Reflexii

în casa aceasta cu multe oglinzi
se târau paşii noştri
şi-un soare plăpând
ţinând isonul unei cântări absurde.

în casa aceasta dimineţile nu mai au gust de pâine,
nu mai promit nimic, nicio poveste...
până şi moartea se rătăcise
într-un azil neîncăpător,
când eram atât de singuri.

în casa aceasta oglinzile sunt fluide,
nu le poţi refuza lumina,
se reinventează lacrimă de copil,

nici cerul nu se sfârşeşte
cu îngeri căzuţi!

poezie de Eugen Pohontu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke: Uitaţi-vă băieţi, aceasta este iubita mea. Nu o voi părăsi, aceasta este casa mea acum. Mama voastră este casa mea.

replică din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mort: Aceasta nu este casa mea frumoasă. Aceasta nu este frumoasa mea soţie. Nu mai sunt ale mele!

replică din filmul artistic Fereastra secretă, scenariu de David Koepp, după Stephen King
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bunicii am avut o relaţie foarte bună, ca orice copil normal. Eram o familie obişnuită şi nu am avut o copilărie cu conflicte sau cu mari probleme. Cu toate acestea, este dificil pentru mine să mă refer la casa părintească într-un mod emoţionant, cum fac majoritatea oamenilor care îşi amintesc de locul în care au copilărit. Propriu-zis, casa părintească nu a existat. Am stat cu chirie şi ne-am mutat de mai multe ori. Poate că multora li se pare un lucru neobişnuit pentru acele vremuri, când majoritatea familiilor erau legate de o casă, fie ea şi casa bătrânească, în care locuiau mai multe generaţii. Dar aşa a fost viaţa mea.

Klaus Iohannis în Pas cu pas, capitolul I (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa copilăriei

Trec maşini,
nu se mai opresc,
peste casa noastră, mamă,
şi trec tramvaie deasupra,
la kilometrul zero, în Valea Vlăicii
şi este un huruit ca de căruţe grăbind spre târg,
de nu se mai aude glasul lăptăresei,
-Laptele doamnă!
-Auzi, lăptăreasa, mamă?!

Trec şi eu uneori,
pe acel pasaj blestemat,
peste casa noastră mamă,
peste patul meu de copil,
repede, să nu calc şi amintirile
şi tot ce se estompase
vine fulgerând,
cu pantograful tramvaiului.
Nici lătratul lui Ţuţu,
nu mai poate opri apocalipsa.

Şi uite mamă,
am vorbit cu profesorul Sorescu,
zâmbeşte şi el amintirilor.
Nici el nu a uitat, mamă,
nu uită nimic,
dar nu-şi mai aminteşte casa noastră.
Pe cerul casei roz,
sunt fulgere mamă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când eram copil, locuiam într-o casă veche, care ascundea o comoară. Fireşte că nimeni n-a dat de ea, sau poate nici nu s-a hărăzit nimeni să o caute. În schimb, toată casa era pătrunsă de vraja ei. Casa mea ascundea în sânul ei o taină...

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ, XXIV (15 aprilie 2013)
Adăugat de cristina gloria oprisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată şi dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la ţară, unde tatăl meu, în tovărăşie cu un frate al mamei şi cu altă rudă, au luat în arendă o moşioară. Ţin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunaşul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu ştiu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiaşi dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iuraşcu, moşia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut nişte pui de cucuveică care avea cuibul sub streaşina casei boiereşti. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa veche

Cade ceaţa mantie grie
Peste-oraşul adormit,
Înghiţind a curţii vie
Şi salcâmul desfrunzit.

Vremuri calde au murit
Şi bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.

Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.

Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceaţa deasă,
Prizonieri fugiţi din basme
Ajuns-au la noi acasă.

Caut gândurile ascunse
În memoria de copil,
Prin secrete nepătrunse
Din al minţii vechi azil.

Dar al casei pod înalt
Zboară-n albe licăriri,
Casa, curtea şi salcâmul
Rămân tainice-amintiri.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbi

Casa aceasta e oarbă,
Copacul de colo e orb,
E orb trecătorul şi oarbă
E luna, în cercul ei orb.

Inima, o cârtiţă oarbă
În clocotul trupului orb,
Lumina, lumina e oarbă
Şi orbi sunt ochii pământului orb.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

la casa mea uşa deschid
păşesc agale, sovaind....
in jurul meu in plină noapte
aud doar vocea ta in şoapte

e atât de cald si-atat de bine
simt liniştea care revine
după un an ce a-mpietrit
o lacrimă la foc mocnit

e casa mea, ce dor mi-a fost
pierdută-n lume fără rost...
An Nou vreau să-mi aduci in dar
lumină-n inima de jar!

poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat, când eşti în casa altcuiva, mănânci ce mănâncă gazda, cu condiţia ca aceasta să aibă ce mânca.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este grădina: culorile vin şi se duc

Aceasta este grădina: culorile vin şi se duc,
azur fragil pâlpâind pe-aripile de la marginea nopţii,
absolutul luminând în tăcere clăbuci aurii de mari proporţii,
verde tăcut şi persistent ca frunzele de nuc.
Aceasta este grădina: buze strânse pentru-a sufla în flaute
reci din întunecimi enorme – şi pentru-a cânta melodii blânde
(la harfele cereşti cu strune tremurânde)
feţe invizibile, fantomatice şi, mai ales, precaute.

