Trăim o poezie

Ai tu, în simplitatea ta,
Ceva ce cucereşte,
Iar eu nu pot a nu te vrea
Când inima doreşte

Ai tu, în ochii tăi, un dor
Care pe-al meu îl cheamă,
Sărut să-ţi dea, să-ţi dea fior,
De dragoste şi teamă

Ai tu acel nedefinit,
Care aprinde cerul,
Să pot visa la infinit
C-am să-i dezleg misterul

Ai tu ceva şi amândoi
Iubim cu frenezie,
În lumea-n care numai noi
Trăim o poezie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc

Să îţi învelesc sărutul
Şi obrajii cu amor,
Cerul fie aşternutul
Şi ca pernă un izvor

Ne vom rătăci prin stele
Îmbătaţi printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri

Amândoi, emoţii calde,
Ochii te vor căuta
În dorinţă să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,

Lasă-mă să-ţi fiu alesul,
Să-ţi fiu dansul infinit,
Să-ţi fiu inima şi versul,
Să fiu tot ce ţi-ai dorit

poezie de Adi Conţu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândeam la asta. Nu era vorba de dragoste. Mă întreb dacă nu exista şi altceva; ceva care să plece tot de-aici, dintr-o dragoste, dar care să ducă în altă parte. Mi-e foarte greu să-ţi explic. Nu înţeleg nici eu. S-ar putea totuşi să mai fie o ieşire, pe care noi n-o vedem. Faptul acesta că tu ne-ai întâlnit pe amândoi ar putea fi un semn, ar putea semnifica ceva...

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită ei, TRĂIM

În viaţă
există ceva
care nu doarme
decât odată.
Acel ceva este inima.
Ea continuă să bată..
Luptă pentru viaţă,
Cu vise ne răsfaţă.
Noi suntem datori
să-i mulţumim,
Că datorită ei,
TRĂIM.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Hai să ne mai iubim măcar o vară,
Ce mai contează dacă va mai fi?
Să ne prefacem că e prima oară,
Că eu nu te cunosc, tu nu mă ştii

Să-nchidem ochii când furăm sărutul
Şi-n ploaia ei să stăm îmbrăţişaţi,
În iarba udă ce-ţi alintă trupul,
Iar eu şi tu să fim doi vinovaţi

Să ne condamne cerul la iubire,
Albastrul lui să fie temnicer,
Vom evada spre stele-n nemurire,
Tu dragoste să-mi dai şi eu să-ţi cer

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Şi îi dedic modesta-mi poezie.
În faţa ei eu mă închin pios
Cât vremea nu e încă prea târzie;

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.
Cuvintele îmi par că-s de prisos
Şi-aş vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez şi să-i aduc prinos;
E şi balsam, e şi anestezie...
Femeia e ceva miraculos!

poezie de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Şi îi dedic modesta-mi poezie.

În faţa ei eu mă închin pios,
Cât vremea nu e încă prea târzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele îmi par că-s de prisos
Şi-aş vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez şi să-i aduc prinos;
E şi balsam, e şi anestezie...

Femeia e ceva miraculos!

hipersonet de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea inimii

Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineţii se desface,
Iar tu-i priveşti cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace

Am să te simt în adieri de lună,
Ce îşi strecoară printre ramuri raza,
De parcă îşi doreşte să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza

Te-mbrăţişez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea

Am să-ţi sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înţelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-eşti mult prea departe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane
Ce mult aş vrea să simt doar bucurii
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi doar a se chinui

Aş lua din ei tot greul disperării
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării
Te rog să-mi pui, în vers, puterea ta

Să-ncerc să-i liniştesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern
Ajută-mi Doamne inima şi gândul
Să pot iubirea ta spre ei s-o cern

Şi nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca
Nu toţi percep ceva ce nu se vede
Dar vor iubi şi asta va conta

Adu-mi, te rog, exact ce le lipseşte
Să pun în poezie ce-i divin
Acel ceva, de sus, ce îi trezeşte
Din nepăsare, teamă şi suspin

poezie de Adi Conţu (22 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane.
Ce mult aş vrea să simt doar bucurii,
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi, doar a se chinui.

Aş lua din ei tot greul disperării,
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării,
Te rog să-mi pui în vers puterea ta.

Să-ncerc să-i liniştesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern,
Ajută-mi Doamne inima şi gândul,
Să pot, spre ei, iubirea ta s-o cern.

Chiar nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca,
Nu toţi percep ceva ce nu se vede,
Dar vor iubi şi asta va conta.

Adu-mi te rog exact ce le lipseşte,
Să pun în poezie ce-i divin,
Acel ceva, de sus, ce îi trezeşte
Din nepăsare, teamă şi suspin.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu floarea,
din camera ta,
să-ţi sărut privirea
cu petalele!
să fiu iarba,
pe care te-aşezi,
să-ţi mângâi trupul
cu verdele primăverii!

