Gioconda în piele de tigru

în ziua în care surâsul ei a ajuns
pe apă şi pe aer
pe pământ în bengal
a fot chemat un tigru să
verifice încă o dată cine se-ascunde
în spatele pânzei...
împărăteasa - o
femeie din acele desişuri -
s-a dat sfâşiată de îndoielile facerii

unui bine-atât de natural (?!) poporului său

în care bărbaţii ocupă de-o vreme
locuri la business
class în drumul pe aer
cu destinaţia louvre pe sena
şi a de
căzut în braţele ani
malului stâng al inimii sale
roasă de îndoieli
ca o jucărie pentru feline din cauciuc
per
forată în adâncuri de
colţul rotativ al gurii -
pic
tată dungă cu
dungă cutată
a
cum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult sânge

tigrul – tot tigru.
mangrovele din sumatra – mangrove.
oceanul – tot ocean.
pâinea maimuţelor – poate chifla maimuţelor.
urangutanul – tot.
ţiganul – tot ţigan de ţigan de ţigan.
indianul din india – tot hotentot
(în unele cazuri).
tigrul călcat la dungă de-un jeep – tot
manelist (?!) – tot
nu vei reuşi să pricepi
de ce apa de gură nu se face cascadă
decât în sângele proaspăt
băut din greşeală
printre ţepe de bambus
dungă cu dungă
tăietură cu tăietură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cel care voi veni sau cel care nici nu am fost?
cel care va clipi sau cel care nici n-a deschis vreodată
ochii asupra frumuseţilor lumii?
cine sunt eu
dacă nu cumva... dumnezeul prea obosit, mulţumit
de o versiune în mic a puterilor sale cândva absolute? –
până să aflu
voi continua să-mi ascund bucuria nătângă
să-mi caut
plăcerea în arderea de tot a manuscriselor de la marea
moartă-n durerile
facerii de valuri cu cap de copil răsfăţat!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai gândi

În spatele oricărei îndoieli
există o teamă de necunoscut.
În spatele fricii se află un trecut,
ce a fost trăit sau a fost un vis.
În spatele unui trecut,
există remuşcările unui trecut regretat.
În spatele regretelor şi în spatele remuşcărilor,
totuşi, există îndoieli că putea fi mai bine.
Fă-ţi călătoria şi nu te mai gândi,
altfel vei fi turist intr-o viaţă
pe care nu o simţi a ta.

poezie de Eugenia Calancea (16 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă dragă tată

mă trag din tine
mamă dragă tată
şi aşa le voi spune şi celor din viitor
care întreabă
cine cu cine şi de ce tocmai eu?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu o

femeie care desenează cum sfâşie leul tricouri
de safari cu găurele! în
africa e o vreme potrivnică pentru cultura de poezie. i
lustrată încă din feşele lui tarzan
de origine din
timişoara - unde a început o femeie să schiţeze în pix
foarte negru coperta
la răzbunările mele. în rând cu
preteţiile ne
vinovate ale speciei noastre
în coborâre
din copacii din cartier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul clopotarului

Bate clopotu-ntro dungă
În clopotniţa cea veche,
Cu un zel fără pereche
Clopotarul rugi îndrugă.

Figura lui pare prelungă
Cu pălăria pe-o ureche.
Bate clopotu-ntro dungă
În clopotniţa cea veche.

Zi şi noapte stă de veghe,
Furtuna să nu ajungă.
Norii clopotul i-alungă,
După datina străveche,

Bate clopotu-ntro dungă.

rondel de Ioan Friciu (21 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un Dumnezeu

Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în braţele mamei mele

cum astfel fiecare ajunge
în braţele celei ce l-a născut,
cum însăşi mama stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în braţele unei mame uriaşe

dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nardo

si(n)gur lui Da Vinci în aer
liber maică-sa îi spunea - şi nu
doar când, inimitabil
maestrul dădea din picioruşe cu pensula -
Nardo...
apelativ folosit insistent
recent şi de Gioconda la Louvre, la
adresa unui tânăr cu barbă re
nascentistă când căuta
surâsul ei enigmatic (?!) dar nu
prea găsea decât unele cracluri
de uzură,-n vopsea şi în unele colţuri
vai, perimate de gură -
dincolo de
geamul securizat cu foiţă
de aer masiv

