Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească (1901)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi, în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Porţile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată soldat

Totul îmi pare nou în dimineaţa asta
Cu nările amândouă
Respir aşa cum făceam cu uniforma, caietele, manualele
La fiecare 15 septembrie
Păşesc şi frunzele îmi atenuează fermitatea
Pantofii la fel de noi
Alei croite chiar acum cu fiecare pas şi
probabil
Mă aşteaptă iminenta descoperire
Că tot acest nou era aici dintotdeauna
Doar eu trăiam într-un segment de curbă a unui timp în apnee
Aerul mă îmbracă în uniforma soldatului ce porneşte în prima permisie
Visând o iubită desenând aşternuturi neatinse
Singura teamă a oricărui soldat este impecabilul ţinutei şi refuzul desenului

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine....

Sunt tot aici! Chiar dacă nu mai pare
Că răscolesc cenuşa-acelui vis
Vibrez a zbor în doi, a-mbrăţişare
Şi cerul meu e tot întredeschis.

În cuib de braţe-ascund o amânare.
Numai acum nu pot ca să-ţi zâmbesc,
Să-mi strig iubirea peste munţi şi mare
Şi să te chem, aşa cum îmi doresc.

Pe orice drum de gând mi-apari devreme
Şi mă-nsoţeşti la fiecare pas.
Iubirea noastră trece peste vreme
Ca un torent cu nemurire-n glas.

Sunt tot aici! Chiar dacă nu mai pare
Că respirăm acelaşi înţeles
Mi-eşti cântec, poezie şi culoare
Şi-s fericită fiindcă m-ai ales!

poezie de Aura Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea e furioasă, îşi caută liniştea, spărgându-şi valurile de stânci, când omul e furios, devine o stâncă peste care se îngrămădesc valuri de lacrimi.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăţi romane le spuneau din ce viţă îşi trag neamul; iar în faţa lor, peste zăvoaiele de plopi şi sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oştilor turceşti şi, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul ţării lui, gonea dâra de sânge şi de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scapătă spre asfinţit. Crestele munţilor par aprinse. Încet se desfac şi s-aştern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se iveşte-n curmeziş, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie şi creaţă. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, e un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Porţile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case mici, vechi, sprijinite una de alta, povârnite sub coperişuri de olane, au aerul unor moşnegi ce povestesc întâmplări pline de groază şi de jale. Dunărea se lărgeşte. În stânga ţărmul se lasă, deschizând privelişti nemărginite peste ogoarele şi suhaturile ţinutului Vlaşca.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Zimnicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare armă, fiecare navă de război, fiecare rachetă reprezintă în cele din urmă un furt de la cei cărora le este foame şi nu au ce mânca.

citat clasic din Dwight D. Eisenhower
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare armă, fiecare navă de război, fiecare rachetă reprezintă în cele din urmă un furt de la cei cărora le este foame şi nu au ce mânca.

citat din Dwight Eisenhower
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătăţii nu-i pasă dacă eşti sărac sau bogat, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie... Dacă decide să te viziteze e greu să o alungi. Dacă a bătut la uşa ta, poţi fi însoţit de sute de persoane, dar nu mai simţi legătura cu niciuna dintre ele. Nevrând, devii prizonierul singurătăţii, iar ea transformă totul într-o închisoare: fiecare lucru devine străin, fiecare om îţi pare un duşman, fiecare faptă pare o greşeală...

Vladimir Mânăscurtă în Dulce Infern
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare minte...

Fiecare minte...

Fiecare minte-şi duce înainte sărăcia
Sau îşi poartă peste veacuri cu tărie bogăţia,
Fiecare minte tinde să-şi extindă bucuria
Şi de fiecare minte stă legată nebunia.
Fiecare minte-şi toarce într-un fel nimicnicia,
Într-un fel îşi pregăteşte fiecare veşnicia.
Fiecare minte-şi pune pe a vieţii masă starea
Făcând sufletul ori duhul să îşi guste bunăstarea.
Fiecare minte absoarbe din Divin iluminarea
Sau Îi pune stăvilare, mărindu-şi întunecarea.
Fiecare minte are o putere veşnic vie,
Fiecare minte are o chemare-n veşnicie
Dar şi dreptul de-a alege ce vrea sau nu vrea să fie.