Aceasta este grădina. Timpul, desigur, va reclama recolta sacră,
iar tăişul morţii va trimite la odihnă multe flori
pe-alt tărâm unde alte cântece se vor cânta,-n lumina altori zori;
şi, totuşi, acum Ele sunt aici, ca într-o vrajă parcă,
ca şi cum printre pomi căzuţi într-un somn etern anume
nişte fântâni cu degete de-argint fură-această lume.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosie Roberts

Eram bolnavă, dar, mai mult de atât, eram sătulă
De corupţia din poliţie şi de nedreptăţile din jocurile vieţii.
Aşa că i-am scris Şefului Poliţiei din Peoria:
"Sunt aici în casa copilăriei mele din Spoon River,
Stingându-mă încet.
Vino şi mă ridică, eu l-am ucis
Pe singurul fiu al Negustorului, în casa Madamei Lou,
Iar hârtiile în care se spune că s-ar sinucis
În casa lui în timp ce curăţa o armă de vânătoare
Sunt o minciună – ca diavolul să ascundă scandalul
Mitei pentru publicitate.
L-am ucis în camera mea, la Madam Lou,
Pentru că m-a lovit până-am căzut jos când i-am spus
Că, în pofida tuturor banilor pe care îi are,
În noaptea aceea îmi voi întâlni iubitul."

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi călugărul cerşetor şi gol, - care trăieşte singuratic, după ce şi-a părăsit casa, şi care bea cu pumnul, este mânat pe lumea aceasta de dorinţe. Iată un lucru ciudat.

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o vreme încoace, însă, văzură că dau îndărăt. Unde până aci era bilşugul în casa lor, acum ajunseră negustori grei ca fulgul pe apă, cum se zice. Cu toate acestea, perechea de oameni nici nu se gândea a cârti împotriva lui Dumnezeu. Ea era mulţumită că dobândise copil, şi alt nimic. Mai trecu ce trecu şi amândoi bătrânii dară ortul popii, rămâind în urma lor casa toacă şi o sărăcie lucie. Copilul se alese cu cotoşmanul. După ce văzu că nu mai are de nici unele, şi nici părinţi, se puse pe un plâns de-ţi era mai mare jalea de dânsul.

Petre Ispirescu în Cotoşman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa goală

Nu ma gandeam sa-ti spun ca este ploaie
Dar mi-a venit asa, in casa goala,
In cosul pieptului o-nabusala
Si am simtit ca sira mi se-ndoaie.

Ce nu voiam sa-ti spun, iata iti spune,
Aceasta gura, plina de tagada,
Vor ochii mei alaturi sa te vada
De-a pururea, credinta slabiciune.

Atunci cand ploua, ploaia ma ajuta,
Sa ma inchid in mine, ca o poarta,
Sub cerul pamantiu de mare moarta,
Sa te privesc, iubita mea tacuta.

Si mi se pare-atunci ca ploaia plange
Pe cand pe lume trec lumini de sange.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia: De ce iarăşi ciorapii sunt împrăştiaţi prin toată casa?
Soţul: Aceasta este o nouă promoţie: strânge 10 perechi şi primeşti bani pentru rimel!

replici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul ştie mai multe în casa lui, decât înţeleptul în casa altuia.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 porunci

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece,
Zece picturi se tot mira,
Cat esti de frumoasa.
Zece zile... trec absurde nu stiu,
Nu stiu, cum nu stiu, pe unde nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine...

Tot ar fi putine.

Doua stele... paralele,
Stele, lacrimi, inodate
... si...
Lumina de la ele,

Pentru tine toate.

Patru printi cu trei castele,
Ape, lanturi fermecate
... si...
Tot cerul peste ele,

Pentru tine toate.

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece,
Zece pictori se tot mira,
Cat esti de frumoasa.
Zece zile... trec absurde nu stiu,
Nu stiu, cum nu stiu, pe unde nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine...

Tot ar fi putine.

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante in noapte
... si...
Piticii din poveste
Pentru tine toate.
Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe
... si...
Comorile din suflet
Pentru tine toate.

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece,
Zece picturi se tot mira,
Cat esti de frumoasa.
Zece zile... trec absurde nu stiu,
Nu stiu, cum nu stiu, pe unde nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tïne...

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craciunul

craciunul iarasi, a sosit,
deschide poarta larga!
c-am venit sa te colind
mama mea cea draga

demult nu am fost la voi
in dulcea parinteasca casa
l-am adus pe Domnul sfant
ca sa stea cu noi la masa

colindatorii se aud
eu de fericire plang
e noaptea sfanta in care coboara
Iisus Hristos pe-acest pamant

si va spun pe aceasta cale
sa aveti bucate pe masa
caci astazi il gazduiti
pe Iisus Hristos la voi in casa

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ochii aceştia

aiurea să îţi oferi dragostea ca pe un bibelou dintre acelea
de care cineva are casa plină
sau ca pe un vas lucrat fin din aur curat
doar ca să fie retopit
în cel mai bun caz
în loc să îşi atingă de el cineva buzele însetate

dacă aş purta ochelari tocmai aş vrea să îi şterg migălos
pentru că se abureşte orizontul
de nu mai văd ce e dincolo

şi nu am nici lentile de contact numai ochii aceştia
numai degetele

e prea cald în casa mea
neapărat o să plouă
trei zile după aceasta o să fie telefoanele deconectate şi frig

apusul din fereastra mea apusul ca o inimă de leu înjunghiată
sau ca o bancnotă de

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!