Medicina îngerilor

Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
Ce stai în pragul nopţii mohorât
Şi lasă-mi gura care necuvântă
Să împietrească-n marginea de gât.

Topeşte nişte ceară lângă uşă,
Pe fruntea ce mă mistuie spontan
Şi taie-mă în cuburi de cenuşă,
Luându-mă cu tine-n geamantan.

Cărarea ta să-nţepenească fierea
Ce veşted azi îmi doarme la picior,
Şi nopţi, ca iederi, să-şi întindă mierea,
Pe lacrimi ce-mi rămân agăţător.

Cu un pilug în groapa decadenţei
Şi altul sub toptanul de iluzii,
Te mai salut din poarta disidenţei,
Cu palma ponegrită de contuzii.

Tărâmul dintre noi se nesfârşeşte
Şi ce-i mai rău e că îmi pierd din minţi;
Suntem absenţi când totul se sfârşeşte,
Suntem orfanii care au părinţi.

Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
În catastiful vremii mă semnez –
Potrivnice-mi sunt toate, sunt înfrântă;
La capitoliul tău îngenunchez.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!