același verde,- același nai e
La Ismail, Cetate și Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La București de Ismail îmi este dor.

poezie de
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Ocrotește-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-așa ne ducem traiul
să ne câștigăm mălaiul.
Rușinos, n-avem ce face,
mai cerșim cu bună pace,
ș-adunând niște dolari,
creștem copilașii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de șmenari dar fără nume,
de hoți și de cerșetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuți chiar și în State
că trăim doar din furate.

Toți o apă și o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoți ca… Toți oltenii.

Doamne fă-i să știe odată,
că țara mea nu-i o șatră.
Fă-i Doamne să știe toți,
că românii nu sunt hoți.

Sunt un pic mai necăjiți,
de necazuri, bântuiți,
unii chiar mai jigăriți,
dar la muncă? Mai cinstiți.

Ocrotește-mi Doamne, neamul,
că și el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Și mii

Și mii de versuri noi eu aș putea pe oră
Și mi-i că mai apoi nimenea nu mi-e soră.

Și mii de mulțumiri eu aș putea a-ți scrie
Și mi-i că din priviri nu te-aș putea descrie.

Și mii de împliniri eu ți-aș putea aduce
Și mi-i că mai apoi un altul te seduce.

Și mii de planuri eu cu tine-aș putea face
Și mi-i că prea ușor ai renunța la pace.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Manifest pentru țara pierdută

Ați furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceaușescu,
Și-n mormântul veșnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas și luăm pâinea din străini,
Că problema noastră agrară e pământul în ciulini.

Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă țara se golește, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau să mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.

În ce colțuri ale lumii trudesc fiii noștri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni și sclavi...
- Ce crezi tu că pot să fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate și m-acoperă din urmă?!

poezie de din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Nicolae Mătcaș

Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...

Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?

Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.

De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:

Suiș - căderi, ființ㠖 neființă,
Infern – eden, putinț㠖 neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.

sonet de din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De voi mi-i jale

De voi, ce alergați întruna
Și zilnic rătăciți pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Și niciodată bucuria,
De voi mi-e milă și mi-i jale!

De voi, ce ridicați morminte,
Uitând de har și de iertare,
Băgați în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă și mi-i jale!

În pulbere și în tăciune
Mai semănați fără-ncetare.
De voi, că pierdeți adevărul
Lăsând încătușat misterul,
De voi mi-e milă și mi-i jale,

Că sărutați tablouri sfinte
Și intonați o bună veste,
De voi, ce nu aveți credința
Și-n inimi sfântă pocăința,
Și milă mi-i, și jale-mi este.

Căci înspre infinitu-albastru
Purtându-și lupta fiecare,
Fără credința în iubire
Și fără sfânta înfrățire
Suntem pierduți, pierduți pe cale!

Chișinău 28 octombrie 2019

poezie de (28 octombrie 2019)
Adăugat de GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Am vândut limba română

În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.

În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.

Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...

Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.

Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Și de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste și lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Și după moarte poate ne vom întâlni
Și unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Așa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viața a iubit!

poezie de (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Marin Moscu

Mi-i dor...

Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.

Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald și timpul rece,
Clipa-n veșnicie trece.

Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruț plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?

Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Mi-i teamă de o carte

Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat
și-n paginile ei aș da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.

De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
și mi-i devreme ora cea târzie.

Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
știind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.

Și ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi și sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.

Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
și în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aș răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 18.99 lei.

Țara mea

Acolo unde-s ʼnalți stejari
Și cât stejarii ʼnalți îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n față o privesc;

Acolo, unde-s stânci și munți,
Și ca și munții nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunți
În dor de țară strămoșesc;

Și unde dorul de moșie
Întotdeauna drept a stat
Și bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este țara mea,
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlnești
Cât ține țara-n lung și-n lat
Bătrâne urme vitejești
Și osul celor ce-au luptat;

Și unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulțime de oștiri dușmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este țara mea
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de casă

Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă și frumoasă,
De înverzitul meu meleag.

De-ar ști bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Și să stau cu ai mei la masă,
Și să n-am niciun regret.

Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Și să sărut mâna mamei
Veșnic muncitoare.

Să alerg peste dealuri și câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!

poezie de (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Petrarca

De Babilonul-acesta - încălcător de crez...

De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greșurilor mamă, durerilor lăcaș,
Nerușinării pradă și binelui vrăjmaș -
Fugii departe, viața curată să-mi păstrez.

Și la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg când flori și ierburi, când rime cu-nțeles.
Vorbesc ades cu dânsul, și mă gândesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin și ajutor.

Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Și nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Și nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.

Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblânzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit și teafăr, așa cum l-am știut.

sonet de din Sonete, Împotriva Curții Papale de la Avignon (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.
Vladimir Potlog

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Și lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea și mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Și viața-mi pare ca o clipă,
De-aș putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ți spun cu dulce șoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Și inima mă doare,
Ce mult aș vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Și mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu ești lângă mine
Și lângă tine nu sunt eu!

poezie de (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton amuzant

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Bogdan Petriceicu Hasdeu

Să vorbim românește

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsați dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjește
Din țărână când mi-l scoți,
El îți toarnă românește
Un blestem de șapte coți,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbește lin și blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze românești,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândești.

La mânie, la iubire,
La suspin și chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot și la suspin,
România-i România
Cu fagur și cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoșesc,
După moda franțuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns mințile cu fracul
Și simțul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii și-a înțărcat.

Românimea cât trăiește
Graiul nu și-l va lăsa;
Să vorbim dar românește.
Orice neam în limba sa!

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Aghiuta. Foaie umoristica satirica si critica" de Bogdan Petriceicu Hasdeu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -52.50- 39.99 lei.

Reflecții

În țara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic și nimeni nu-ți mai e de folos,
În care e un haos din vina nu știu cui
Și fiecare merge după legea lui,
În țărișoara noastră, în care ești străin
Iar viața ți se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră și stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În țara asta-n care tu ești a nimănui
Și fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În țara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toți și toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea și drumul spre lumină,
S-avem și noi românii o viață mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greață și mi-i scârba și uneori mi-i groază...

poezie de (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare acceptabilă, ton trist

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook