Iubirea, panaceu universal
știu ca iubirea este panaceu universal
locuiește în inimă îndulcește amarul
costumează timpul cu aer provensal
în nopți cu lună plină destramă coșmarul.
pregătește visul mirabil cu noi misiuni
să cucerească stele cu ample idealuri
cu farmec și magie în zeci de versiuni
cu valuri de speranțe ce inundă maluri.
iubirea naște-n taină izvoarele de doină
trece printre materii ca zâna cea bună
de farmecul ei sacru nu sunt străină
nobila afecțiune s-a extins pe lună.
stele îmbrățișează cu lumini în cunună
iubirea inventează la toți o viață bună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Diadema inimii
iubirea dăinuie între cer și pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu și doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.
în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt granițe și enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.
iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitații grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.
dulce povară și totuși ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși iubirea
minuni cu aură de taină și mister
au clonat în rai iubirea cosmică
plutește pe valuri precum în eter
învăluie inimi cu pacea tonică.
pe prispa gândului privesc spre cer
și mă imaginez în carusel de stele
acestei lumi nu știu ce să-i ofer
decât iubire încrustată în piele.
cântecul iubirii răsună-n saxofon
îl îngână vântul și codrul și marea
l-a imprimat și timpul pe casetofon
doruri din inimă îi ascultă chemarea.
și totuși iubirea arde ca o torță
iluminează sufletul îi conferă forță.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expozeul iubirii
iubirea este un veșnic anotimp
trece și prin mine cu alean lucid
unește cerul cu lanul din câmp
și cu tandrețe mai sparge un zid.
se înalță augustă la stele la lună
mă transformă și pe mine în lumină
doar cu iubire pot fi mai bună
petală de vers cu polen în stamină.
iubirea a creat din lume un rai
toate florile să emane miresme
pe alei de poveste cu cântec de nai
aduce iertarea pe catapetesme.
la capătul lumii iubire-i Dumnezeu
nemuritoare forță descrisă-n expozeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost amprente...
Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.
Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.
Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniță ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.
A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoști,
De ne-a fost interzisă...
Am fost doi copii proști;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeți,
Îndrăgostiților, povestea noastră
Să le-aducă noroc,
Căci iubirea e viață sfântă,
noblețe, putere.
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins peste iubirea noastră
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
iubirea are ritmul cadențat sublim
se sincronizează cu străluciri de soare
aduna timpul muzicii în forul intim
deschide inima prin petale de floare.
iubirea-i ca oceanul vast, diamantin
valuri impetuoase invadează țărmuri
se regăsește în magia sfântului Valentin
face să răsune formații de alămuri.
iubirea-i universul ce ninge frenezii
rapsodii de suflet ajung până la stele
trece cu anotimpurile prin pure curtoazii
logodne și nunți vibrează în castele.
iubirea inventează minuni și fantezii
transformă sentimentele în imortele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelații luminoase
fluxul creației e consfințit de stele
din univers poetic principii se nasc
la baza luminii pe ample rețele
versuri sangvine în inimă renasc.
e minunat să fiu dependentă de lumină
iluminarea pură este dorința mea
sunt legată de cer ca o sibilină
plină de speranțe că am și eu o stea.
azi foamea de lumină e virală
nu pot trăi în întuneric beznă
iubirea mă înalță pe albastră spirală
extazul urcă și coboară de la gleznă.
revelații luminoase din ceruri revin
îmi spun că iluminismul este dar divin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă pentru iubire
iubirea e ca floarea cu mult parfum
o frumusețe fină ce-atinge absolutul
împrăștiată-n lume pe fiecare drum
amprentează glia până cântă lutul.
iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă
se sincronizează cu natura sublimă
în inimă și-n suflet duce mereu o luptă
să cucerească stele indiferent de climă.
iubirea strălucește pe chipuri zâmbitoare
înăbușe suspinul într-un extaz poetic
se prinde în hore ca-n zi de sărbătoare
se înalță la ceruri cu sentiment frenetic.
iubirea e liantul dintre pământ și soare
absoarbe veșnicia cu freamătul genetic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Luna veghetoare pleoapele-și ridică
lumina solară îi încălzește chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopții visează și Timpul.
un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
așează peste mine mătăsoase dantele.
străbate cerul printre vise mărețe
șterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de noblețe
destramă abisuri a nopții plângeri.
cerne peste mine înțelepte povețe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excese de iubire
inima mea face din iubire excese
din preaplinul meu răspândesc în lume
adorări de viață de întâmplări alese
timpul nu-l disprețuiesc pentru cutume.
ființa mea trăiește amplă expansiune
spre lună și spre stele spre luceferi
spre sfinți cu care fac pură comuniune
în veghea nocturnă ca tu să nu suferi.
să treci de spaima propriilor asprimi
tu suflet dedat romantismului magic
să te transpui în Eros până în profunzimi
servind iubirea lumii în spirit nevralgic
de la Cristos învață tristețea s-o reprimi
pe valuri de speranțe din oceanul nostalgic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă oameni
Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?