Dulcea ta obişnuinţă de nu-i coaptă pe altar
Îţi crează o constanţă de durere şi amar
Dulcele tău tabiet dezvoltă-un amar fierbinte
Care duhul ţi-l sufocă şi-ţi ea cerul dinainte.
Dacă nu păstrezi cu drag, Domn, pe Dumnezeu în minte
Nu-ţi pierzi numai bunăstarea ci viaţa, ia aminte!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana Bolodea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăbliţe speciale

Observă cum se mişcă fiecare particulă.
Observă cum fiecare tocmai a ajuns aici dintr-o călătorie.
Observă cum fiecare doreşte alt fel de mâncare.
Observă cum stelele dispar când răsare soarele
Şi cum toate pârâurile se îndreaptă spre ocean.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul trebuie să diminueze multitudinea. Actul gândirii este o reducere neechivocă, ce are loc în simultaneitate. Capacitatea concentrată a conştiinţei umane se exprimă pe cale directă prin actul de gândire. Fiecare definiţie, fiecare generalizare, fiecare dorinţă de a vrea să cuprindă ceva în legi valabile, fiecare pluralitate proiectată ca întreg, fiecare multitudine a înfăţişărilor separate redusă prin simbolistica conceptuală, fiecare ecuaţie matematică, fiecare conclusio unic posibilă ivită din nenumăratele premise este fructul direct al acestei potenţialităţi atât de naturale a spiritului uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-mă la Xiamen şi privind marea albastră

La răsărit de muntele Jieshi, privesc marea albastră.
Apa dansează în unduiri line, oglindind insule ca nişte turnuri.
Aici copacii cresc groşi, iar vegetaţia este luxuriantă.
Vântul toamnei oftează, valuri mari se înalţă.
Cărările soarelui şi ale lunii par să începă de aici.
Splendida Cale Lactee pare să-şi aibe izvorul aici.
Oh, sunt aşa de norocos să mă aflu aici, cântându-mi cântecul!

poezie de Cao Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva aruncă în discuţie un cuvânt mare (pe care nu îl ştiu), eu doar îi spun: "Îmi pare rău, dar nu ştiu ce înseamnă asta, poţi, te rog, să explici?" Nu îmi pasă dacă stau la masă cu Preşedintele SUA şi că iau cina, trebuie să fiu eu însămi. Vreau să exersez în fiecare zi ce înseamnă să fiu eu însămi.

citat din Zoe Saldana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău de cărăbuşii harnci,
Fragili şi delicaţi ce, până ieri,
Se zbenguiau pe sub cireşii darnici,
Pe sub caişi şi meri şi pruni şi peri!

Îmi pare rău de meri, de peri, de pruni,
De vişini, de cireşi şi de caişi,
De zarzări, de gutui, smochini, aluni,
Ce-au înflorit năvalnici şi decişi!

Îmi pare rău de via de pe coastă,
Ce-şi etalase mugurii în soare,
Ţinându-i la vedere ca o proastă!
Îmi pare rău de toţi, de fiecare...

Îmi pare rău de nucul plin de flori,
Ce s-a deschis, naiv ca un copil...
I-am prevenit pe toţi, de-atâtea ori:
Feriţi-vă de-ngheţul din april!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulia: Nu ţi se pare tristă viaţa, Mirona? Absurdă?
Mirona: Tristă? Da, Giulia. Absurdă nu. Mi se pare că asist la mai multe piese de teatru care se joacă în acelaşi timp, că decorurile se schimbă deodată şi încerc să prind câte ceva din fiecare. Sau că citesc mai multe cărţi concomitent. Aş vrea să le urmăresc pe toate. Şi să le înţeleg.

replici din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupând zăgazul
întinderea de apă-
torenţială.

haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

jertfă

Jertfele oamenilor sunt florile ce se aruncă în calea dreptăţii.

definiţie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, pe pământul acesta, sfinţit de jertfe mari şi de preţioase amintiri, se ridică azi Turnu Severin, unul din cele mai însemnate porturi ale României, oraş apusean, cu clădiri frumoase...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!