Declaraţie în verde şi roz

sigur că te iubesc, te port în memorie
ne leagă-aceiaşi limbă, acelaşi popor
în lumea mea românii sunt fraţi de istorie
uniţi ca o pădure scăpată de topor.

avem aceiaşi soartă cu poveri pe umeri
cărăm moartea în spate ca un rucsac
plin cu pietre mari, n-ai cum să numeri
momente de tristeţe cu sufletul posac.

între cuvinte alese te-am întâlnit
literele iubirii pluteau în cerneală
să fii sănătos, să fii fericit
gustind lumina zilei magistrală.

mă bucur de succes alături de ţine
cerul ninge linişti, ore diamantine.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou rătăcit

Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi
orizontul este plin de zgomote lugubre
până la stele sunt ţesute intrigi
luminile-s rănite de gheare de umbre.

dezleg cuvântul de tăcere cu smirnă
speranţe-i rănite pun comprese cu lut
raiul făgăduinţei de univers atârnă
cum atârn şi eu de un vis absolut.

ca un coral în valuri cu curaj mă adun
dintre amintiri pribege cu poveri pe umeri
în ritmuri şi cadenţă clipele apun
dar voi fi acolo când o să ne numeri.

Doamne dumnezeule multe vreau să-ti spun
sunt ecoul rătăcit şi lumea o transpun.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vine din spate

Printre noi se strecoară umbra,
lumina vine din spate
scăpată după norul viclean
din partea de apus zilei
pe unde fug ploile vieţii,
pământul se deschide cu bucurie
şi aleargă de sub paşi.

Cerul se-ntunecă şi alunecă peste păduri
ca o haină cenuşie fără mâneci,
mă-ntunec şi eu, te privesc în ochi,
în ei totuşi rămân raze sclipitoare
în irisul ca un cerc de foc
din care sar scânteile iubirii
şi-mi luminează drumul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila dorinţă

mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrâneţea emoţii răvăşeşte
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă şi zâmbeşte.

aş opri timpul în loc de aş putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt şi poezie îmi găsesc liniştea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.

dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credinţa demnă în Univers
viaţa între cuvinte să nu mai doară.

cine are iubire de cântec şi slovă
cucereşte cerul precum o supernovă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conexiuni

între muzică şi poezie creez conexiuni
ambele fac în suflet reale minuni
între mine şi ţine timpul este vioi
el ştie să împartă dragostea la doi.

între muzică şi dans se naşte eleganţa
fluturi de emoţii ce înclină bălanţa
balansul trupurilor sub cerul azur
magică fericire care creşte în jur.

între vară şi toamnă roadele vorbesc
vremuri de poveste în grai românesc
nimic nu mă opreşte să fiu fericită
în lumea cu miracole sunt împlinită.

speranţe de smarald oamenii unesc
şi cerul se pogoare în cei ce iubesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi slove în lumină

cerul ninge lumina cu stele căzătoare
timpul se converteşte la dragostea divină
vreau să cred că steaua mea nu moare
că-mi va sta alături mângâiere calină.

sufletul se închină la sfere luminoase
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu
ştiu că mă conduce pe drumuri glorioase
legile Lui sacre le voi sluji mereu.

am cunoscut şi sfinţi şi îngeri dragi
conştiinţa mea se umple cu înţelepciune
adeseori mă simt ca pe un câmp cu fragi
sub cerul meu deschis prin rugăciune.

sufletul se-mbogăţeşte cu scrieri de magi
să nu simtă vreodată a vremii goliciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramele gliei

iarna n-a plecat, ninge cu griji iar
Carpaţii se acoperă cu nostalgie
muguri de brazi tremură n-au habar
că-n trunchiuri este criză, nevralgie.

rănite florile de măr şi de cireş
îşi aştern podoaba pe îngheţat pământ
grindina le loveşte dar n-au nici un greş
frigul înăspreşte orizontul sfânt.

inundaţii mari acoperă Moldova
râurile se răscoală pline de durere
în sufletul meu plânge slova
aş vrea să schimb ceva dar n-am putere.

ninge cu drame ninge cu catastrofe
plâng de moarte literele în strofe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parcul cu minuni

port cu demnitate Lumina pe umăr
pe scara anilor urc cu veselie
secunde de magie nu le mai număr
în inima mea cântă o ciocirlie.

trece lumina de la frunză la umbră
în paşi de dans se transferă în piept
fărâmiţez în piuă mâhnirea sumbră
miracolul iernii şi eu îl aştept.

ninge cu raze cu cristale de gheaţă
feeria zilei se strecoară-n copii
se bucură de iarnă se bucură de viaţă
sunt minunile lumii vesele, zglobii.

sunt atît de frumoşi cu bujori pe faţă
cu zimbetele înflorite zeci şi mii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit

Sunt fericit că mă iubeşti,
Sunt fericit că mă doreşti,
Sunt fericit că pot să cânt,
Că am, din plin, discernământ.

Sunt fericit că te iubesc,
Că văd, aud, că simt, gândesc,
Sunt fericit că îmi vorbeşti,
Că-atât de galeş mă priveşti.

Sunt fericit că îmi eşti muză,
Că pot să te sărut pe buză,
Că mă inspiri şi pot să scriu,
Sunt fericit că şi-azi sunt viu.

Sunt fericit că pot vorbi,
Că singur eu mă pot hrăni,
Sunt fericit că pot mânca,
Că pot bea apă, respira.

Sunt fericit cu un pupic,
Că pot din pat să mă ridic,
Că singur pot să merg la baie,
Că munca încă nu mă-ndoaie.

Sunt fericit că sunt creştin,
Că pot să beau un vin divin,
Că pot la Domnul să mă rog,
Sunt fericit că nu-s olog.

Sunt fericit că pot să merg,
Sunt fericit că pot să-alerg;
Chiar de nu sunt bogat, bănos,
Sunt fericit că-s sănătos.

Sunt fericit că am o pâine,
Chiar de trăiesc de azi pe mâine,
Sunt fericit că-am ce mânca,
Sunt fericit că am ce bea.

Sunt fericit că-am un veşmânt,
Că pot pe alţii să-i încânt,
Sunt fericit că-s preţuit,
Sunt fericit că am trăit.

Sunt fericit că pot visa,
Sunt fericit că pot dansa,
Că pot să port un dialog,
Că sfânt mi-e sfântul Decalog.

Sunt fericit că pot dormi,
Sunt fericit că pot glumi,
Sunt fericit că sunt hazliu,
Sunt fericit că multe ştiu.

Sunt fericit că este pace,
Sunt fericit că am ce face,
Că pot răspunde şi-ntreba
Că pot să-afirm şi pot nega.

Sunt fericit că pot munci,
Sunt fericit că pot citi,
Că pot deplin a cugeta,
Sunt fericit că pot ierta.

Sunt fericit că-mi eşti fidelă,
Că ai ochi blânzi, ca de gazelă,
Sunt fericit că am cafea
Şi că o beau cu draga mea.

Sunt fericit că pot iubi,
Sunt fericit că pot zâmbi,
Că-mi pot iubita săruta,
Că draga-mi pot îmbrăţişa.

Sunt fericit că sunt iubit,
Sunt fericit că-s fericit.
Par lucruri simple şi fireşti,
Dar fără ele nu trăieşti.

poezie de George Budoi din Fericirea şi Nericirea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur

Ma simt fericit, că te-am întâlnit
Ai reuşit să-mi faci visul implinit
Doar ce m-ai privit, doar ce mi-ai vorbit
Sufletul meu a zâmbit, mă simt implinit

Îţi voi fi ce ţi-ai dorit
In viaţa ce o vom avea de trăit
Îţi voi fi tot ceea ce ai gândit
Iubit îţi voi fi, de grele am să-ţi ţin sufletul ferit

Al tău suflet neasemuit m-a vrăjit
Sunt mulţumit de parcela ce-am găsit
Am fost in viaţă lovit, mi-ai dat puteri de nebănuit
Eram istovit, dar la un drum frumos noi am pornit

Ieri eram un bărbat ce nu stia ce-a voit
Azi că stiu că te-am iubit
Maine îţi voi spune cât te-am preţuit
Iubita-mi... multe urmează noi o să avem de povestit... ÎŢI PROMIT...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă, te trăiesc

Viaţa te- ntreabă
Ai trăit ai existat
Visezi noaptea albă
Iubire tu ai rezistat

Mereu te gândesc
Suflet eşti pereche
Prin vise de găsesc
În şoapte la ureche

Clipa a fost de-ajuns
Iubesc pentr-o vecie
Tristeţe te-ai ascuns
Rămâne doar bucurie

Astăzi te-am întâlnit
Şi mâine te iubesc
Şi ieri am fost fericit
Sigur viaţă te trăiesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunge!

Ajunge, nu vă săturaţi, cu câte guri oare mâncaţi?
Cu care fire existaţi, tumoare între fraţi!
Averi şi case cu nesaţ, agonisit-aţi braţ la braţ,
Românul n-are bani de zaţ şi ghiorlăie din maţ.
Sunteţi ruşine-ntre români, ca muncă, daţi doar din plămâni,
Alunecoşi şi mari hapsâni, vă credeţi drept stăpâni.
Salarii mari şi pensii grase, diurne şi maşini luxoase,
Noi stăm şi tremurăm in case, în nopţile geroase.
Ambiţioşi şi imorali, în muncă sunteţi doar vocali,
Spirit de turmă de şacali, setoşi dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunşi o coadă de topor, de ţără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votaţi, la vot nu vă mai prezentaţi,
În bloc, uniţi ca nişte fraţi, de hoţi voi să scăpaţi!...