De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viața fără iubire?
Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Știința spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.
Poeții spun că iubirea este simțire,
Că este extaz, că este trăire,
Și tot ei spun că viața fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.
Iubirea este credința.
Iubirea naște și renaște ființa.
Iubirea e acel flux inefabil de șoapte,
Și dorul lăuntric de libertate.
Iubirea împlinește și-nalță.
Iubirea este viață în viață.
Iubirea este năzuința către perfecțiune.
Iubirea este uniune.
Iubirea este desăvârșire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existență muritoare.
Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.
Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.
Iubirea este dorul de ființă,
De tot ce ne e drag, și de tot ce există.
Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.
Iubirea e lacrimă de mamă,
Și plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil și de părinte.
Iubirea numită dorință,
Este dragoste și năzuință,
E focul îndrăgostiților,
E fericirea iubiților.
Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam și de țară,
Ne face puternici aici si afară.
Iubiți-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ și pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!
poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Poveste nocturnă
petrec în noaptea rece insomnia lugubră
pe cer s-au înmulțit nori plumburii
în lumini de felinare arborii fac umbră
vîntul se întețește răscolit de furii.
mi-e dor de Lună cu alaiul de stele
să-mi recompună visul freamătul multiplu
lumini să intre-n casă trecând prin perdele
cu extaz albastru concret pur și simplu.
lumina-mi aduce iubirea universului pur
răzbate norii trece prin ploaia deasă
fericire așteptată care prinde contur.
trăiesc în armonia deplină de acasă
îmi pare că zâmbesc lucrurile din jur
florile care vorbesc de vara prețioasă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove inedite
clipele par bomboane de eucalipt
astfel că devine așteptarea ușoară
în grădina visului speranțe am înfipt
vor crește flori sublime la primăvară.
cu iubirea crește respectul de sine
nu las sentimentele să cadă în hazard
pe cerul meu zâmbesc stele caline
uneori ca ele în profunzime ard.
din marea de iubire infinitul se naște
timpul îmi tatuează pe inimă poeme
lumea de lumină veșnic mă recunoaște
îmi transformă-n vrajă cugetări extreme.
codrul de mirări sub lumini renaște
va răzbi în viață cu vremuri extreme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună poți
Lună te rog de-mi poti
Infinge-ți adânc colții!
Să alerg prin munți și văi
Doinind cu șoapte văpăi.
Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopți prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.
Ce înfloreste bratele
Și îndulcește clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.
Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea e profundă, cuprinzătoare și înaltă cât sufletul meu... Iubirea e un lucru mare, un mare bine; ea singură face din greu ușor și trece lin peste toate asperitățile. Căci ea duce o povoară fără să fie împovărătoare și îndulcește tot amarul. Iubirea se cere prețuită, nu ascunsă. Iubirea vrea să fie liberă, departe de dorințele lumești, astfel că spiritul să nu-i fie umbrit, norocul s-o însoțească și nenorocul să n-o atingă. Nimic nu e mai dulce ca iubirea.
citat din Thomas a Kempis
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare târzie
marea vorbește sub zbor de pescăruși
corăbieri se-avântă pe întinderi albastre
de lumini stelare ochii sunt pătrunși
ne cheamă universul cu avânturi măiastre.
hai cu mine amice să visam frumos
splendorile vieții filigranate-n aur
valul fericirii e dulce și spumos
timpul creației poartă cunună de laur.
fii și tu amice remarcabil faur
poți din cuvinte să ctitorești un templu
cu boltă de stele noi să-i fim tezaur
farmecul nopții cu tine să-l contemplu.
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
printre zeci de miraje mă păstrez pe val.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudine
nu persiflez lumea nu o batjocoresc
învăț din toate și bune și rele
lumini ample și umbre din mine izvoresc
ca toate gândurile să jung la stele.
eu nu am sculptat iubirea ca Brancuș
am sfințit-o cu lacrimi și sânge
azi mă simt ușoară ca struna de arcuș
muzica din suflet focul negru stinge.
mi-am creat un nume sculptat pe o stâncă
cu poezia mea ating nemurirea
fericirea mea-i amplă și adâncă
pe deșertăciune a înflorit iubirea.
viața îmi e dragă o prețuiesc încă
sunt povestitoare mi-am găsit menirea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie poetică
fire de mătase timpul meu toarce
îmbrăcat în raze și fine petale
din călătorie visul se întoarce
însoțit de stele vestit de vestale.
am primit înțelepciune de la sfinți
vibrează în suflet ca o melodie
topește cu raze zăpezile din minți
și face din tristețe frumoasă parodie.
prind aripi de zbor sentimentele mele
poeme cu picioare aleargă prin cord
vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
nestemate de lumină vieții îi acord.
brodez beatitudini cu iubirea adâncă
tăcerea cenușie am închis-o în stâncă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!