Casa goală

Nu ma gandeam sa-ti spun ca este ploaie
Dar mi-a venit asa, in casa goala,
In cosul pieptului o-nabusala
Si am simtit ca sira mi se-ndoaie.

Ce nu voiam sa-ti spun, iata iti spune,
Aceasta gura, plina de tagada,
Vor ochii mei alaturi sa te vada
De-a pururea, credinta slabiciune.

Atunci cand ploua, ploaia ma ajuta,
Sa ma inchid in mine, ca o poarta,
Sub cerul pamantiu de mare moarta,
Sa te privesc, iubita mea tacuta.

Si mi se pare-atunci ca ploaia plange
Pe cand pe lume trec lumini de sange.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Cand inima nu poate,
O ascund, o ingramadesc
De teama bate-n spate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Cand fízica nu stie
De ce legile pamantesti
Spun ca inima nu-i vie

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Cand muzica nu poate
Sa transmita ce gandesc
Si inima da din coate

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Cand ploua si e noapte
Si ploile nu se sfarsesc
Si inima e in tóate

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Când sufar in surdina,
Şi plang si nu gandesc
Că inima mea-i de vina.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sa-ti spun?

Ce sa-ti spun acum la ceas de seara
Cand inima nu vrea sa m-asculte,
Am intrebat-o de ce plange si-i amara,
De ce suspina si aré dureri oculte

Ce sa-ti spun cand pasii opriti la gara,
Isi lasa urmele in atata pribegie,
De parca iubirea mea de-o vara
E uitata pe un geam in alta galaxie,

Ce sa-ti spun cand ninge-n suflet
Si totu-i alb si zapada-i argintie
Nu esti aici si n-am astampar
Si rabdarea mea nu aré garantie

Ce sa-ti spun cand ma ia plansul
Si dorul de tine ma altereaza,
Ma intreb pe unde mi-o fi rasul
De ce drumul si-l scurteaza

Ce sa-ti spun cand esti departe
Si nici surasul nu te mai coboara,
De imbratisari daca ai parte
Stii ca inima mea ma omoara?

Iti spun doar, ca iubirea e o fraza,
Ce am ingramadit-o pe hartie
Ca pentru mine nimic nu conteaza
Decat tu si eu intr-o alta armonie.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vreau

Sa iti sarut zambetul minunat
Cu buzele tale nebanuit de dulci
Sa iti privesc ochii sfiosi
Ce intotdeauna parca ma evita
Sa-ti mangai trupul gol 'nainte sa te culci
Sa iti arat pe viu cu e sa fii iubita

Sa-ti spun cat de frumoasa esti iubit-o asta seara
Sa-mi dedic tie toata viata si chiar moartea
Iti spun acum, printesa,poate ultima oara
Gandeste-te la mine cand o sa vina noaptea

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babe!

Babe!Acum,sa-ti spun m-am hotarat
Sa-ti spun,ceva,ce pentru mine-i sfant
Te rog,adu-ti aminte cand ne-am cunoscut
Cand pentru prima oara,noi doi ne-am vazut
Cand privirea mea,s-a intalnit cu-a ta
De atunci tot sper ca vei fi a mea
Iar in acea seara cand noi am dansat
Ochii tai stralucitoari m-au hipnotizat
In acel moment,eram cam pripit
Nici nu mi-am dat seama,ca-s indragostit
De vrei sa fi cu mine si daca ma iubesti
Sa zburam impreuna spre inaltimi ceresti
Si sa plutim departe-n lumea din povesti
Sa-ti arat dragostea cea adevarata
Sa-ti daruiesc atunci inima mea toata
Babe!Tu esti pentru mine,simbolu fericirii
Inimile noastre,sunt simbolu iubirii
Craiasa vietii mele,de vrei sa fi a mea
Iti jur ca vom privi de-aproape stelele si luna
Ca ne vom plimba pe cer cu corul mare
Si vom vedea Pamantul,ca pe-o stea in departare
Cu o simpla imbratisare,poti sa ma cuceresti
Iar eu simt tot mai tare,cat de draga-mi esti
Si tot ceea ce vreau,e sa ma iubesti.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate

In serile cu luna plina
Cand cerul este fara nori,
Cand vantul cu-adierea-i lina
Zburand usor iti da fiori,
Cand se imbraca toti copacii
Cu-a florilor impodobire,
Cand vine iarasi primavara
Inmiresmand intreaga fire,
In serile acestea triste,
Duioase si fermecatoare,
Gandurile mele catre tine
Pe-aripi de vant le las sa zboare
Si lacrimand sa-ti aminteasca
De clipele demult uitate
Sa-ti spuna cat de mult eu sufar
In trista mea singuratate.

poezie de Marian Galoiu
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cuiu.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spuiu,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

poezie de Zorica Zlatcu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,

Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.

Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.

Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.

poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand soarta darnica…

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor – odinioara
secatuit – iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase –
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,
buzele de-alte buze sa le-alipesti.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franturi de ape

mai ploua din cand
in cand
iar stropii ploii
coboara
cadentand secundele
inseland timpul,
vulgari
pacatosi
plini de noi

cand ploua
lumea se sparge
in bucati
diforme
cautandu-se
intre ele

cand ploua
stelele nu mai palpaie
felinarele cerului

pic pic
tradeaza inima
nu mai bate
pentru tine
e una cu ploaia

ce perdea ti-au
asternut ochii
nici macar
pe tine
nu te mai vezi

cand ploua
totul se scurge
chiar si pacatul

clipeste
printre picurii
genelor tale
n-au trecut
inca
atatea brazde
pe obrajii tai
cat sa te acopere

traieste
chiar si viata
ta
s-a scurs un
pic
pic pic
se va intoarce...

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si, ce-a fost odata?

Da-mi voie sa-ti spun,
Eu nu sunt nebun,
Dar tot ce-ai facut se explica.
Cand eu te mai sun,
Raspunsuri adun,
Adevaruri ce altii refuza sa-mi zica.

Da-mi voie sa-ti zic,
Eu stiu ca sunt mic,
Dar ieri nu parea sa conteze.
De ce nu-mi explic,
Ma lasi? Ma ridic!
Si ochii cu lacrimi pe ura semneze.

Da-mi voie sa-ti spun,
Succes si drum bun!
Sa nu te intorci niciodata!
Puteam sa adun,
Acum pierd pe drum,
Amintiri. Si, ce-a fost odata?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasirea din vis

Se intalnira intr-o zi ploioasa,
cand soarele uitase sa rasara
si soarta hotarase ca atunci
acele doua inimi sa tresara.

el ii vorbi cu inima deschisa,
fara a se gandi daca mai are rost
sa jure iar credinta si iubire
pentru ceva ce mai demult a fost.

dar totusi a-ncercat s-o tin-aproape
in lumea lui si-n inima-i umbrita,
parea mai sincer ca oricand,
dorea ca ea sa stie ca-i iubita.

"trec ani in sir pierduti in fum,
dar inca te iubesc, desi mi-e greu s-o spun;
ma vad mereu parca purtat de-o stea
punandu-ti mana calda-n mana mea
si noi zburam in zarea-ndepartata,
fara sa ne gandim ca vom veni vreodata
aici, acasa, in aste vremuri grele,
mai bine tac, hai sa uitam de ele
si sa zburam departe asa cum ne dorim
si tot timpul pereche, tot timpul noi sa fim."

ea-l asculta timida si tacuta,
fara sa stie ce sa creada,
dar inima-i dicta:"-iubeste
si lasa lucru-acesta sa se vada".

si s-a supus intregii ei fiinte
si s-a lasat purtata iar de valuri
ca mai demult cand impreuna
visau la marile-idealuri.

"inchid ochii si curg lacrimi
pe-ai mei obraji umbriti de vise,
te vreau aici, mi-e dor de tine,
te vad sub pleoapele-mi inchise.

suntem pe-un munte singuratic
si tu ma tii in brate strans,
emotii mari ne coplesesc
de fericire si de plans.

si totusi stiu ca este vis,
dar cred in el, e visul meu,
mi-e teama sa-mi deschid iar ochii,
mi-e teama si imi este greu."

dar totusi si-a deschis iar ochii
si lacrimile-i impanzira,
vazu ca ii era aproape
si parca nu mai auzira.

era o liniste deplina-n noapte
iar norii parca-ncet plecau,
tocmai atunci cand acei doi
spre infinit usor zburau.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul...

Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.

Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii bunului,
Si ne-au smuls din matca pamantului,
Cand ne-au luat de langa ai mei.

Apoi am crezut ca am murit,
Ne-am trezit mai dinspre amurg,
Mirosea a strugure-n parg,
Eram asezati tustrei lang-un dud vestejit.

Am crescut ceva vreme la geamul bunicii,
Pana ce, pe frate-miu l-au luat batui-ar aleanul,
L-au impodobit frumos, sarmanul,
La Nunta sa-l bata voinicii.

Dupa ceva timp apoi, pe soru-mea,
Au luat-o in casa, de Sarbatori,
Nu stiau copiii deh, ca la flori,
Frunza le pica de n-au apa din nori.

Iar Eu, pentru ultima si ultima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier,
A fost cand un tamplar numit Soarta,
M-a luat si m-a facut Poarta.

Acum dau umbra drumetilor insetati,
Si-i apar de ploaie cand ploua,
Si-n noptile calde cu luna noua,
Ascund saruturi june de-amorezati.

Pe sub mine trec si cei
Ce se duc sa se-astearna,
Si tot mie, Colinde imi canta din drum,
Colindatorii in iarna.

Pe sub mine trec petrecand nuntasii,
Plecati cu-n sarman nepot de-al meu, dupa mireasa,
Si tot pe sub mine aduc pruncul in Casa,
Nepotii, bunicii, finii si Nasii.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta in iubire

Speranta e tot ce a ramas
Dintr-o dragoste pierduta
Atunci cand a uitat de tine
Persoana mult iubita.

