Freamăt liric
freamătul stelelor îl regăsesc și eu
lumina cuvântului o răspândesc în lume
alături de îngeri de bunul Dumnezeu
lucrărilor mele le-am găsit nume.
mă rotesc că planeta ajutată de magmă
după Soare, după Lună, după iubire
în baie de raze ard blesteme și stigmă
în brațele pământului primesc împlinire.
poezia mea răsună-n primenite văi
e însămânțată pe câmpii de doine
lumea s-o culeagă pe multiple căi
fără ascunzișuri fără negre taine.
ard precum o torță cu flăcări și văpăi
forța mea divină mă poartă spre mâine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Belle art
poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.
hora cuvintelor pe al nopții reflux
când Luna își scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.
visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care crește oameni buni.
univers de frumusețe și de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziuni de menestrel
am despre lume o viziune clară
și binele și răul trăiesc împreună
Dumnezeu e viață în structura celulară
moartea-i o vacanță mirabilă pe lună.
învăț să fiu mai bună precum sfinții
să fac din suferință un crâmpei de bine
îmi cântă gândurile în odăile minții
trudesc pentru delicii ca roiul de albine.
răspândesc în lume armonice poeme
nu tulbur vremea cu grijile mele
hai lângă mine zâmbește nu te teme
am aripi cu care să te duc la stele.
în izvor de iubire mă spăl de blesteme
din cuvinte tandre construiesc castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scânteia divină
în mine-i o scânteie ce se va face foc
când gerul va da buzna prin gândurile mele
flăcări sentimentale fără echivoc
vor lumina drumul meu către stele.
străbat exaltată ca Luna universul
să întâlnesc la porți zâmbete îngerești
la vernisaj de astre să prezint versul
legat ireversibil de magice povești.
în mine-i o scânteie care arde mocnit
precum iubirea care neîncetat crește
ca un curcubeu țâșnește spre zenit
și-un drum fără noroaie cucerește.
divină e scânteia ce se va face foc
să topească gheața în jurul lui să joc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea de adormit
După ce le-am citit copiilor povestea
de adormit copii
au adormit!
După ce le-am citit stelelor povestea
de adormit stele
au răsărit!
După ce le-am citit crucilor povestea
de adormit cruci
au răstignit!
Deși aveam toți dinții căutăm un dinte pierdut.
Ce cauți? Îmi lumina trotuarul un înger rătăcit...
Un dinte!
Un dinte în plus!
Ce să faci cu el! Și îmi băga lumina în față.
Ce să faci cu un dinte în plus?
Să mă sfâșii!
Să mă sfâșii... și pleacă!
Pleacă!
După ce îl găsesc
am să vin să vă citesc povestea de adormit îngeri!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-așa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Așa precum se scrie în iubire.
În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.
Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu ești departe,
Când se scurg nopți, iar după ele zile.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de lună...
Toate-n lumea asta au o randuială:
după vreme rea vine vreme bună,
după hârb și oală - iar întreaga oală,
după vremea bună - lume tot nebună!
Si se duce naibii orice randuială
fără noimă. Vreme vine tot nebună...
Și se zbate lume, între hârb și oală,
și apus de soare, și sfârșit de lună...
poezie de Iurie Osoianu (12 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe mirabile
sufletul meu romantic incurabil
îmbrățișeaza lumea și o cântă
freamătul iubirii în mod admirabil
viața în Paradis cu minuni mă încântă.
m rog la Dumnezeu să scoată din teroare
planeta noastră cu naturi divine
pacea în lume aș vrea să ia amploare
dragostea de oameni să circule în vine.
nu vreau să se mai nască furtuni și tornade
clima să fie blândă în patru anotimpuri
doine și romanțe pentru frumoase serenade
să se-nalțe la ceruri să bucure chipuri.
curcubeie pe boltă să formeze arcade
lumini armonioase să dăinuie în timpuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu îngeri
viața printre îngeri e-o sursă de extaze
sunt creați să mângâie, să fie alinare
pe capete au nimburi în suflete au raze
cu magice lumini pun lumea în mișcare.
ei răspândesc în zare liniște și pace
în joaca lor și stelele se-adună
cu grații și candoare timpul se preface
pe ceruri să răsune numai voia bună.
sufletele pure nu știu ce e păcatul
la picioarele lor se sfarmă blesteme
ajunge în cântec suspinul, oftatul
în universul lor se formează sisteme.
sunt elanuri divine, purifică pământul
din vise crează un brâu de diademe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul
Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoști o floare;
Cunoști un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Și steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum privește
Și pe neghiob pe cât vorbește;
Cunoști o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale și lătrat;
Cunoști o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Odă limbii române
în limba română zâmbește un pământ
când primăvara se umple de vlăstari
când codrul mirabil se leagănă în cânt
sub cerul ce-și deschide porțile mari.
limba românească are mândru nume
câmpii de bucurie ce rodesc sub soare
grădina luminii mărturisită-n lume
cu speranțe ce răsar între munți și mare.
limba românească nu are-asemănare
grai dulce împletit cu mândre doine
vântul o îngână în întreaga zare
soarta tricoloră înzestrată cu taine.
limba românească împlinește visuri
unită cu stele să curme abisuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
fără iubire nimeni nu poate trăi
ea face din viață un sublim spectacol
ea este precum steaua din zori de zi
lumina-ncununată cu timpi de miracol.
fără iubire doar disperarea crește
ca un deșert cu relief vitreg rigid
nimic din romantism nu mă oprește
să cred că Dumnezeu are suflet candid.
fără iubire viața ar fi iad imens
florile nu ar putea să înflorească
n-ar mai fi prunci ci doar un dor imens
natalitatea-n lume nu ar putea să crească.
