Scrisoare albă
Dorința de a călca pe jurăminte,
Aș strânge-o-n pun într-o scrisoare,
Pe care aș trimite-o lipsită de cuvinte,
Doar cu cerneala gândurilor murdare.
O să achit returul fără să-ți spun,
Ca să-i dau inimii o siguranță,
Și să aflu ce zace într-un gând nebun,
Când frica de expunere nu se află-n față.
Ai grijă să nu strici cuvintele cu lacrimi,
Atunci când începi în ele să te îneci,
Căci vor inunda foaia cu temeri și patimi,
Iar eu nu voi ști să le citesc în veci.
Scrie... căci îmi fac eu timp ca sa citesc,
Ce cuvinte a scris sufletul cu frenezie,
Ce temeri ascunde în ceva firesc,
Și ce dorințe sunt considerate nebunie.
La final să te semnezi cu un acronim,
Să aibă inima curaj mai mult,
Să semneze într-un mod anonim,
Inițiala pe care o dorește atât de mult.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre nebunie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
Citate similare
Cuvinte care dor
Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar să loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.
Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
Să spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.
poezie de Forgaci Ioan
Adăugat de aer nelu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre degete, poezii despre aripi sau poezii despre Soare

Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre hârtie
- poezii despre foc
Frunze care ruginesc
Frunze ce astăzi ruginesc au fost odata-n floare
De multe ori au râs de multe ori au plâns la soare
Ca mai târziu în vara vieții de soare s-au îndrăgostit
Fără să aibă vreo scăpare
Mă uit tăcut la frunzele ce au căzut
Mi-e sufletul pustiu cu gândul la trecut
Sunt un covor de frunze la tine la picioare
De vei călca pe el, tu vei călca o floare
Aș vrea să fiu covor de frunze în calea ta
Aștept să calci pe el și vei vedea
Printre copacii dezgoliți ce-n urmă au rămas
Cuvinte de iubire șoptite într-un glas
Doi bătrânei vorbesc despre trecut
Au fost și ei în floare mai de mult
Ce liniște și ce melancolie în sine
Anunță afară iarna care vine
Urmează un timp cu accente hibernale
Par a fi lucruri prea banale
Uite așa și viața devine mai latentă
Împrumutând înspre final aceeași tentă.
Dacă ne raportăm la scara întregii vieți
Suntem doar o clipită între eternități
Parcurgem anotimpuri fără să mai știm
Că ar trebui ceva mai mult să ne iubim
Încerc s-alung umbra tristeții
Și-ți spun din nou că te iubesc
Chiar dacă uneori în timpul vieții
Sunt frunze care ruginesc
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre iarnă, poezii despre frunze, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre prăpăstii

Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre fericire sau poezii despre durere

Papirusurile vieții - I
Citesc printre lacrimi
Și mă devoră tăcerile strigătul mut,
Creierul neoxigenat plin de bacteria
Atâta trecut prezent viitor pierdut!
Citesc printre lacrimi
La marginea tuturor imperiilor nevăzute,
Corpul în delir viruși și bacilli fragmentându-l
Atâția luptători mor pe baricade fără ca să lupte!
Citesc printre lacrimi
Din profeții de altădată care-au scris
Dumnezeu când să se întoarcă
Și morții să se topească-n proriul abis!
Citesc printre lacrimi
Pagini rupte dintr-un posibil destin,
Priviri orbesc în false patimi
Trufașului faraon i se închin!
Citesc printre lacrimi
Și viața în taină mi se zbate,
Au pus peste tot viruși și venin,
Pământul se culcă pe patul de moarte?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre posibilitate sau poezii despre lectură

Nu folosi cuvinte mult prea mari pentru subiectul ales. Nu scrie "infinit" atunci când vrei să spui "foarte". Altmiteri, vei rămâne fără cuvinte pe care să le folosești atunci când vei vrea să discuți despre ceva cu adevărat infinit.
citat clasic din C.S. Lewis
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre infinit, citate despre cuvinte, citate despre adevăr sau citate de C.S. Lewis despre adevăr