Să fiu apă vie
şi să izvorăsc din inima ta:
să mă asculţi
susurând,
să mă respiri,
să mă bei!...

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din In azzurro (noiembrie 2014), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Hai să ne mai iubim măcar o vară.
Ce mai contează dacă va mai fi?
Să ne prefacem că e prima oară,
Că eu nu te cunosc, tu nu mă ştii.

Să-nchidem ochii când furăm sărutul
Şi-n ploaia ei să stăm îmbrăţişaţi,
În iarba udă ce-ţi alintă trupul,
Iar eu şi tu să fim doi vinovaţi.

Să ne condamne cerul la iubire.
Albastrul lui să fie temnicer.
Vom evada spre stele-n nemurire,
Tu dragoste-mi vei da, eu am să-ţi cer.

Hai să ne mai iubim măcar o şoaptă,
Să te ating cu ea, tu să o vrei,
Fără să ştim deloc ce ne aşteaptă,
Să fim noi doi povestea dragostei.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut

Să-mi fii motivul de a scrie
Un ultim vers, atât aş vrea,
O lacrimă de bucurie,
Care din suflet va cădea

Să-mi fii atingerea plăcută
În dimineţile târzii,
Privirea caldă şi tăcută,
Care şopteşte... vreau să-mi fii

Să-mi fii culoare în trăire,
Pictează-mă în curcubeu,
Eu să-ţi fiu cer, tu fi-mi iubire,
Iar amândoi să fim mereu

Să-mi fii apusul enigmatic
Indiferent de anotimp,
Sărutul ultim şi sălbatic,
Prin care vom fugi din timp

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Doreşte să se-aşeze lin pe tine,
Să fi în siguranţă,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Doreşte acelaşi lucru,
Să-ţi lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbeşti...
Fir de aţă aşijderea
Vrea să-ţi fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea şi el
Să-ţi răcorească
Şi să-ţi spele trupul;
Fir cu fir
Îţi vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubeşte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi şi tu ceva...

Mai scrie-mi şi tu ceva,
că eu stau şi mă uit la stele
şi uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
şi cerul înnorat în zorii dimineţii.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
care să mă încânte uşor
şi să-mi liniştească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândeşti la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
că cerul cu stele ne priveşte
şi în noapte zăpada sclipeşte,
noi privim uimiţi amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere şi speranţă,
în viaţa ce urmează...

poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

alpinism

Alpinismul este poezie, filosofie, este ceva nedefinit care te cheamă, te subjugă, te împinge în locuri incredibil de grele pe frig sau soare torid, în ploaie sau vânt...

definiţie de Niculae Baticu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare albă

Dorinţa de a călca pe jurăminte,
Aş strânge-o-n pun într-o scrisoare,
Pe care aş trimite-o lipsită de cuvinte,
Doar cu cerneala gândurilor murdare.

O să achit returul fără să-ţi spun,
Ca să-i dau inimii o siguranţă,
Şi să aflu ce zace într-un gând nebun,
Când frica de expunere nu se află-n faţă.

Ai grijă să nu strici cuvintele cu lacrimi,
Atunci când începi în ele să te îneci,
Căci vor inunda foaia cu temeri şi patimi,
Iar eu nu voi şti să le citesc în veci.

Scrie... căci îmi fac eu timp ca sa citesc,
Ce cuvinte a scris sufletul cu frenezie,
Ce temeri ascunde în ceva firesc,
Şi ce dorinţe sunt considerate nebunie.

La final să te semnezi cu un acronim,
Să aibă inima curaj mai mult,
Să semneze într-un mod anonim,
Iniţiala pe care o doreşte atât de mult.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim în ploaie

Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ţi scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.

Să ne iubim, iubito, în ploaie
Şi stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.

Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Şi ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege şi tu regină
Şi să trăim cu dragoste în el!

Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Şi iubirea noastră - un mister.

poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, şi nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care îşi strângea buzele, căci, cu toate că gura şi buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide şi cutele din jur aparţin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa.

citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă aştepţi

Aşteaptă-mă în clipa care-ţi trece
Topindu-ţi urme de sărut pe buze
Ce umezite, nu mai vor să sece,
Iubirea rătăcită printre scuze

Ridică voalul, inima deschide,
Să poţi vedea cu ea albastrul zării
Din ochii unde zâmbete candide
Te scot de sub altarul supărării

Şi lasă-mi mâna să-ţi ofere visul
Ce-a fost cules cu grijă dintre stele
Să-ţi lumineze sufletul şi chipul
Ca tu să străluceşti precum fac ele

Aşteaptă-mă când redevii uitare
Aminte să-ţi aduc prin mângâieri
Că nu ne-am risipit în clipe amare
Uitând iubirea care ne-a fost ieri

poezie de Adi Conţu (3 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!