Astăzi am ars totul...

... literă cu imagine
cheia şi aerul subţire
Merge... cât costă - ai spus
cu roţile prin mulţumesc
Zăpada creşte peste cer
Uitarea sufocă iarba
în starea de embrion
iar unghiile subţiri
zgârie celulele
până la nucleu Efin

Tăcerea este liberă
să scrie pe tălpi

poezie de Ileana Popescu Bâldea din Extrasenzorial
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

e-atât de simplu să tac
durerea sub pietre

nimic de-înţeles
rătăcirile fug

coarda pe care se caţără
celulele

se rupe

uitarea
despre noi

vânt iubito
la schimb
tăcerea -
gardul prin care
fluturii pleacă
îmbrăcaţi în haine
de zmeu...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echipa de selecţie

dormeam
în vis luna avea forma literei C
s-a auzit un zgomot
zâmbeam şi luptam să mă trezesc din paralizie
noroc cu substanţa reticulată
dreapta ridica mâna stângă
în picioare greu strigam motănelul
poate a fost cutremur mi-am zis
năucă atingeam pielea sufletului
şi prin geamul din lumina nopţii
vedeam fericirea ca pe un drum

un tremur uşor
moartea a fost sigur a spus gândul de pe scaun
şi-am coborât la parter sprijinită într-un copac
după o vreme am adormit pe pervazul ferestrei
nu-mi era frică decât de rug şi portocali
a mai venit o dată nu a avut loc
i-am auzit tălpile îndepărtându-se
şi vocea moale cum recita un text cursiv
despre aerul liber
de după...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculţă
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh

prin iarba înaltă
până la sărut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până creşte iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)

Până creşte iarba,
Îmi albeşte barba,
Piere portocalul
Şi îmi moare calul.

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dame

La Notre Dame statuile ard sfinte
Istoria se zbate prin tunel
O rog să stea departe de lumină
Să nu rămână speranţa fără cer

La Notre Dame din turlă zboară păsări
Cu inima-n credinţă prin tristeţi
Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni
Şi nu mai ştiu să număr iubirea dintre vieţi

Aş vrea să te ating să-ţi fac din rană ora
Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt
Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare
A sângelui prelins din trupuri spre pământ

La Notre Dame lumina arde urma
Privirea în genunchi sărută tălpi şi spini
Şi-îmbrac în neputinţă al zilei zor de mâine
Cu dragostea, credinţa înveşmântate-n crini
la Notre Dame...
...
Trăiesc în creier nu-mi amintesc războiul
Doar ura ambalată-n mucava
Şi-un soare blând pe străzile blindate
Ce apărau de galben umbra ta...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noapte bună, iubite,
O noapte senină îţi doresc
Cu arta dragostei te pedespesc
Până ce zorii zilei vor veni,
Până ce cocoşii vor adormi,
Până ce stelele se vor intalni,
Cu tot, cu tainica înserare,
Îţi mulţumesc pentru tot
Îţi mulţumesc şi te iubesc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşterea temperaturii duce la începerea altor reacţii nucleare în nucleu, elementele chimice fuzionând în elemente din ce în ce mai grele. Ultima reacţie care are loc este fuziunea siliconului în fier-56. Până acum steaua a emis energie prin reacţiile din nucleu, dar fierul nu poate emite energie, ci absoarbe. Dacă până acum steaua a menţinut un echlibru între energia emisă (ce tinde să marească steaua) şi forţa de gravitaţie a nucleului (ce tinde să colapseze steaua), în momentul în care în nucleu se află numai fier, straturile exterioare ale stelei se prăbuşesc rapid pe nucleu. Ce se întâmplă după acest moment nu este bine cunoscut, dar se produce o explozie gigantică, cunoscută sub numele de supernovă. Pentru o perioadă de timp, steaua devine mai strălucitoare decât galaxia din care face parte.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit a mamei zi (poezie pentru copii)

Este soare, primăvară
Ghiocei... încep s-apară;
Zăpada se mai topeşte
Şi ziua mamei... soseşte!

A sosit a mamei zi!
S-o putem sărbători,
Flori frumoase să îi dăm
Şi-ndelung s-o sărutăm.
...

- Mulţumesc, băiatul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu;
Mulţumesc, că mi-ai crescut
Şi cadou, azi, mi-ai făcut.

