Medicina îngerilor
Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
Ce stai în pragul nopții mohorât
Și lasă-mi gura care necuvântă
Să împietrească-n marginea de gât.
Topește niște ceară lângă ușă,
Pe fruntea ce mă mistuie spontan
Și taie-mă în cuburi de cenușă,
Luându-mă cu tine-n geamantan.
Cărarea ta să-nțepenească fierea
Ce veșted azi îmi doarme la picior,
Și nopți, ca iederi, să-și întindă mierea,
Pe lacrimi ce-mi rămân agățător.
Cu un pilug în groapa decadenței
Și altul sub toptanul de iluzii,
Te mai salut din poarta disidenței,
Cu palma ponegrită de contuzii.
Tărâmul dintre noi se nesfârșește
Și ce-i mai rău e că îmi pierd din minți;
Suntem absenți când totul se sfârșește,
Suntem orfanii care au părinți.
Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
În catastiful vremii mă semnez
Potrivnice-mi sunt toate, sunt înfrântă;
La capitoliul tău îngenunchez.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Adio, adică rămâi
Nu înseamnă da, iubire,
Când zic da, înseamnă nu,
Când zic tu, lovesc în mine,
Când zic eu, înseamnă tu.
Se-ntâmplă, în fiece clipă,
Mereu, întâmplarea dintâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.
Cuvintele toate-și pierd sensul,
Spun tâmplă și cred că-i călcâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.
Pe sobă sunt blocuri de gheață,
La Cercul Polar cresc lămâi,
Eu nici nu mai știu adevărul,
Adio, adică rămâi.
Iubindu-te, parcă-ți port ură,
Reproșuri, când fac, te mângâi,
Spun viață și tu auzi moarte,
Adio, adică rămâi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mai
Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.
Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.
Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.
Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu bine
În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.
"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,
Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fericirii
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu
să fiu poet romantic sunt predestinată
deseori îmi pare că am aripi de zeu.
de părinții mei am fost încreștinată
și învățată să trec peste ce-i greu
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu.
nu cred că viața mea e subminată
de vre-un demon. azi știu cine sunt eu
trăiesc în armonie cu lumea minunată
cu romantism mirabil voi viețui mereu.
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi copil
Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii povești
ce le-am dorit de-o viață,
să-mi fii în diminețile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe față.
În zilele când s-or așterne ploi
și lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topești prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu știm niciodată ce inseamnă a plânge.
Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil și tu și eu prin ea
și-o bătrânețe ca un răsărit spălat în rouă.
Rămâi copil iar eu copila ta
povești să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reușim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!
Rămâi copil.....
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt Raisa
Eu sunt Raisa, fata de pe coline...
Tu, cine ești? Tu, om... Om bun de lângă mine!
Ochii îmi sunt căprui și-n ei, privirea blândă...
Și-n piept se zbate -auzi?- o inimă arzândă!
Cosița-mi este lungă, cu unduire-n fir,
C-așa mi-o dete maica... măicuța din Izmir!
Ieri, m-am jucat puțin cu părul tău bălai...
Al meu e negru...! Iubire, putea-vei, deci, să-mi dai?
Trist e zâmbetul meu, dar poate să te-aline...
Pe tine, ce te doare, omule bun, ți-e bine?
Departe plângi de oameni... Să nu te vadă ei?
Hai, vino, sunt Raisa, Raisa de pe chei!
De-ar fi ca a ta lume mâine să nu mă vrea,
Căci ochii-mi sunt prea mari și-adâncă-i ființa mea,
Chiar de nu-ți plac, mă lași, în tine să m-ascund?
Căci sunt Raisa... Raisa de pe prund!
Și, totuși, pleci... e trist... că' nu mă iei cu tine...
O, nu pleca, om bun...! Și-n lumea mea e bine!
Rămâi cu mine... mai stai un ceas... mai stai... mai stai!
Eu sunt Raisa... Raisa de pe splai!
Rămâi aici, te rog, vreau să rămâi cu mine...
Iubirea să n-aleagă... între "ei" și tine!
Omule bun, te chem să dărui, te vreau iubind!
Eu sunt Raisa... Raisa de pe grind!
poezie de Iulia Mirancea (13 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 17 comentarii până acum.