fără iubire cerul ar fi un întuneric dens
și Dumnezeu n-ar vrea să ne mai prețuiască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lirism de toamnă
e toamnă blândă în sufletul meu
cu speranțe dulci mângâietoare
ciorchini de struguri copți din soare
sunt visele mele dobândite cu greu
fascinații învăluitoare culeg de la stele
tentații roz de transfigurare în spirit
primesc lumina lor o ador o merit
ca pe o mângâiere în voaluri de dantele
privesc cerul magic ascult a lui chemare
știu că mă acceptă sentimental poet
dialectici îngerești sonet după sonet
să nu rănesc cuvinte cu o disperare
lirismul toamnei îl condeiez concret
sute de versuri le azvârl spre soare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patimă înmugurită
fără iubire nu aș fi fost om
în brațele ei am dobândit putere
înmugurită înflorită ca un pom
am captat lumină din mistere.
muguri de gânduri răsar în mine
rog vântul să nu îi doboare
ce dacă-i toamna zilele sunt senine
simt pe tâmple mângâieri de soare.
fără iubire nu știu să trăiesc
emoțiile mele străbat lumea întreagă
versuri în lumină și ție-ți dăruiesc
de tristețea neagră zilnic se dezleagă.
mă ning serenități din cerul amical
cu înălțări febrile pe extaz epocal.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetări
nu pot să trăiesc unde nu e iubire
căci ura totul mistuie ca un lacom foc
și fără credință nu este împlinire
eu îmi voi crește crezul până la soroc.
unde e iubire se sfințește locul
și sfinții poposesc plini de lumină
să-mpartă fericire cum a zis prorocul
căci viața e minune - favoare divină.
unde nu-i iubire cresc numai scaieți
răsare mătrăguna, buruiana otrăvită
lumina nu zâmbește în mohorâte vieți
trece din dramă-n dramă ființa neiubită.
iubirea răspândește grații și fineți
căci lumea iubitoare e și milostivită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi în picături
Ce te uiți la mine, soare,
Dis-de-dimineață?
Sunt un om ca fiecare,
M-am spălat pe față.
N-am avut prosop la baie,
Și-am ieșit să mă zvântezi;
Fața mea-i ca după ploaie,
Nu ca după lacrimi, vezi?
După ce nu voi mai ține
Ochii strânși, visând o floare,
Te voi întreba pe tine:
Ce te uiți la mine, soare?!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări fără răspunsuri
sunt mii de întrebări fără răspunsuri
de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii?
de ce se ruinează vieți cu neajunsuri?
spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii?
de ce mor suferinzii în singurătate?
de ce ne pleacă medicii în tări străine?
e trist și Dumnezeu într-o eternitate
înconjurată de deșert și de ruine.
neamul îmbătrânește inundat de probleme
de ce sunt guvernanții așa incompetenți?
conștiința nimicului atrage blesteme
și țara se umple cu delicvenți.
de ce oamenii îndură amar și anateme?
de ce nu-s precum îngerii-n iubire consecvenți?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motive de schimbare
speranța mă transpune în stări de vibrații
descoperind cu ea căi de purificare
fac salturi de voință cu zeci de admirații
mă pregătesc mereu pentru marea schimbare.
am ridicat altarul pe cărbuni de foc
din flăcări să renasc ca pasărea Phoenix
despicând obscurități cu mare noroc
arzând în conștiință rugăciuni de onix.
inima mea a ars mereu precum o torță
să lumineze bezne haotice, haine
dar am avut credința ce mi-a dat o forță
să lupt cu deznădejdea ce duce la ruine.
nu cred în sufletele care nu se frământă
fără freamătul dumnezeiesc viața e răsfrântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe târzii
uneori m-aș vrea un vesel arlechin
să scot din buzunare zâmbitoare figurine
să nu simt că tristeațea produce și chin
în joben să port magia pentru mâine.
de când mă știu melancolia mă conduce
prin locuri bizare între lumini și umbre
libertatea cuvântului doar mirări îmi aduce
n-am să transpun poeme cu eșecuri sumbre.
în lumina reflectoarelor să mai zâmbesc
alături de poeții visurilor calde
gânduri plumburii în raze să topesc
o ploaie de iubire tâmplele să-mi scalde.
spre apogeul vieții neliniștită pășesc
mă așteaptă universul cu vise- smaralde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție prin miraj
cu pașaport grena plec într-o altă lume
nu-i nevoie de viză căci raiul e deschis
pretutindeni îngeri pot să mă îndrume
pe drumul splendorilor programat precis.
vise grele port pe umeri și în buzunar
dar planeta mă învârte după soare
trec și prin fantasme cu spirit hoinar
lucrarea sufletului e mistificatoare.
primăvara renascentă o trăiesc din plin
au înmugurit dorințe flori mă ademenesc
să zbor cu fluturii să uit de suspin
cu dragostea lor pură să mă veselesc.
azi perfectez avântul spre infinit senin
arhangheli de lumină cu drag mă însoțesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neclintit
stau de un veac
înfășurat într-o pânză
putredă pe ici pe colo
căzut în nirvana pe stânca mea
bătut de vânt de soare
de ploaie de gerul năprasnic
levitez alături de vulturi
de zmei de norii neliniștiți
de constelațiile fixe
mă diluez într-o nebuloasă
revin pe stâncă deși nu m-am mișcat
uneori sunt copleșit de nostalgie
și de durere după ce văd
atâtea drame în jur
mă joc uneori cu mintea
cu trupul unei femei
pătrund în locurile ei intime
o posed cu destrăbălare
e sclava mea și creierul ei
vibrează la solicitările mele
strig alt nume de femeie
împrumut corpul unui jaguar
fac salturi spre altă floare
înflorită în singurătate
care a spart învelișul
după lumina hrănitoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!