Ramai cu sufletu pustiu
Si inima ti-e franta
Continuand sa crezi mereu
Ca dragostea e sfanta.

Cand e furtuna-n viata ta
Si nori negri vezi mereu
Sa-ti amintesti ca dupa ploaie
Mereu apare-un curcubeu.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa mea

Tu ma iarta, o, ma iarta,
Casa mea de huma, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Sa-ti trag radio si lumina
Ti-am fagaduit candva
Si ca fi-vom impreuna
Pieptul meu cat va sufla.
Dar prin alte case, iata,
Eu lumina o presor,
Alte case ma asculta
Cand vorbesc la difuzor.

Ti-am luat-o si pe mama
Si-ati ramas acuma, ia,
Vai, nici tu in rand cu lumea
Si nici oraseanca ea.
Las’ ca vin eu cu batrana
Si nepotul o sa-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ti bezna: "Hau!"
Si vei rade cu baiatul
Ca doi prunci prea mititei
Si vei plange cu batrana
De dor, ca doua femei.
Si vei tace lung cu mine
Cu vaz tulbur si durut,
Casa vaduva si trista
De pe margine de Prut.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vara si inca una

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?

Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.

In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:

- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.

Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?

Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina

Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa pot....

Sunt momente in care as vrea cu ardoare sa trec peste
Scriind aceste randuri sperand sa nu-mi mai pesse
Luptand ca sa-mi gasesc un nou inceput in viata
Sa-mi spun bine-ai venit, cand o sa fiu de fata

Si cred,e complicat sa cred ca voi fi tare
Dar eu nu am uitat cum este sa lupt...si doare
Eu n-o sa ma mai caut decat in alinare...
Si-o sa lovesc cu forta acolo unde doare

Dar cum sa pot eu sa ranesc pe cineva?
Cand toate-aceste lucruri nu sunt in firea mea
Si cum sa pot eu sa spun ca va urasc?
Cand mie mult imi place sa spun c-o sa iubesc

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand esti departe

Tristetea copleseste
Si inima chiar doare
Cind cel ce te iubeste
Se afla-n departare.

Azi pling, sunt trist si iata...
Privesc inmarmurit
Privesc la tine viata
Ce-n drum te-ai pironit.

Ce-as mai putea eu oare
Ce-as mai putea sa fac
Caci inima ma doare
Si nu pot s-o impac.

As vrea sa vin la tine
as vrea sa te-ntilnesc
Dar oare este bine
Sa-ti spun cit te iubesc?

Cit esti tu de departe
Si eu... cit te iubesc!
E trist, tacut, si-i noapte
Si iar ma chinuiesc.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc la tine

Mă-ntorc mereu la tine, când vidul mă cuprinde,
Cand nimeni nu m-alina, ci focuri grele aprinde.
Caci tu mi-esti inspiratie si-a diminetii stea,
Ce reveleaza Raiuri nestiute-n ea, inima mea.
Asterni usor, dulce fior pe trupu-mi ostenit
Si-ale iubirii doruri, campii de flori in gandu-mi chinuit.

Ma-ntorc mereu, parca asta-ti doresti si ma surprinde,
Cand cred ca m-ai uitat, tu mi-amintesti ca fac parte din tine.
De-ajuns ar fi sa te privesc, sa risipesc a plumbului perdea,
Ce greu se lasa-n suflet, croita in destin de-o prea cruda andrea.
Inger al vietii mele, asa cred c-ai venit,
Dorind sa-ti plamadesti in mine palat de neclintit.

Mă simt murdara, intinata, de mocircla unei lumi tot mai haine,
Cand fug din ale tale brate calde in cele ale unei carni plapande,
Ce-mi incalzeste pentru o clipa fiinta, starnind apoi nelinistea.
Atunci tanjesc sa-ti simt din nou de pace datatoare, atingerea.
Eu nu te merit si nicicand nu cred ca mi te-ai cuvenit,
Dar viata mi te-ntoarce zilnic in suflet inzecit.

Complot oi fi facut cu al meu destin, talanti ai dat pe visele din mine,
Ce mintea-mi binecuvanteaza, ca ploaia pajistile aride.
Si ii dai inimii tandri fiori ce-n spirit imi sadesc increderea
Ca tot in viata trece si-ntr-o zi-mi vei fi alaturea,
Sa nu mai plec nicicand din ale tale brate, ce-n mine aprins-au foc nestins,
Sa-ti stiu iubirea ce-am simtit-o de atatea ori numai in vis.

O adiere lina, asa mi-e tot ce te-aduce-n mine
Si toate caznele le vad prin ochii tai, vapai nestinse,
Ce-au biruit orice, si-mi dau si mie forta de a-ti fi asemenea,
Chiar de-ntre noi sunt grele hauri ce doar lumina le atinge pururea.
Din bratele luminii cu ochi de stele tu ma vezi, un biet destin vesnic cuprins
De-atata dor care la tine ma-ntoarce cu sufletul aprins.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!