Fă-mă cel ce sunt
Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Și câte flori să-ți mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?
Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung
Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi ești alean, îmi ești și junghi
Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd și aripi, pierd și vis,
Căzând etern din paradis
Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Și nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem absenți
Suntem absenți din lucrurile noastre comune,
absenți din același geam prin care intră lumea.
Ne bântuie însă aceleași tristețe
ce umblă desculță prin odăile noastre,
întunecând culorile zilei
și devastând orele nopții făcându-le albe.
Aceleași cuvinte mângâie lumina
și așază un freamăt pe aripi de fluturi.
Cioburi de stele se găsesc în cercul nostru,
ca niște iscoade venite din veșnicie.
Adâncul cuminte e răscolit
de rezonanța dintre viu și neviu,
de orga vântului,
sau de telurica stea polară.
Călătorim invers ieșind din culori,
sfâșiați pe cărarea de cer
de melancolia plopului venit din alte ierni.
Prezentul curge într-un deșert,
gata gătit cu amprente de gol.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sentiment...
Mai rămâi, rămâi iubire, mai rămâi doar o secundă,
C-o prefac eu într-un secol, o idilă sub o fundă;
O fisură ne desparte, un întreg munte vulcanic,
N-aș îmbrățișa tragismul ca al vasului Titanic;
Și bântui cald prin grote reci, ca-ntr-un cutremur te mai chem,
Căci nu aș vrea să te mai pierd, de o speranță mă rezem;
Oriunde sunt și orice văd e chipul tău idealist,
Nimeni nu-ți redă estetul, nci chiar Voltaire, Da Vinci, Lizt;
Înțeleptul pas va bate, să deschidă orizontul,
Tu iubire stai în preajmă, în curând se sparge frontul;
După gratiile lumii, amoru-l plâng ca un dement,
Te iubesc căci tu porți cheia, te iubesc că-mi dai talent... la sentiment!
poezie de Vasile Zamolxeanu (8 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA POARTA NOPȚII
La poarta nopții dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Și nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ți dă aripi pentru zbor!
La poarta nopții, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniți dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!
La poarta nopții dacă va suna,
Din trâmbiță, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;
Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Și-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tine vin, Doamne Psalm 71
La Tine vin, Doamne și-mi caut scăparea
Și-n veci de rușine eu n-o să rămân
Păzește-mă, Doamne, păzește-mi cărarea
În viața mea, Doamne, fii veșnic stăpân.
Fii stânca la care să fug totdeauna,
Cetatea în care să scap de cel rău
De când eram tânăr cu Tine-am fost una,
Din pântecul mamei știam că-s al Tău.
Pe Tine Te laud, o, laudă Ție
Și ca o minune-am ajuns pentru toți
Slăvit să fii, Tată, slăvit pe vecie,
Iubește-mă, Doamne, de vrei și socoți.
Că poate sunt vrednic; iar când bătrânețea
Mi-a frânge puterea cu aripa sa
Să nu mă lași, Doamne, alungă-mi tristețea,
De fața Ta sfântă Tu nu mă lăsa.
Căci, iată, vrăjmașii vorbesc despre mine
Și cei ce-mi vor viața vorbesc între ei
Zicându-și: pierdut e și Domnul nu vine
Să-l scape, deci haideți, loviți cu temei!
O, vino degrabă, adu-mi ajutorul
La Tine strig, Doamne, mă rog și mă-nchin
De Numele-Ți mare va ști tot poporul
Și cei care-s astăzi și cei care vin.
Și chiar bătrânețea căruntă și lungă
Să vie, cu Tine eu nu voi pieri
Dreptatea Ta, Doamne, în cer o s-ajungă
Nu-i nimeni ca Tine și nici nu va fi.
Prin multe necazuri trecut-am, dar iară
Speranța și viața ne-ai dat-o-napoi,
Adânc de pământuri de-ar vrea să ne ceară
Tu stai împotrivă, Tu stai lângă noi.
Înalță-mi mărimea, întoarce-Te, pune
Pe fruntea mea mâna Ta blânda și eu
Cu harfa și gura la toți le voi spune
Tu, Sfinte-a lui Iacov, Tu ești Dumnezeu!