Titlul meu fără cuvinte
Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.
Iubirea mea, și cine va să știe
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conținut când ți-l voi spune...
Secret, fără cuvinte, pe mutește?
Poetul nu mai scrie când iubește.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre secrete
În spatele cortinei
Este totul atât de mut,
Deși lumea mă surzește,
Gălăgia se lovește-n scut,
Și doar pustiul îmi vorbește.
Mii de umbre "mă găsesc"
Și mult prea impropriu spus,
Deoarece mereu se rătăcesc,
Sau dispar când soarele-i apus.
Ca un actor în teatrul societății,
Îmi spun replicile învățate de acasă,
Și când cade cortina singurătății,
Se înghesuie la ușa toți să iasă.
Și rămân tot singur...
După aplauze reci de spectator,
Care pleacă atât de sigur,
Că el l-a înțeles pe autor.
Sunt auzit poate de sute,
Și mulți ochi încă mă privesc,
Din păcate vocile-s mute,
Nimeni nu răspunde când vorbesc.
Sunt de nimic prea plin,
Și tot odată mult prea gol,
Am gustat cam mult pelin,
Și gândurile au făcut un carambol.
Îmi mint zilnic oglinda,
Și îi spun că pustiu-i dus,
Dar mi s-a spart de mult clepsidra,
Căci timpul vine dar eu nu-s.
Astăzi să zâmbesc nu vreau,
Și o să mă întrebe ce s-a întâmplat,
Doar credeau că mă cunoșteau,
Când derapat sunt doar adevărat.
Mare o să le mai fie surpriza,
Căci vor crede că m-am schimbat,
Spre fericire eu n-am avut viza,
Mereu am fost așa niciodată n-am plecat.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre teatru, poezii despre surprize, poezii despre singurătate sau poezii despre schimbare

Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre suferință sau poezii despre nori
Tablou de cuvinte
Îți las pe piele urme din mine,
Cu dorințe ce mușcă din tine,
Te privesc azi așa să știi
Căci mâine dacă orb voi fi?
Ai rai în privire și iad pe buze,
Ce au aprins foc sub înghețate bluze,
Buzele mele parcă nepregătite
Să cunoască frumuseți infinite.
Ai zâmbet ce pictează cu cerneală,
Ce-mi pătează sufletul seară de seară,
Deșii aveam speranțe surde
Mi-ai învățat inima să te asculte.
Creezi secunde ce îngheață
Mulți ani dintr-o altă viață,
Și ești mult mai frumoasă
Decât o primăvară, devreme acasă.
Te pictez în sute de culori
Și pielea ta îmi vorbește-n fiori,
Căci și regele cuvintelor ar rămâne mut,
Dacă te-ar putea privii măcar un minut.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (29 martie 2018)
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe sau poezii despre arte plastice

Atunci când albele treziri
îți vor măcina infinitul
și nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauți
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânța târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldații
și gloanțele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenușa gândurilor
va încolți povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea și nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanțurile imaginare
din jurul inimii
îți voi scrie povestea
pe ziduri
pe brațe
pe vise
cum obișnuiesc
de când ne cunoaștem
acum
cresc pădurile tăcerii între noi
și ne vom lipsi
mai mult
și mai mult
cu fiecare secundă
poezia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre păduri sau poezii despre negru
Perfect
Să-ți scuipi inima din ură,
Să-ți scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ți simți trupul în durere,
Să-ți uiți mintea în regrete,
E tot ce îți doresc și sper să te aștepte.
Vreau destinul să te-mpungă,
Să ai suferință lungă,
Să-ți tatuezi "eșec" în piele
Și ghinionul scris în stele.
Îți doresc să fii mințit,
Să fii prostit, dezamăgit,
Să duci lipsă de voință,
Să plângi spini din neputință.
Aștept să ai inima frântă,
Să simți ce-i tristețea-dâncă,
Să ai mii și mii de patimi,
Vreau să te îneci în lacrimi.
Vreau ca-n suflet să te doară
Și un apropiat să-ți moară,
Vreau să te trezești c-un șoc
Și s-adormi cu răni de foc.
Îmi doresc să uiți ce-i bine,
Să se bată joc de tine,
Să vezi ura-n ochii lor
Cu-al tău nume în decor.
Iar cea mai sinceră dorință
Născută pentru a ta ființă,
Zidul care te împarte,
Îți doresc singurătate.
Să-ți scuipi inima din ură,
Să-ți scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ți simți trupul în durere,
Să-ți uiți mintea în regrete,
E tot ce îți doresc și sper să te aștepte.
...
Această nebunie, în litere redată,
Sper s-o-mbrățișezi mai mult decât o dată...
... și-apoi vei fi perfect... om plăpând.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre urări, poezii despre stele sau poezii despre sinceritate
Dorești așa de mult binele familiei tale, încât ratezi de multe ori șansa unor bucurii fără egal, căci te pierzi în temeri de tot felul, toturându-ți sufletul atât de fragil.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Ecaterina Chifu despre suflet, citate despre frică, citate despre familie, citate despre dorințe, citate de Ecaterina Chifu despre dorințe, citate despre bucurie sau citate de Ecaterina Chifu despre bucurie

