Poveste de dragoste

Hai să ne mai iubim măcar o vară.
Ce mai contează dacă va mai fi?
Să ne prefacem că e prima oară,
Că eu nu te cunosc, tu nu mă ştii.

Să-nchidem ochii când furăm sărutul
Şi-n ploaia ei să stăm îmbrăţişaţi,
În iarba udă ce-ţi alintă trupul,
Iar eu şi tu să fim doi vinovaţi.

Să ne condamne cerul la iubire.
Albastrul lui să fie temnicer.
Vom evada spre stele-n nemurire,
Tu dragoste-mi vei da, eu am să-ţi cer.

Hai să ne mai iubim măcar o şoaptă,
Să te ating cu ea, tu să o vrei,
Fără să ştim deloc ce ne aşteaptă,
Să fim noi doi povestea dragostei.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Hai să ne mai iubim măcar o vară,
Ce mai contează dacă va mai fi?
Să ne prefacem că e prima oară,
Că eu nu te cunosc, tu nu mă ştii

Să-nchidem ochii când furăm sărutul
Şi-n ploaia ei să stăm îmbrăţişaţi,
În iarba udă ce-ţi alintă trupul,
Iar eu şi tu să fim doi vinovaţi

Să ne condamne cerul la iubire,
Albastrul lui să fie temnicer,
Vom evada spre stele-n nemurire,
Tu dragoste să-mi dai şi eu să-ţi cer

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-atâta Noi

E-atâta Tu în viaţa mea,
Că Eul meu devine plin
De tot ce eşti, dar tot aş vrea,
Să îmi mai dai măcar puţin

Şi simt, bătăi de inimi spun,
Că şi Tu ştii că Eu îţi sunt,
Iubirii noastre mă supun,
Precum o trestie în vânt

E-atâta Eu ce vreau să-ţi dau,
Alunecând pe trupul tău,
E-atâta Tu ce vreau să iau,
Să vindec tot ce-mi face rău

E-atâta Noi când ne iubim
Îmbrăţişaţi într-un târziu,
Vreau dragoste, etern să fim,
Tu să-mi fii Eu şi Eu să-ţi fiu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea doar ca vis

Am fi putut să ne iubim năvalnic,
Nemărginiţi de spaţiu sau de timp,
Aş fi putut să îţi zâmbesc şăgalnic,
Dar parcă ne-am născut în contratimp.

Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte,
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte,
Să te cunosc mai bine, să te ştiu.

Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi,
Să mă iubeşti şi corpul să îţi geamă,
Când conjugăm doar verbul a iubi.

Într-un târziu mi-ai respira în braţe
Şi ochii tăi frumoşi, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci şi hoaţe,
M-aduc din nou spre sânii-ţi doritori.

Am fi putut să ne iubim o viaţă,
Dar tu nu vezi deloc ceea ce simt,
Preferi să ai o lacrimă pe faţă,
În loc de-o sărutare şi-un alint.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea doar ca vis

Am fi putut să ne iubim năvalnic
Nemărginiţi de spaţiu sau de timp
Aş fi putut să îţi zâmbesc şăgalnic
Dar parcă ne-am născut în contratimp

Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte
Să te cunosc mai bine, să te ştiu,

Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi
Să mă iubeşti şi corpul să îţi geamă
Când conjugăm doar verbul a iubi

Într-un târziu mi-ai respira în braţe
Şi ochii tăi frumoşi, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci şi hoaţe,
M-aduc din nou spre sânii-ţi doritori

Am fi putut să ne iubim o viaţă
Dar tu nu vezi deloc ceea ce simt
Preferi să ai o lacrimă pe faţă
În loc de-o sărutare şi-un alint

poezie de Adi Conţu (12 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre lumină

Un bărbat, un gând, o şoaptă,
Pare greu... dar nu mai e
E de-ajuns un gest, o faptă,
Să aducă dragoste

Să ne ierţi mereu femeie,
Chiar nu ştim ceea ce eşti,
Te iubim, dar n-avem cheie
Spre iubirile cereşti

Eşti un înger, o durere,
Noi ni te-am făcut aşa,
Eşti tăcerea ce nu cere
Mai nimic... doar dragostea

Eu am înţeles, doar unul?
Sper să fie cât mai mulţi!
Dacă nu, voi fi nebunul
Care vrea să îl asculţi

Am să-ncerc să-ţi spun povestea,
Sper s-audă cineva,
Voi fi mesagerul, vestea,
Ce iubirea-ţi va cânta

Tu femeie, darul sacru,
Să încerci să ne aştepţi,
Chiar de pare totul acru,
Fii tu drumul celor drepţi!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

"Căci Harul lui Dumnezeu... ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti..." (Tit 2:11-12)

La şcoala-n care ne-am înscris,
La şcoala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni şi vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.

De-atâta slavă înnoiţi,
În toate părţile privim —
Şi-n marea Dragostei topiţi,
Iubim, iubim, iubim, iubim.

Ispitele ne-ar vrea învinşi.
Ne-ndeamnă şoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinşi,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.

În lături, ruşinoase căi!
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi şi-n văpăi,
Suim, suim, suim, suim.

