Odiseea păcii

vânez extazul, nu apelez la drog
ştiu fericirea vine în forme diverse
întâi mă liniştesc apoi mă rog
ploi de lumină în mine să se verse.

de când mă ştiu cu lumini mă hrănesc
pâinea sufletului coaptă pe vatră
o împart cu lumea pe care-o iubesc
cu care versific tăcerea de piatră.

doi porumbei poposesc la fereastră
cu iubirea lor s-au unit pe viaţă
ei sunt simbolul la dragostea noastră
la odiseea păcii sunt pură prefaţă.

poartă sub aripi frenezia albastră
cu care destramă norii de ceaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec iubirii mele

în braţele tale iubite mă alint
şi-n mângâierea ta azi mă topesc
mă încred în ochii tăi care nu mint
când luminile sub gene strălucesc.

mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră
în cuibul iubirii construit de amândoi
lângă ţine mă simt o palomă măiastră
cu aripi ce străbat furtuni şi ploi.

nu te împart cu nimeni dragostea mea
iubirea noastră-i scrisă în prefaţă
buzele tale-s dulci precum o caramea
sărută-mă să mă imbujorez la faţă.

la căsnicia noastră martoră-i o stea
să-i strângem razele la piept pe viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A noastre aripi, fericirea

Să tulburi tu a mea gândire
Nu ştiu de-i bine sau e rău,
M-ai îmbătat cu-a ta iubire,
Prin vene-mi curge amorul tău.

Nu eu pe tine te-am ales,
Nici tu pe mine, numai soarta,
Ştia ce vreau şi-a înţeles,
C-a mea nu ar putea fi alta.

De împreună ne-o fi fost
În cartea vieţii scris destinul,
Să-l evităm nu are rost,
Căci şi mai mare ne-ar fi chinul.

Pe acelaşi drum noi să plecăm
Să împărţim aceeaşi soartă,
Dragostea pură s-o îmbrăcăm,
Dragostea să ne fie hartă.

Să nu ne pierdem nicăieri;
-Eu doar în ochii tăi m-aş pierde,
Să las în urmă ce-a fost ieri,
Prezentul să rămână verde.

Să fim hoinari în lumea noastră,
Şi să existe doar iubirea,
Să fim hoinari spre zarea albastră,
A noastre aripi, fericirea!

poezie de Răzvan Isac (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În leagănul luminii

înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrăneşte
vaste clarităţi curg de la Dumnezeu
absoluta creaţie în mine doineşte.

în goluri de viaţă gândurile cresc
fericirea ca tristeţea sunt lecţii de viaţă
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceaţă.

avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorinţe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.

cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe spirala albastră

pe coama vântului alunecă iubiri
în sunet de colind şi de pian
mai vine o iarnă mai trece un an
fluturi de zăpadă dansează-n priviri.

stele coboară lin pe spirala albastră
cu sclipiri de diamant divin
închin pentru viaţă paharul cu vin
dezvolt fericirea din dragostea noastră.

tu zâmbeşte mereu şi eu o să-ţi scriu
o poveste frumoasă culeasă din soare
n-am să-ţi amintesc de tot ce mă doare
cuvintele păstrează spiritul candriu.

veselia din cer este molipsitoare
trece prin ceaţă, prin norul fumuriu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii sunt apă plutitoare,
Sunt când negri de supărare,
Sunt când gri, de îmbufnare,
Sau, sunt albi, strălucind în Soare.

Norii te îndeamnă la visare,
Te învaţă, că orice stare este trecătoare,
Îţi găzduiesc iubirea cea mare,
Te umplu de frumos şi de relaxare.

Norii sunt Dumnezeiască binecuvântare,
Sunt plasă de asigurare,
Când esti cu capul în nori
Şi înveţi cu dragostea ta, să zbori.

Uneori, norii se supără, precum valurile vuiesc,
Cu forţă fulgere zămislesc,
Cu tunet, văzdul îl trosnesc,
Apoi, se risipesc şi de sub razele Soarelui, zâmbesc.