Iubire divină
Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.
Nu mă înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.
Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.
Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.
A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu așa am vrut să fie... cu mine să rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deși cunosc ce vine...
Căci tu nu știi, nu ai aflat... despre iubiri divine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre început sau poezii despre somn
* * *
Mulți oameni spun că visele
Nu sunt decât fabule și minciuni.
Dar poți să visezi așa un vis,
Care cu siguranță să nu fie minciună
Și mai apoi să se arate adevărat.
Clară este dovada
Adusă de celebra viziune
Arătată regelui Scipio
Despre care a scris Macrobiu
Pentru că în vise binevoia să creadă.
Mai mult, dacă cineva crede sau spune,
Că e o prostie sau o nebunie
Să crezi că ele se realizează,
Atunci aceia nebun să mă numească;
Căci eu sincer cred
Că un vis este un avertisment
Al bunelor și relelor ce ne așteaptă;
Și mulți, visând, pretind
Că noaptea lucrurile sunt confuze
Și doar apoi limpezi se văd.
poezie de Guillaume de Lorris din Romanul Trandafirului (1230)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre viziune, poezii despre prostie, poezii despre noapte, poezii despre monarhie sau poezii despre celebritate

De ce?
De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce destul de probabil s-a mai scris?
Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.
Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers și să mi-l confunde unii cu o cugetare?
Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre epigrame sau poezii despre artă

Să știi că te iubesc
Să știi că te iubesc mai mult decât ți-o spun
Te simt aici fără să am nevoie de cuvinte,
Să nu te prefaci că nu mă ai și tu în minte,
Căci sunt jurământul florilor cu același parfum
În visul tău tresar când tu nici nu-ți dorești,
Să nu crezi că mă pierzi printr-o uitare
Sunt clipa sufletului ascunsă într-o floare
Lăsând iubirea mea sinceră s-o primești
Să știi că te iubesc, chiar de nu ți-o spun
Sărutul ce ți-l dau în somn să-ți aducă aminte
Că te iubesc fără să folosesc mii de cuvinte,
Că sunt și rămân parfumul vieții pe-al tău drum.
poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Pete
Ți-am pictat corpul fără vină,
De la buzele mele te-ai pătat,
Și acum pielea ta de alunițe-i plină,
La cât de mult te-am sărutat.
Ți-am spus în suflet să nu mă privești,
Că-i prea negru și pătează,
Iar acum cu ochi negri tu îmi ești,
Dorința când îi văd îmi sângerează.
Ai până și pasul colorat,
Și-mi alergi desculță-n amintire,
Și gândul meu mi l-ai pătat
Cu talpa ta mult prea subțire.
Cu Toamnă din greșeală te-am pătat,
Căci am pus mâna pe frunze,
În păr ți-am pus un ruginiu-roșcat,
Și un roșu-uscat pe buze.
De-al meu cuvânt eu te-am atenționat,
Să nu-l asculți și sceptic să îl crezi,
Căci sufletul de acolo ți-e pătat,
Când ai început să îl îmbrățișezi.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre scepticism sau poezii despre ochi negri
Conversații mute
Tăcerea mea las să-ți vorbească,
Cuvinte care au un strigăt mut,
Furtuna-n suflet să ți-o potolească,
Și să-ți răsară soarele la azimut.
Prefer să îți vorbesc tăcând,
Rostind cuvinte cu mult tâlc,
Să ți le spun pe rând, în gând,
Să te privesc și să tac mâlc.
Îți voi vorbi mereu prin necuvinte,
Privirea mea îți va grăi cuvinte îngroșate,
Iar zâmbetul dori-va să te-alinte,
Ținând în suflet cuvintele încătușate.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cătușe