De mi

cu uimirea făpturii
pe care el o slujeşte de mi
liarde obositoare de ani
îmi intră sub tricou cu uitarea
firicelelor de ferigă
ce atât
de bine se aseamănă cu părul aproape vâlvoi (?!)
des
împletit în chip de corniţe date cu mistice
salive de inorog-dinozaur - uite că
des
ce atât de mult se revoltă
va sfârşi va
sfârşi
cu cucuie pre
istorice la baza umblării
pe apele tulburi
mis
terioase
puţin lunec
oase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu scriu atât de mult pentru ca voi să citiţi atât de puţin...

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele ploilor

lacrimi de crocodil sau de sânge
uite cum plânge în baţele noastre nerv
oase ultima toamnă trăită mes
chin (?!) pe dinăuntru
colţii zilelor ne fac tăiţei kilometrici bătăile
inimii foarte foarte aproape
de întrupare la firul apelor ploilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele

e simpatic să vrei
să faci revoluţii când ei
cei din 89
beau o cafea îngheţată la polu
aproape
nord şi femeia
care serveşte cu plasă
de fluturi pe o terasă
te obligă să bei
apele ei
minunate
apele ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâfâitul

în ultima zi, în
ultima zi de şcoală în pielea goală
ea va veni, vor veni
băieţii bătrâni să o vadă
atât de albă, cu părul ca spicul
împletit, vor veni
(?!)
ea va fi
mereu deasupra
gâfâitului straniu al bulevardului
cetăţii, colţ cu gheorghe
lazăr – un pedagog
masturbându-se

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex schimbat

cineva m-a certat m-a
certat la postarea anterioară - po
etesele, evident, intră la categoria poeţi
adică
sexul conteză atât de puţin
încât îl schimbăm

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

nu pricep: de unde ştiai
că ăla ce-aş fi eu nu sunt eu?
şi de unde
îţi vine albeaţa asta în faţă cu vinişoare
în care nici acul cu nas lucitor
adică trista croşetă
nu mai pătrunde? –
tot
ce e lucru mai mult
decât manual va sfârşi
în colecţia vaticanului
de aşchii şi pă
pădii –
cum e felul oricărui
labagiu sepulcral cardinal
ca o culoare
pe roşu aprins!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu mai înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă, încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu Dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua... Cum aş fi putut să-mi imaginez că voi suferi atât din cauza Dumneavoastră?... Tot ceea ce mă ţine departe de Dumneavoastră e exil... Şi totuşi declinul meu datorită Dumneavoastră îmi este necesar şi nesperat.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar, din când în când, opreşte-te din agitaţia ta zilnică, ascultă sunetul care provine din interiorul formelor de viaţă, respiră liniştit şi spune-ţi: sunt fericit cu desăvârşire. Nu căuta nici un motiv pentru această fericire pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependenţă şi s-ar sfârşi odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viaţa tuturor formelor de viaţă nu se va sfârşi niciodată pentru că atunci când s-ar sfârşi viaţa în univers de fapt s-ar sfârşi şi timpul şi n-ar putea exista nici o secundă fără viaţă. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze posibila lipsă a vieţii din nivers, ea nu va dura deloc şi mereu va fi viaţă şi mereu va fi Dumnezeu şi mereu tu vei fi una cu el.

Constantin Luntraru în Om înspre înger (2006)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănuşile acvatice

dacă ai o mare la picioare, de ce
umbli - pe ape - în mâini
iar căluţii
minusculi de sare îţi intră, atât
de uşor, printre solzii mănuşilor?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât citeşti mai mult, cu atât te ale(r)gi mai mult să nu speri, să nu mori.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vedem în toamnă

ziua-n care-am lăsat
corigenţi la desen e o zi
ca oricare alta: copiii
şi părinţii lor nu
s-au sinucis din atât
şi nici nu
s-au bucurat foarte mult şi
aproape
nu am primit de
cât unele-njurături
siropoase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul cu orci

preferabilă povestirea tre
cută la 5 aproape uscată: o
femeie atee ia apă – o apă
răsucită sub streaşină-n chip de bici pluvial – nu
trebuia sau poate nici nu era bine să scoată dentistul
să vândă po-vestea din ea, însărcinată
colocvial
în chip de măsea (?!) cercetată
-n aproape
de serviciile se
crete ciudate ale atomului-mrană uşor
digerată
în trista lui risipire
printre coji de cartof şi safire
şi porci
cu mutre fantastice, cu
mutre de orci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingratitudinea şi uitarea sunt apele adânci şi tulburi în care se îneacă recunoştinţa.

aforism de George Budoi din Ingratitudinea şi recunoştinţa (15 august 2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu departe

când te apropii te
apropii iar biserica ortodoxă stă chiar în mijlocul drumului
să ştii călătorule
că te afli la Şandra - şcoala
o vei face din nou
să înveţi
ce însemnă familia Ştiole, familia Prodaniuc
alte familii în clasele
pregătitoare puţin prin profesorii
care plângând au plecat
nu
foarte departe
nu
atât de aproape pe cât
vă
mai aştept

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce perspectivă minunată şi uimitoare avem aici despre imensitatea splendidă a universului... Atât de mulţi Sori, atât de multe Pământuri... şi fiecare dintre ele înţesate cu atât de multe plante, arbori şi animale, împodobite cu atât de mulţi munţi şi atât de multe mări!... Şi cât de mult trebuie să ne crească uimirea şi admiraţia când luăm în considerare multitudinea prodigioasă de stele şi distanţa faţă de ele!

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngerul Brumaru

fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peştii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeţilor zilei de azi sau de mâine
sau îngeri şi ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie de minore

am cunoscut o femeie de 18
dar nu avea nici atât
părul tăiat cu ascuţitoarea
pentru creioane hb

nu au trecut prin maşina
de trasat carne
decât arhitecturile viitorului (?!) suitor
al omului foarte nou... mi

nor, am cunoscut o femeie la cheie
de 18 - era
parcă puţin prea înaltă
parcă prea posedat procuror

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tinere somn

iar mă tragi în derâdere
de urechea nervoasă? – eu
trebuia de mult să observ
că lipidele pământului meu
(acela cu suprafaţa rugoasă...)
nu se aseamănă cu bâlbâiala din vers – sau?! – atunci
rămâne aşa: eu
voi înnopta de-astă dată-n corabia nu în cetate
(voi ţine ochii străjeri peste noapte...)
nu voi vâsli cu auzul
(muzica e prea tare...)
veştii mult prea triste că iubitele mele
se pierd cu firea şi tremură
(dunărea e prea mare...)
ca apele fluviului ascultate
din depărtare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă

frumoasă şi albă
(numai albele sunt foarte frumoase)
treci peste mine
fluturând
câteva degete fărâmicioase
(numai albele se frâng şi se plâng)
iar până la oase la
oase eu sincer voi mângâia la
crimi cu spaimă deosebită
orgasmele tale, ah, prea
puţin sexuale, puţin
prea lichide

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!