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catedrala împărătească

În
numele
Tatălui
şi
Fiului
şi
Sfântului Duh
cei ce intră
în
catedrala împărătească
maiestos şi încet
se apropie
de
altar
plecându-şi capetele
Ating mai întâi
fruntea şi pieptul
cu palma dreaptă
pe verticală
şi
privind
înainte
cu
prudenţă
umărul
stâng şi drept
pe orizontală
Cu semnul
sfânt al. crucii
îşi unesc capetele
cu
inima şi braţele
Aşa
încep
întru
Dumnezeu
ziua
Sfintei Treimi
Dacă
vrei
să-L înţelegi
pe Hristos
în
rugăciunea
Tatălui
pe care au
propovăduit-o cei doisprezece
şi
copiii
la
ridicarea Bisericii
astfel
propovăduind-o
zilnic
prin
cele două milenii
deschide-te
în
sfârşit
în faţa
acestor
cuvinte şi gesturi
şi
geometria corpului
construit
pe
tine
de către
Dumnezeu
după
asemănarea
Sa
Tatăl nostru
Sfinţească se Numele Tău
Vie Împărăţia Ta
înseamnă
că
Împărăţia este
în Tată
pentru
Fiul Omului
Datoria noastră
este
să-L construim
în noi
aici
şi
pe
Pământ
Aceasta
este
calea
cea mai importantă
dacă
încă
nu eşti
pe ea
înseamnă
că
te-ai depărtat
de
casa Tatălui
Rătăcind
precum
fiul risipitor
apropiindu-te
în
sfârşit
de
porcari şi de troaca
din care
te poţi hrăni
doar cu
păstăile
demo
craţiei
Va trebui
să-ţi plângi
în
sfârşit
propria
decădere
prin cânt singuratic
Totuşi
atunci
când în întuneric
va lumina
pe
fruntea ta
scânteia eliberării
ridică-te
aplecat
atingând
umerii
stelei tale
din sfera
de foc
a gândurilor aprinse
din capete
şi
Coroana
Împărăţiei Tatălui
precum
leul dumnezeiesc
Cu curaj
să-ţi pui
palma
pe
numele Fiului
Uneşte-ţi
umărul
stâng
pe linie orizontală
cu
umărul
drept
în
cataclismul apelor
în
spirit
du-ţi
palma
dreaptă
În
semn de cruce
pentru
Gemeni
pe
crucea
corpului tău
depărtându-te
de
drumul bătut
al. părţii stângi
în
lumină
Aşa
ai trecut
cataclismul focului
precum
Fiul Lui Dumnezeu
mergând
în spatele
celor drepte
Cu steaua
în
sfera cerească
întorcându-te
vei simţi
cum
Tatăl
te primeşte
în
braţele
sale
şi
mergând în spatele
celor drepte
vei
învia
Iată cum
Fiul Omului
în
Ziua Sfintei Treimi
În
Sfântul Duh
din
Hristos
în
Tată
unit
după
steaua răsăritului
în
Naşterea Domnului
Precum
raza
pe calea
corpului viu
de la
naştere
la
moarte
pe
crucea
bătrânului glob
99
Din
mormântul
noului pământ
apărând
în poarta
cerului
cu
trimiterea
Duhului sfânt
în
Corpul Lui Dumnezeu

* În ziua Sfintei Treimi, 26 mai 2013

poezie de Stanisław Jerzy Kuliś din Barcelona - Catalonia (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba pârlită

ceţurile dinspre mare, puţin
temătoare, cu braţele atârnând
cu genunchii de sare
fac pasul spre nisipul din gând: este o
dimineaţă ca oricare suspin...
alta
totuşi ar fi - sau n-ai şti - ziua pe care
unii îndrăgostiţi - cum am fi - supuşi năuciţi
ai furtunii, o aşteaptă în visele lor
desenate în clar (?!) de
o lună puţin eclipsată
de spumele sclipitoare-ale cerului
gurii care exclamă: eu astăzi nu pun
limba pârlită pe plajă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motanul Dungă stă tolănit în grădiniţa cu flori. E atât de plăcut să inspiri aerul parfumat, să fii mângâiat de razele primăvăratice ale soarelui, mai ales după ce ai petrecut o iarnă lungă şi friguroasă în compania şoarecilor din pod. Dungă s-a cam săturat să vâneze şoareci.

