La adio!

M-ai trezit, ca pe un verde, primăvara,
ochiul a mirare-mi sprijinişi de cer,
ţipai şoapta ierbii, înfrunzind vioara,
colţii ei de lapte să-mi topească ger.

Altoindu-mi vise cu a verii ceară,
mi-ai sădit vioara-n sângele buluc,
visele-ai rodit fuscei pentru scară,
a urca în miez, ca un ram de nuc.

A regret umplut-ai autumnale strune
cu frunze de dor şi plâns de cocori,
alăptând vioara din palme cu brume,
tâmpla mi-ai plecat spre albe ninsori...

Muruieşte-mi fruntea-n vifore-abisale,
geruieşte-mi poale, spre a mă ologi,
tălpile îngheaţă-mi, braţe, rupe, goale,
sufletul viorii, rog, nu-l amorţi...

Rodnică, mi-ai scurs mană de ţărână,
An cu bune, rele, fac, spre Cer, demers,
să te scrie Braţul la Ani de Lumină,
la adio, clipei, plec genunchi de vers!

Tu rămâi trecutul, ce-l vor plânge strune,
Când va scârţâi al viorii stern,
Un An Nou pândeşte cu clipe-minune,
Să-mi hrănesc arcuşul cu dospit etern.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!

Anule trecut, m-ai dus spre lumină,
Aripii topindu-i lacătul de nor,
Ochiul mi-ai hrănit cu zarea senină,
Colorându-mi clipa cu zbucium de dor.

Mi-ai furat răgazul, ce-l visam de-o viaţă,
Să colind pustiul fără-a-i da de hat,
Să mă bată vântul ca pe-un fir de aţă,
Pân-mă voi opri din acest păcat.

Şi mi-ai pus în palme, fraged, aluatul,
Însetat de gânduri, creier de nepot,
Mi-ai croit cărare largă spre înaltul
De la începuturi, cu "nu vreau, nu pot!"

Nu încape-n ochiu-mi încântarea,
Ce-o răsfiră-un zâmbet-diamant
Sau înţelepciunea guriţei ca floarea,
Când porneşte-n sâmbur parfumat.

Poţi să fugi spre finiş, numărate-s zile,
Lasă-mi amintirile, spre a mă-nsori,
Căci primăvăratic ţipă-n talpă-o ştire,
Că un nou vlăstar coace-a izbucni.

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine,
Noaptea să lungească, versul a-mi griji,
Cu muguri de pene aripa să-mpline,
Umerii să-nveţe zbor a-şi înverzi.

Re-nnoiască inimii morile-obosite,
Ploile mirării cheme-n ars uluc,
Leagănul trezească-n braţe muruite
Cu cântări de-alint, pentru somn de prunc.

Cu vise-ncolţite îmbulzească-mi vene,
Când va ajusta podul spre împlinire,
Pe fuscei de vers să-mi urc în poeme
Sufletul ce-aleargă spre desăvârşire...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crudă şi infatuată

Lume, tu, aşa ciudată,
M-ai strivit între cuvinte
Fără niciun dram de minte,
Crudă şi infatuată.

Mi-ai împins fruntea-n ţărână,
Talpa mi-ai lipit de glod,
Surpând capătul de pod
Spre care-ntindeam o mână.

M-ai cernut prin sita clipei
Prin cutume de morală,
Veşnic superficială,
Nu ai rezistat ispitei...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea şi nesaţul de cuvânt desăvârşit

De pe când eram copilă mi-ai prins ochiul căutării,
Ce mustea-n fragilul verde de pe ram abia-nfrunzit,
Mi-ai frapat sufletul-floare, ideal al neîmpăcării,
Şi pe cerul alb, al gurii viu Luceafăr mi-ai sădit...

Mi te-ai cuibărit pe suflet în colindele mirării,
Altoindu-ţe-n cuvântu-mi şi în măduva din os,
Tu ai descuiat zăvorul sângelui dulce-al visării
Şi pe creieru'-mi săpat-ai lung cărării de frumos...

Apoi, înrobind cu versul spre înaltă delectare,
Stelei umezi ai dat ochiu-mi, să te-aspire, călăuză...
Azi, Mărite Eminescu, scurgi lumină creatoare
Din eterna-ţi rugăciune rodnic te inspir pe buză...