Norii, ce mult îi iubesc!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii luminoase

fluxul creaţiei e consfinţit de stele
din univers poetic principii se nasc
la baza luminii pe ample reţele
versuri sangvine în inimă renasc.

e minunat să fiu dependentă de lumină
iluminarea pură este dorinţa mea
sunt legată de cer ca o sibilină
plină de speranţe că am şi eu o stea.

azi foamea de lumină e virală
nu pot trăi în întuneric beznă
iubirea mă înalţă pe albastră spirală
extazul urcă şi coboară de la gleznă.

revelaţii luminoase din ceruri revin
îmi spun că iluminismul este dar divin.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

nu le ştiu pe toate dar învăţ constant
trăiesc printre semne aer pământ apă şi foc
paradisul este vesel, magic palpitant
şi-n braţele lui Dumnezeu am şi eu un loc.

descopăr zilnic lumea cu iubiri enorme
chemările izvoarelor ce mă transfigurează
ascensiuni în lumină se îmbracă în forme
un contur de miracol mă încadrează.

pe-un romantism eclectic sunt stăpână
da da iubesc viaţa fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple ca pe o fântână
cu ambiţii mari sunt plină de vervă.

sunt în toamna vieţii condusă de rutină
dependenţă de poeme lumea mă observă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

iubesc vibraţiile care se nasc din fericire
lasă mult în urmă temerea şi tristeţea
când muzica respiră acorduri de iubire
destramă misterul etalându-şi fineţea.

iubesc gândul ce înfrânge esenţele morţii
care desfigurează iluzia şi fantezia
în aparenţe mă declar de partea vieţii
în ceasuri de tihnă muzica mi-e frenezia.

gânduri în noapte au precizie misterioasă
un laconism tulburător agită vise
în adierea amintirilor mă simt voioasă
mă conversez cu vântul din raţiuni admise.

asist cu conştiinţa la metamorfoză
uneori sunt lotus alteori sunt roză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Şi sufletul mă doare.

Eşti departe de mine
Cum luna e de soare
Şi ştiu că plângi...
Şi lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu ştiu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veşnic
Raza mea de soare.

poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iliada şi Odiseea

nu pot să stau departe de tine iubite
tu ai fost mereu fericirea mea pură
cu tine toate visele mi-au fost împlinite
viaţa mea fără iubire nu are anvergură.

fiorii mângâierii coboară spre glezne
milioane de săruturi în nopţi de poveste
am trăit extaze ce-au destrămat bezne
iubite eşti minunea care mă locuieşte.

nu ştiu să trăiesc iubite fără tine
tu eşti iliada eu sunt o odisee
soarele meu drag îmi dai clipe senine
descriu fericirea deplină epopee.

cerul luminos se coboară-n retine
inimile fredonează dulcea melopee.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ne-a unit

Ne-am unit destinele într-un miez de toamnă.
Când frunzele cad alene de pe ram,
Când fierbe vinul în butoaie
Şi soarele răsare din ce în ce mai rar la geam.

Ne-am unit destinele într-o seară de toamnă,
Într-o seară ca din poveşti.
Mi -ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă...
Şi veşnic o să mă iubeşti.

Trec anii peste mine, peste noi,
Dar nu o să uit ziua cea de toamnă.
Când am jurat să fim în doi
Şi tu mi- ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă.

Ştiu că nu avem tot ce ne-am dorit,
Dar dragostea noastră ne ţine împreună.
Poate destinul ne-a unit,
Ca să facem lumea puţin mai bună!

poezie de Vladimir Potlog (30 octombrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea - modus vivendi

iubirea este lucrul cel mai frumos în viaţă
de n-ar fi ea nici soarele nu ar surâde
iubirea e ca ploaia pentru câmpuri toride
care spală munţii de mâzgă şi ceaţă.

de nu ar fi iubire codrii ar fi muţi
tăcerea s-ar aşterne peste privighetori
pe aripi de lumină suntem temerari visători
fii ai naturii ai dragostei recruţi.