începutul de la Mincinosul de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul pe care nu l-ai prins la un anumit ceas poate fi semnul providenţial că te aşteaptă un avion cu loc la business class.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

îmi plac bărbaţii vii
spune ea
mie, femeile moarte
plusez
de parcă ea nu ştia nu ştia
după atâta iubire a unui bărbat cu muşchii deosebţi
de miez
unei femei - mală şi mini
mală, precum
ştii că ar fi o femeie
pitică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul este fericirea, da! Păi dacă ai ajuns şi eşti fericit, te scarpini şi spui: Gata, am terminat! Nu, nu, nu, nu cred că împlinirea este ultimul vis. Drumul este, pentru că drumul este un lucru minunat. Cu el poţi să te întovărăşeşti pentru o bucată de vreme, după care cu alt drum şi de la noroi şi glod treci pe la pădure, şi de la pădure treci pe drum bătut, cum spune franţuzul şi până la urmă, cine ştie, unii dintre ei ajung şi la asfalt. Iată că drumul este cel mai important şi nu neapărat să ajungi. Dacă ai ajuns, ce faci? Ai ajuns şi pe urmă ce faci?

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri ascunse

Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare,
Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare,
Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie?
Cine-a-nţeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?

Cît praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară,
Şi totuşi veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioşi, visau asară
Doi trandafiri ca doi prieteni, şi azi vîrtejul de petale
Acelui ofilit, în roate, dă celui de pe ram, ocoale…

Ca ei, ţii minte, stam alături…Dar tu nu poţi să mai ţii minte:
Ochii închişi nu mai visează şi foile ce mai-nainte
Erau o floare roşie-acuma-s doar un prilej de amintiri,
Iar viaţa re-nnoită-ncepe din purpura de trandafiri.

Aşa mor florile-n neştire, aşa-şi sting ochii buni lumina
Şi-n preajma vieţii care râde, cine-ar gândi, privind grădina,
Că sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntreruptă agonie!
Cine-a-nţeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?

poezie celebră de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda fără sur râs

numai în ziua aceea cu pânze de nori
numai spre orele prânzului
u n e o r i
numai în secunda lipită ca un
plasture de călcâi în jurul gurii de căpătâi (?!)
gioconda nu
a surâs şi a câştigat spectatorii în carne
şi oase n-a surâs deseori
nu s-a râs
în spatele ei sur-prinzător de bărbat o
primat între doamne misterioase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc

domnişoară şi doamnă
pentru că mă iubiţi în ziua de azi
am priceput ce ne sfarmă
rezistenţa la înapoiere la întoarcerea
ficusului rispitor (?!)
cu moleculele de carbon afişate
din care buzele voastre bine alcătuite (listate)
mă şi sărută ca la-nceputul
creaţiei prost nu
merotate: vă mulţumesc -
cresc
plante în ghiveci domnişoară
sau doamnă în
că virgine
păduri se întind la piciorul
muştelor expulzate în spaţii
cu unghiuri feline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc

un rucsac în spate
şi unul în faţă
le car după mine cu cerbicie
eu
nu mă plâng de drumul ane
voios îl par
curg apele de la ultimul efort
el
mă priveşte cu dis
preţul unui om suplu
sunt un atlas care urcă
muntele cu greutăţi pentru antrenament
pun o pietricică în bocancul drept
şi
o pietri
cică în bocancul stâng
carnea sfâşiată provoacă răni
duc totul cu mine
zi de zi în fiecare zi acelaşi drum

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme

a fost o vreme când aveam trupul frumos
a fost o vreme
când mă pozam pe vârfurile munţilor -
iarbă sprijinită de genunchiul tău
a fost o vreme când râdeam
stingând lumina de pe tort

mă regăsesc în chipul pietrei
în ochi - fântâni cu apă prea puţină
când uneori de-afară încă vin
în cumpene să-mi scârţâie zefire

sufletul e tăcere de drumuri pustii
penumbra care învăluie buza fântânii
nu mai e sfioasa creatură
închipuită din măduvă dulce
care fuge, se-ascunde
încolăcită în spatele coastelor
prunc pe picioarele mamelor.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!