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii care nu mai au
Suntem copiii alergării-n cerc,
Și ne pândesc păduri cu gâtul berc,
O să ucidem tot ce-i de ucis,
Chiar toamna cea visată de cais.
Pășim cu timpul într-un ceas mărunt,
Din sânul nopții, laptele cărunt
Îndrumă cocoșatele femei,
Cu iarna până-n florile de tei.
Dormiți! Dormiți, vă rog, suntem cuminți,
Ne scuipă moartea asta printre dinți
Și până să ne prindem orizont,
Ne mestecă pământ cu osul bont.
Suntem copiii alergării-n punct,
Pășim cu timpul într-un ceas defunct,
O dată să mai spunem ce-i de spus,
Cu primăvara-n pântecul distrus.
Uitați-vă cum zările de pini
Sunt și mai mici, iar noi tot mai puțini.
Acum ați înțeles tot ce era:
O vară sinucisă până-n ea.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără loc
Nu pleca, nu te întoarce,
N-am să plec, nu m-alunga
Simt că pot și nu se poate
Și-aici noi și-alt undeva
Îmi e bine, nu mi-e bine,
Ție poate ți-e la fel,
Câte întrebări în mine
Îmi aduc ziua de ieri
Nu pleca sau du-te, pleacă,
Hai! Mai stai! Te rog, rămâi!
Parcă suntem ca o placă
Ce-i zgâriată de un cui!
Nu cunosc o altă viață
Fără tine nu exist,
Haide!... Lasă-mă și pleacă!
Stai aici! Unde te duci?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
te rog sa nu mai pleci... rămâi.
esti pana mea din călimară.
esti visul noptilor de vară.
te rog ca să rămâi...
in vântul care adie-n noapte
ești șoapta calda de iubire
tu nu poti fi o amăgire...
ești tot ce am... te rog rămâi...
cand stelele lucesc pe cer
si linistea-i deplină
pe mal de apa ma rasfeti
zâmbesc și-ți spun... rămâi...
cand zori se lasa-n dimineață
pe-albastrul cerului aprins
tu ma alinți pe parul nins
eu te iubesc... te rog rămâi...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu mine
Stai cu mine.
în toate gândurile mele,
în visele mele,
în cuvintele mele.
Stai cu mine,
în fiecare mic secret
din inimile noastre.
Rămâi cu mine,
dincolo de orice barieră de iubire,
vreau să trăiesc,
râzând,
iubindu-te
și luptându-mă.
Stai cu mine,
în temerile mele,
în dorința de a crește
și de-a apăra această dragoste.
poezie de Eugenia Calancea (27 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem...
Suntem atât de mari
În clipe de ardoare,
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare,
Suntem străini de tot
În clipa solitară,
Suntem cu toți copii
Ai lumii omnimare!
Vin pescărușii în zbor
Și iar mă strecoară fiori,
Pe umeri se așează grei nori...
Mi-e dor! De acasă mi-e dor!..
Și las să mă cheme în zori
Din ceruri un strigăt ușor,
Totul e vis trecător,
Doar dorul rămâne a fi dor!
Măi dorule!..
Vântule, vântule tu,
Ia-mă de aici și mă du,
Du-mă pe aripi de stea,
Ascultă ce-mi vrea inima!
Nu vreau nimic ce-i al tău,
Lasă-mi, te rog,
Ce-i al meu!..
Ploaia îmi bate în ani,
Schimbă clepsidre-n noian:
Totul e vis trecător!...
Mi-e dor!
De casă mi-e dor!..
Măi dorule,
Vântule, Timpule!..
Suntem atât de mari
În clipe triumfale!..
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare!..
Suntem
Și nu suntem
În clipe
Infernale!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinar
Marea de ape
Să mă îngroape
În palma ta
O lună pe cer,
Un gând efemer,
Încă o stea.
Doar două miimi
Sau două treimi
De întrebări...
Noi suntem mai vii,
Noapte și zi,
Fără urmări.
Cu zorii mă nasc,
Când zorii mă pasc
De pe nisip,
Mai șterge-mi din nopți,
Doar dacă mai poți,
Luna din chip.
Când trece în zbor
Cocor sub cocor,
Am amuțit.
Azi toate au fost
Cumva fără rost.
Poate-am murit...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!