Mulţumesc, a mea fetiţă,
Sărută-mă, pe guriţă;
Să te pot creşte frumos
În Numele lui Hristos!

poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorire de flaute

După ce aerul trece prin flaut,
înfloreşte sub aripi de păsări
şi are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.

Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o uşă în formă de cerc
se înroşeşte de aşteptare.

Smerită şi blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânţa de rai.
Până unde creşte sufletul în pâine?
Până când?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e scos "înainte de vreme", minereul este considerat un "embrion", cum am văzut că se petrec lucrurile în Babilonia. De altfel, orice lucru "crud" – care se "coace", se maturizează, prin mâna omului – este numit "embrion".

Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp in ceata

o să mă recunoască îmi spun
de parcă nu ne-am fi văzut niciodată
cu pădurile ascunse prin râuri
o să îmi prindă chipul de aer subţire
îmi va spune de anotimpul de ceaţă
în care se nasc iluzii

până atunci adun laolaltă amintiri pe sens interzis
încerc să aprind stele
de la o vreme îmi reuşeşte chestia asta tot mai des
de hârtie cu fitilul de gheaţă
adun cuminte literă lângă literă
s-ar putea să avem nevoie de toate cuvintele
tăcerea mea e cochetă se-mbracă în fir de mătase
culoarea albastră

nu vorbim despre fericire
case cu acoperişuri portocalii
surâsuri în plină lumină
cerul furat pe bucăţi

cu toate acestea, s-ar putea să mă recunoască
port cu mine toate semnele.

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Ion Horea

Mă chemi, Doamne, şi nu întrebi
dacă mi-am sărutat visul,
dacă am făcut ordine în sertarele
cu hârtii jumătate scrise;
mai aveam câteva gânduri
răsucite după întrebări
şi muguri ce-au uitat să pocnească,
vreo doi paşi care mergeau invers
cu aripa adâncită sub talpă;
îi voiam dimineţi, dar...
ai ales să fiu fericit
cu stâncile pornite
din inima mea

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ca o femeie să fie frumoasă trebuie să i se potrivească trei adjective: degete subţiri, buze subţiri şi par subţire.

citat din Prosper Marimee
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile îşi fac unghiile ca să ne zgârie mai subtil.

aforism de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cu adevărat măreţi nu sunt lăudăroşi, ci modeşti în sinea lor. Cei care strigă în gura mare că au învăţat "mergând prin viaţă", să nu se mai "murdărească de noroi până sub gât, ci doar până la coate" sunt nişte nimicuri care pretind că "noroiul din buzunare" lor costă şi el ceva.

Anastasia Popescu (10 octombrie 2012)
Adăugat de Anastasia Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveam 5 ani, mama mi-a spus că fericirea este cheia Vieţii. Când am mers la şcoală, mi s-a cerut să scriu ce vreau să fiu când voi creşte mare. Am scris că vreau să fiu fericit. Ei mi-au spus că nu am înţeles sarcina, eu le-am spus că ei nu au înţeles Viaţa.

citat din John Lennon
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre pace aripa

nopţii se-ntinde luna-i un pumnal
în geam pătrunde unde zâmbetul
se crapă prin munca lui o aşteptare
de-a lungul străzii a izbucnit lumina
pătrunde vidul inimii încet şi şoptit
iubirea deschide mugurii ca o revărsare
până la sacrificiu creşte iarba
înaltă seara cu greieri care topesc
aerul mişcător în balade se coace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost doar poveste!

Cirezi de nuci goneau desculţe-n păr
Şi umbra lor nu ne făcuse cruci
Din miez de fragi nu ne cădea vreun dor
Nici ierbii calde nu-i eram năluci.

Cu cleşti de raci ne apucam de zori
Genunchii ne strângeau prin iarba udă
Şi timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori
Gustând amorul de pe carnea crudă.

Zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni
Iubirea noastră se-mbrăca în floare
Pe buze ne scriam cu dor de cremeni
Topind zăpada din scrisori de soare.

Tu ai plecat, târziu, când osul vieţii
Ţi-a pus năframa peste viul grai,
Uscând în mine, peste tot, nămeţii
Rămaşi în tolba cu-nfloriri de mai.

Cioplesc şi azi în lemn de nuc
Prin plete umbre-mi dau de veste
Că-s singur Doamne, şi mă duc
Să prind cu aripi, o poveste.

poezie de Doina Bezea (25 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!