Cu cât sorb, mai nealinată-i setea de-a te înţelege
Şi-nţelegerea însetează prin chemări fără sfârşit,
Darnic Cerul a lucrat geniul tău cu sfânta lege:
Să-mi fii setea şi nesaţul de cuvânt desăvârşit!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa Samarinencei - Priceasnă

1. Călător prin lumea mare,
Calea mi-ai tăiat setos...
Să-ţi dau apă din fântână,
Mi-ai cerut cu glas pios.

Refren: Isuse bun, Isuse bun,
Cu râvnă mi-ai ieşit în drum
Şi răbdător m-ai îndemnat
Spre pocăinţă.

2. Setea mea tu ai ghicit-o,
Şi mi-ai potolit-o îndat'
Apa vie ce-am râvnit-o
Mi-a trimis gândul spre Rai.

Refren: Isuse bun, Isuse bun,
Cu râvnă mi-ai ieşit în drum
Şi răbdător m-ai îndemnat
Spre pocăinţă.

3. Niciun dar sub sfântul soare,
Nu-i scump ca iertarea Ta,
Ea m-a vindecat de rele,
Viaţa mi-a răscumpărat.

Refren: Isuse bun, Isuse bun,
Cu râvnă mi-ai ieşit în drum
Şi răbdător m-ai îndemnat
Spre pocăinţă.

4. Doamne, dă-ne apă vie,
tuturor creştinilor,
Slava Ta în veci să fie
Raiul pământenilor.

cântec, versuri de Valeria Mahok (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecat esti tu

M-ai rugat sa plec
Si m-am prefacut in zori.
Mi-ai spus sa nu te caut
Si m-am prefacut in liniste.

Mi-ai spus ca m-ai iubit
Si m-am facut regret.
Ti-am spus ca te iubesc,
Dar tu mi-ai spus sa plec...

poezie de Margareta Hategan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lutier

sunt ani de când te-am cunoscut şi te visez, te vreau al meu,
de când pe-al sufletului meu Olimp eşti zeu,
sunt ani de când din inima-mi tu ai sculptat
o formă de vioară, şi strune, şi arcuş ai modelat...

tu, lutier, tu, Stradivarius al meu, mi-ai acordat
vioara sufletului meu de dor de tine-ncrâncenat,
şi ştii iubirea mea secretă, interzisă,
pe strunele din sufletu-mi înlăcrimat stă scrisă...

tu esti albastra-mi de lumină caldă simfonie,
învăluind nevoia mea firească de iubire,
a sufletului meu simetrică armonie,
tristeţe ascunsă în elegiacă nostalgie...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
răsfrânt în cate-un vers de poezie...

poezie de Elena Vlădescu (21 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

adio crângului copilăriei,
se face ziuă
şi îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul îşi ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiaţă părăsită.
îmi iau adio
şi de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învăţat ce e curgerea,
adio, fetiţa mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.
spinări de întuneric
alunecă peste noi,
urmărindu-ne
ochiul păsării de noapte
în care vom pieri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc

TU m-ai ajutat la greu
Nimic nu mi-ai cerut
Te-am căutat mereu
Durerea mi-ai crezut

Mi-ai dăruit sănătate
Îmi dai putere şi curaj
Să merg mai departe
Nu mi-ai cerut nici gaj

Inima mi-o dăruiesc
Pentru ceea ce-a fost
Astăzi îţi mulţumesc
Iubirea ta nu are cost

Spre tine mă îndrept
Doamne-ţi mulţumesc
O pâine eu ţi-am copt
În semn că te iubesc

Ingenunchez mă-nchin
Mereu dai cât pot duce
Mă chemi eu am să vin
Sufletul spre tine să urce

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcuşul,
A uitat-o in cutie,
Tristă şi dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie şi visare.
Nu-şi găseşte azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Şi atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,

Plâns de pasăre ciudată.

Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.

poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni (2)

am intrat ştiind că mă asculţi, aşa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ţi spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceaţa cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
şi tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniştea şi pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării şi regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri şi apusuri, şoapte şi mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
şi mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă ştiai.
mi-ai dat încercări şi mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale şi mi-ai netezit furia
mi-ai desluşit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineţii
şi cât de plăcută e moleşeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul ştiind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărţindu-mă de urma lăsată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul copil

Poţi să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Şi nu ţi le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit

Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învăţat şi despre vină,
Mi-ai arătat şi primul pas

Apoi am căpătat auzul
Şi vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori

Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învăţat şi silă,
Deşi eu poate n-o doream

Cu timpul, am plecat privirea,
Ruşinea m-a făcut s-o fac,
Am înţeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac

Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să ştiu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat şi că nu e

Mi-ai modelat şi optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să ştiu să cer, să dăruiesc

Dar mai presus de tot şi toate,
M-ai învăţat să fiu umil,
Am înţeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost lumina

Nu m-am născut ca să trăiesc în noapte,
Precum nici schimnic n-am jurat să fiu,
Cu rugi şi nevoinţă în pustiu,
Gustând ale durerii fructe coapte.

Te-am coborât din rai să-mi fii lumină,
Să-mi mângâi ochii greu înrouraţi,
Spre ispăşiri nedrepte închinaţi,
Căci a-şi dori lumină nu-i o vină.

Ai fost răgazul meu pentru visare,
Căci în lumină ea mi s-a trezit
Şi m-ai lăsat în vis încremenit.
E noapte iar, iar eu o arătare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum divin

Privind, spre răsărit în noapte
Îţi simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbeşti în soapte,
Aud îngeri, cântându-ţi lin.

Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aş vrea cu mine să cutreieri,
Să-mi mai arăţi acel loc magic.

Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.

M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.

Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus că sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o poveste fără happy-end

mă ascund în tine să nu-mi afle nimeni
stângăciile
sunt iubire, sunt cântec, sunt dor
dar să fiu atâtea... nu-i uşor!

să mă prinzi în colţ de lună,
să mă aperi de stihii,
nimeni să nu mă supună
amintirilor târzii!
sub penelul tău să caut
vara ce-a plecat demult;
cântecul timid de flaut
să mi-l aflu, să-l ascult.
şi vioara să-mi mângâie
rana ploii de cuvinte
cu o rugă şi tămâie.
în genunchi voi sta cuminte,
c-am îngenunchiat timidă
când m-ai nins pe-un ram uitat
Şi cu pofta-ţi de omidă,
Visele mi le-ai mâncat.

am înflorit timid în umbra înserărilor,
dar nu ştii că mi-ai deschis
ferestre spre cer

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid 19

(La sfârşit... de Martie )

Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAŞULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, laşule
Că mi-ai infectat aerosolii şi coala velină.

Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparţi multe iubite de iubiţi
Ştii că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogaţi, poeţi şi obidiţi.

Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roşie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...

Vor muri şi planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii şi asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR
Si mi-ai înfipt pumnalul pân' la oase.

Infecţia-i virală, nu-i doar o simplă gripă
Covid-ul e mortal şi curvă şi parşiv,
De vieţi umane va face grea risipă
Eu, după el, sunt doar un ADJECTIV.

Am fost mânat de două ceasuri rele...
Aerosolii nu mă vor scoate din IAD,
Nu pot zbura spre cerul plin de stele
Şi nici pe gânduri nu mai ştiu să cad.

Mă zbat şi ţip ca un zălud prin pat
Şi mă trezesc din vise... SPERIAT!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din vremi apuse mi-ai venit
Cu dorul de a-mi scrie
Să îmi culegi în dar Zenit
La brâu să-l legi simbrie.

Demult ştiam că ai să vii
La braţ cu-al tău poem
În cale cu steluţe mii
Să-mi fii cu drag, boem.

Din zări îndepărtate m-ai compus
Cu dragoste curată
Odat' cu tine mi-ai adus
Zâmbetul meu de fată.

Tu să-mi rămâi cum ai venit
Domol şi fără vină
Eu te păstrez în asfinţit
În puls şi în inimă.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai iubi?

Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simţi vibraţiile
strigând numele tău?
Mi-ai înţelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ţi-aş cădea la picioare
plină de vânătăile vieţii?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâşiate de durerile tale?
M-ai îmbraţişa dacă mi-ai simţi căldura
respirându-ţi fiecare anotimp?
Dacă mi-aş săgetà pieptul
cu suliţa trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!