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă

Uită-mă, precum o pană, uită aripa ce-o zboară
Uită-mă, precum arcuşul, uită coarda de vioară
Ce vibrând aşteaptă iarăşi mângâierea lui cuminte
Uită-mă te rog, ca astfel, să-ţi aduc din nou aminte

Cum te mângâi cu privirea chiar de mâna te atinge
Cum sărutul meu, iubito, te alintă şi te frige
Atingându-ţi pielea fină de pe gâtul tău suav
Aşternând fiorii clipei peste trupul tău firav

Dacă vrei, mă uită-n noapte, ca aminte să-ţi aduc
Alipindu-mă de tine, încercând să te seduc,
Trupul meu să te respire, împreună să plutim,
Uită-mă, dar fii-mi alături, să-ncercăm să ne-amintim

Amnezii să te cuprindă, însă toate temporare,
Să mă uiţi de te mai supăr, dăruieşte-mi iar iertare,
Uită-mă, dar mă iubeşte, inima să-ţi fie a mea
Să-ţi aducă ea aminte că de fapt nu poţi uita

poezie de Adi Conţu (27 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim

E o nevoie acută în oameni de a iubi,
De a iubi, pe cineva creat de ei.
Tu zici că nu-mi poate fi drag de tine.
De tine, că nu te cunosc.
Dar pe Dumnezeu l-am văzut vreodată?
Vreodată? Şi-l iubim.
Ne îndreptăm spre el la fiecare durere.
Durere, el crează şi totuşi îl iertăm.
Iertăm, iubim, pe Dumnezeu, pe tine
Pe tine, pe el, fără să vă ştim.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am simţit niciodată o astfel de conexiune cu altcineva... Nici măcar nu ştiu cum s-o explic. Simt de parcă te ştiam dinainte să te cunosc şi, prima oară când te-am văzut, prima oară când am vorbit cu tine, a fost accidental, pentru că conexiunea era deja acolo.

citat din M. Molly Backes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară brumărie

Să ne iubim aşa firesc,
Nevinovaţi ca norii,
Precum etern călătoresc
În flăcări meteorii
Şi lumi distrug când întâlnesc
Şi viaţă şi istorii.

Să ne iubim aşa normal
Atâta cât mai suntem,
Doi stropi ai ultimului val
Din marea ce-o pătrundem,
Îndrăgostiţi în mod fatal
Şi fără să ne-ascundem.

Să ne iubim ca două flori,
Întipăriţi în vatră,
Pe-un plai cu alte sărbători
Ca stemă idolatră,
Doi trandafiri căţărători
Îmbrăţişaţi pe piatră.

Să ne iubim ca două ploi,
Ca picături de ape
Şi fluturii să vină roi
Din noi să se adape,
Ca să devină buze moi
Şi sărutări pe pleoape.

Neîncetat să ne iubim
Încă stejar lângă stejar
Copaci cu verdele sublim
Şi-n primăvara lui brumar
Să înviem şi să murim
În nopţi de jar

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Să ne iubim, ne-o cere veşnicia
Să-ţi calc pe pas când n-om mai fi
Să ne iubim, ne-o cere neputinţa
De-a fi doar unu-n fiecare zi

Să ne luam trăirile absurde
Şi să le dăm pe apa şi în foc
Să ne iubim chiar când durerea râde
Şi inima sihastră-si face loc

Să ne iubim, sa-nperechem pe unu
Din unu, unu, doi să ne trăim
Să ne iubim, ne-o cere veşnicia
Să ne iubim şi după ce murim

poezie de Ştefăniţă Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de zilele fierbinţi de vară
Când ne ţineam de mână sub castani,
Mi-e dor să te sărut ca prima oară,
Să simt din nou magia acelor ani.

Mi-e dor de noaptea cea cu lună plină
Când ne plimbam pe plajă îmbrăţişaţi,
Mi-e dor de chipul tău, de pielea fină,
De ochii tăi adânci şi minunaţi.

Mi-e dor de iarba verde, înrourată
Pe care alergai necontenit,
Mi-e dor să simt răcoarea ei curată
Şi să-ţi admir făptura ca vrăjit.

Mi-e dor să-ţi spun iar vrute şi nevrute,
Să simt că-s tânăr şi că te doresc,
Însă acestea-s lucruri dispărute,
Dar eu n-am încetat să te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (19 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

Tu ai putea să fii şi fără mine,
Însă nu poţi să fii şi fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Şi ne menţine-n viaţă pe-amândoi.

Eu aş putea să fiu un singuratic,
Dar singur, doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos şi sălbatic,
Apoi să te iubesc aşa cum ştiu.

Eu îmi doresc să-ţi fiu orice dorinţă,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ţi alin din suferinţă,
Iubire să-ţi ofer şi tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Şi tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc

Să îţi învelesc sărutul
Şi obrajii cu amor,
Cerul fie aşternutul
Şi ca pernă un izvor

Ne vom rătăci prin stele
Îmbătaţi printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri

Amândoi, emoţii calde,
Ochii te vor căuta
În dorinţă să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,

Lasă-mă să-ţi fiu alesul,
Să-ţi fiu dansul infinit,
Să-ţi fiu inima şi versul,
Să fiu tot ce ţi-ai dorit

poezie de Adi Conţu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele-ţi îmi cântă visul

În sărutul tău, femeie, buzele şoptesc timide
Când aştern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi eşti lună, îmi eşti soare

Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ţi-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu ştii... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată

Dulce linişte sublimă, povesteşte-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă bineţe,
Buzele-ţi îmi cântă visul, lângă tine-s tinereţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Tu ai putea să fii şi fără mine,
Însă nu poţi să fii şi fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Şi ne menţine-n viaţă pe-amândoi.

Eu aş putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos şi sălbatic,
Apoi să te iubesc aşa cum ştiu.

Eu îmi doresc să-ţi fiu orice dorinţă,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ţi alin din suferinţă,
Iubire să-ţi ofer şi tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Şi tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne grăbim

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.

poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!