de nu ar fi iubirea ar suspina marea
ţipetele ai ar goni pescăruşi
am bântui prin lume ca nişte spiriduşi
s-ar răscoli pământul, izvoarele zarea.

fără iubirea sacră sfinţi n-ar picta icoane
şi stelele pe cer ar muri în canoane.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, panaceu universal

ştiu ca iubirea este panaceu universal
locuieşte în inimă îndulceşte amarul
costumează timpul cu aer provensal
în nopţi cu lună plină destramă coşmarul.

pregăteşte visul mirabil cu noi misiuni
să cucerească stele cu ample idealuri
cu farmec şi magie în zeci de versiuni
cu valuri de speranţe ce inundă maluri.

iubirea naşte-n taină izvoarele de doină
trece printre materii ca zâna cea bună
de farmecul ei sacru nu sunt străină
nobila afecţiune s-a extins pe lună.

stele îmbrăţişează cu lumini în cunună
iubirea inventează la toţi o viaţă bună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente epice

muzica şi poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admiraţii se oglindesc în destin
emoţii nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin

cultul metafizic al nunatelor defineşte poezia
lumea ideilor care uneşte filozofi şi poeti
orgoliul de-a atinge extazul şi frenezia
reflexe sistematice născute în dimineţi

explozie de sunet şi lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele

din muzică şi poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia ta, domnule! Şi te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ţi-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
şi n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îţi dau viaţă
şi până când îţi desăvârşeşti menirea pe Pământ
şi te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îţi încolăceşti braţele fierbinţi,
iar eu te învălui în dăruire
şi mă pierd în dragostea ta;
când te preţuiesc şi mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta şi, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezideşti în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere şi resemnare; în speranţă;
în iubire şi crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint şi te abund cu năstruşniciile mele
dar, fără să ştii, sufăr în mine căci, ştiu că
nu sunt mereu aşa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
şi din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fluturii plâng, nu-i aşa?

Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopţi,
cerniţi
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
şi in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie şi viaţă
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
şi nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinşi devin trişti,
se lasă ofrandă
şi mor.
Sunt simbolul
sufletului şi al femeii.
Ea - plânge în singurătate
când îi sunt ucise
visele.
Zborul amândurora
în lumină,
o zbatere pentru viaţă
şi de trecere în lumea
de dincolo!

poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de veghe

ore nedormite, timpi scurşi în cascade
spre cerul cu stele cu magice lumini
veghe printre îngeri căci sunt cumsecade
şi trimit gânduri de pace printre beduini.

mirări mutate de pe-un braţ pe celălalt
precum grijile de pe-un umăr pe altul
emoţii puternice ce mă fac să tresalt
fericirea pură când cuceresc înaltul.

trăiri minunate când cuprind revelaţii
cu sărbători de iarnă prinse-n salbe
scrieri elogioase râuri de admiraţii
extazul cu colindătorii în straiele albe.

feerice lumini vin din contelaţii
se aşează în suflet duioase şi dalbe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare albastră

sunt o conştiinţă împăcată cu vaste reflecţii
asupra existenţei cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârşitele proiecţii
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.

duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieţii
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopţii
şi iubitorul soare răsare iar din mare.

prin credinţă sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.

să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă târzie

nu vreau să plâng când din greu sufăr
iubirea de viaţă e eternă dovadă
deseori mă simt stingheră ca un nufar
aşteptând fluturi să-mi cânte o lambadă.

nu ştiu să urăsc nu ştiu să rănesc
iubirea de oameni e dulce pasiune
am şi noroi în suflet dar nu mă căiesc
am învăţat din ploi ca dintr-o sesiune.

mă împrăştii ca vântul prin lume
cu versurile inspirate de stele
pe filon de aur sculptez al meu nume
să nu cunosc ruina emoţiilor mele.

am învăţat din drame am învăţat din dor
sunt prin întuneric luminat coridor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!