Garoafa

La geamul inghetat, o clipa m-am oprit,
Mi-e draga amintirea, demult ascunsa-n timp

Era o florarie, prin anii saptezeci,
Vindea numai garoafe intre peretii reci

Si in buchet feriga cu verdele ei crud
Era langa garoafa, strajerul ei tacut.

Subtire si inalta, cu floarea alba-roz
Adusa de la Codlea, zambea la geam in colt.

Primesc in dar garoafa, obrajii se aprind,
In gerul de afara spre ea mana intind!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

Ramai!…

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai…

-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
As vrea sa-mi spuie cineva pe nume…
Ma simt asa de singura si mica
De parca numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit si transparent,
Se uita-afara florile din glastre
Cu gatu-ntins spre soarele absent.
Se-ntuneca. Si focul prin unghere
Invalmaseste palpairi albastre
Cu umbre nestatornice si moi.

- Asculta… oare ce s-aude?…

- Cu haina rupta, plina de noroi,
Cu plete ude,
Se uita Toamna in odaie
Si bate-n geam cu degete de ploaie.

I-e frig. Si a simtit de-afara,

Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara…

Oglinda a cuprins odaia toata
In apa-i plumburie si-nghetata.

- Ramai!…

Afara ninge cu petale
De micsunele artificiale,
Si nu mai trece nimenea pe strada…

Din mana mea intinsa las sa cada
Risipa alba-a gandurilor tale.
Si ne-om privi, can tu vei fi tacut,
Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geamul meu

la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
acelaşi glas venit din vremuri
de demult

la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
şi-l ascult

la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între frunze

Grădina este plină de taina fericirii
Şi nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii
Fior nedesluşit.

Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roşul ei mănunchi,
Iar viţa se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.
...

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Ascunsă în noapte,
Departe de lume,
In verdele crud
De ferigă
Greierii cântă

Felinare aprind licuricii
Departe..... departe....
Ascunsă în noapte
Poiana m-aşteaptă
Cu braţe de şoapte

Departe
Cat mai departe.
Ascunsă în noapte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ofileşte
garoafa primită-n dar
la despărţire.
Câte trenuri trec prin gară
în nici unul nu eşti tu!

tanka de Ana Ruse din Haiku: Magazine of Romanian-Japanese Relationships (2004)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicare

A comunica prin vers
Este simplu de-nţeles
Nu scriu pentru tine -anume
Scriu pentru intreaga lume
Dacă tu te regăseşti
Eu mă bucur că trăieşti
Clipa cea de bucurie
Sau tristeţea-n sihăstrie
Suflet viu mâna-ti intind
Si in inimă cuprind
Gândul meu si gândul tău
Si cel de la Dumnezeu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de nevastă — ca garoafa din fereastră.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de dor

intr-o noapte-ntunecată
visul l-am pierdut pe drum
insă Domnul imi arată
calea dreaptă, gândul bun!

si aşa.... păşind in noapte
dor de dor urma pierzând
m-am trezit in dimineaţă
la un geam uşor bătând

geamul insă nu tresare
urme in zăpadă nu-s
poarta este incuiată
dorul meu... departe-i dus!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu din Nostalgii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptandu-te

in gradina cu trandafiri
m-am asezat pe o bancuta
cu emotii mari in suflet
asteptandu-mi a mea draguta

cu ochi blanzi ce radiaza
lumina-n ochii mei,
cu umarul tau gol,
frumoasa vei fi mereu

esti suava ca -so floare
si micuta ca s-o roua
te voi astepta iubito
daca ninge daca ploua

sa te intind ncet, domol,
intre petale de trandafiri,
sa-ti sarut mana fina
sa fim enigma unei mari iubiri

si la cap si la picioare
trandafiri sa-ti presar
sa-mi dai sarutari aprinse
langa mine te vreau sa am

s-a lasat incet si noaptea
nici luna nu se mai arata
asteptandu-te pe tine
ma bate ploaia rece-n fata

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi in plină toamnă
Când frunzele s-au risipit
Te voi iubi ca nimeni alta
Te voi iubi pân-la sfarsit

Si-nfrigurată-n dimineaţă
Te voi cuprinde in ocean
Cu mii de valuri de speranţă
Că iarna nu ne bate-n geam

Si dacă plouă sau va ninge
Si râul este inghetat
Mă va durea până la sânge
Dacă cu toamna ai plecat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am regăsit

m-am regăsit într-un final
aceeaşi doină din caval
ce-a coborât demult din munţi
cu paşii umezi şi desculţi.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară

m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriţi in luncă
şi-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
şi-apoi coboară-n asfinţit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mama

Dar cât de triste-s florile de ceară
Din lumânarea stinsă pe pervaz,
Nebun mi-e gândul, către mama-mi zboară
Şi lacrimi calde îmi cad pe obraz.

Prin geamul mătuit privesc-afară
Boţind cu mana pânza de perdea,
În piept înţeapă şi mă strânge-o gheară
Picioarele îmi tremur pe podea.

Prin oamenii ce trec pe trotuare
Nu zăresc chipul care-mi dă fior,
Aşa fac şi în ziua urmatoare,
Zâmbesc prin geam oricărui trecător.

Deşi o sun în fiecare seară
Şi-i ascult glasul său melodios,
Tot triste-s florile albe de ceară
Şi tot mi-e dor de chipu-i mlădios!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

mi-e dor de tine, mamă...
cuvintele-s puţine
mă doare amintirea
atât am luat cu mine

in dimineti cu soare
te văd lângă fereastră
cum tragi incet perdeaua
si-mi spui... te-astept la masă

imi vin adesea-n minte
atâtea lucruri dragi
aş vrea să-ţi simt sărutul
din nou pe-ai mei obraji

zâmbind... mereu spre mine
tu bratele-ai intins
mi-e dor de tine mamă
chiar de am părul nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii de la răsărit

M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul îngheţat
Şi chiar de trenul ce urca spre Zlatna.

Uliţa satului este pustie...
Ici colo o lumină licăreşte la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in braţe
Şi-mi încălzesc cu ele inima.

Păpuşa doarme într-un colţ.
Săniuţa mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munţii
Şi acoperă liniştea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.

- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoşti, m-am schimbat, adevărat,
Dar tu eşti gravat pe retina ochilor mei
Cu zâmbet de copil, cu omul de zăpadă
Şi cu "Magii de la răsărit"

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc intens

E primăvara-n noi, e primăvara-n mine
Şi o păstrez demult... mi-e veşnic amintire,
Grădina cea cu meri şi caişi cu floarea albă,
În urmă de îngheţ, ieşiţi de sub zăpadă....
Nu am trăit degeaba, nu tristă mi-a fost seara,
Eu am ales in doi să urc în vreme scara.
Nu las să se strecoare nici urmă de-ndoială,
Şi joc mereu pe scenă in rol de primăvară!

Sclipire pun în valul luminii ce inundă,
Pe ram mugur de frunză si toporaşi în umbră.
E primăra-n noi, e primăvara-n mine,
Şi are loc de cinste aşa cum se cuvine.
Viaţa e un vector, trăiesc intens şi azi,
Aceeaşi primăvară ca verdele din brazl
Ce îşi păstrează haina curată ca şi nouă
Chiar de e frig afară, chiar dacă stă să plouă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Sunt tot aici, nu am plecat
M-am transformat in alţi atomi
Si altă formă am luat
M-am risipit in cer si in văzduh
In razele de soare....
In stropii reci de ploaie
In verdele covor de iarbă
In frunze galbene-n zăpadă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici, dar nu iţi fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăieşti mereu
De s-ar putea......
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrăţişare
Atât cât vei trăi sub soare.
Sunt mama ta,
Nu voi pleca nicicând

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mă vede

Pe un braţ de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Şi le-adun într-un răsad
Să-ncolţească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau şi mă ascultă.

Plâng cu palmele spre cer
Aş veni ca să-Ţi mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.

Pe un braţ de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Şi mă duc să ostenesc
Şi păşesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt boem

mi-e dor să mai ascult al izvorului şipot
să-mi răcoresc obrajii ridaţi şi plânşi
regret că am îmbătrâit şi nu mai pot
să strâng în suflet toţi anii necuprinşi.

mi-e dor să revăd prietenii vechi
mi-e dor de anii tinereţii mele
când descopeream în zodii amintiri străvechi
despre lună despre soare despre stele.

sunt doar o frunză în arborele vieţii
mă loveşte vântul mă striveşte furtuna
adesea moralul mi-l ridică poeţii
imaginând iubirea pentru totdeauna.

sunt floarea umezită de roua dimineţii
cu sute de petale şi nu mi-e totuna.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!