pamflet de Nelu Preda
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ştie

mama ştie că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrăneşte păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele paşilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colţurile casei a ascuns hohotele mele de râs
şi icoana chipului ei
biblioteca e plină cu poveşti
pe un raft de lemn de trandafir
cărţile mele
îmbrăcate în busuioc

mai sunt doar puţine momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toţi oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ţine morţiş să-mi spună că sunt frumoasă

mama ştie că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoieşte cărţile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei

mama ştie că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citeşte un vers
îl mângâie ca pe un cântec şi visează

mama ştie doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocat în timp

Sunt în acelaşi loc în care lumina mea te-a întâlnit
Şi-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.

De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.

Sunt în acelaşi loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orişicare ce trec în lungul şi curbat.

Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.

Sunt în acelaşi loc de veghe pe care îl păzesc cum ştiu,
În el e doar amărăciune şi e tristeţe şi pustiu.

Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână ţin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ţi scriu.

Sunt în acelaşi loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrâneţea lor neclară lumina nopţii a albit.

Sunt în acelaşi loc în care aştept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Cine a spus că cerul e posac?
Un fulg, acolo, ce e, te-nfioară?
Nu-i spune lui poveşti că eşti sărac,
Că lemne n-ai, doar nu-i întâia oară.
Şi ce-i mai sănătos ca statu-n ger?
Te naşti din nou, nimic nu te mai doare;
E zidul spart? Te poţi uita la cer!
Ferice fii, nu poate fiecare!...

Bătea la uşi Crăciunul timpuriu
(În sănii cu bărboşi purceşi din mituri,)
Dar n-ajungea – în visul lor târziu -
Sărmanelor "fetiţe cu chibrituri"...
În zgomot sec se deschideau obloane;
Ţâşneau în stradă mii de licurici...
- "Ce faci, mon cher?... Ai să răceşti cucoane!"
- "E-atât de cald că mă sufoc aici..."

În tremur scurt o ultimă suflare
Pierea sub ceru-nzăpezit de nori:
- "A mai murit un... hoţ de buzunare..."
- "Să bem, mon cher, că iată bate-n zori"...
Cine a spus că cerul e posac?
Păi ce să fac, eu te-am făcut sărac?...

Se-nvălurea în alb întreaga urbă
Trasând pe zare o tristeţe curbă.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa la români

Unii sunt mari mincinoşi
Bârfesc aproapele mereu
Însă se cred credincioşi,
Dar nu-ntind o mână la greu.

Cu gura se închină,
Nu te-ajută niciodată,
Sufletul nu ţi-l alină
Îţi râd în nas, câteodată...

La Sfânta Biserică,
Se duc fără ruşine...
În fiecare duminică
Şi nu fac un bine.

Când e sărbătoare,
Credincioşii te doboară.
Se calcă şi-n picioare
Între ei se-omoară.

Un suflet năpăstuit
Sau bătut de soartă
Ajută-l negreşit...
Arată că n-ai inimă de piatră!

Învaţă să fii creştin
Roagă-te cu sufletul curat.
Nu deveni un cretin,
De-acasă puţin plecat.

Cu toată a mea fiinţă
Îl iubesc pe Dumnezeu,
Iar această credinţă
O port în sufletul meu!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis exotic

urâtă-i bătrâneţea cu cearcăne şi riduri
cu bolile hulpave care muşcă din trup
cu timpul petrecut doar între patru ziduri
cu moartea îndârjită cu colţii mari de lup.

dar nu mă las înfrântă în mine-i un miracol
îmi ştie sufletul tot tânăr, adolescentin
din simple recuzite crează un spectacol
în care se reflectă cerul diamantin.

inima nu se lasă pradă dramelor grave
altarul iubirii l-a construit semeţ
să n-ajungă ruină ci să atragă slave
din universul magic prin suflete drumeţ.

îmi sunt aproape îngerii cu mângâieri suave
ca visul meu exotic din câmpuri cu agave.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ancorez...

Mă ancorez, la a ta cingătoare,
Soartă îndulcită cu boabe de noroc...
Din crezul meu molipsitor
Nu vreau să mai fiu doborâtă
Sau sufocată de lanţul slăbiciunilor,
Ce lumea a cuprins patetic,
Tocindu-i caracterul.

Am vise mari de viitor,
Soartă îndulcită acum de înţelepciune,
Dă-mi putere să mă bucur!
Lângă al meu sfânt popor.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema sufletului

port în suflet poezia ca pe-o diademă
este ca o mângâiere de înger, aleasă
mă ţine departe de tristeţea extremă
să cad în capcană nicicând nu mă lasă.

mă uneşte cu lumea, mă ţine aproape
de poeţii iubirii, de naturi splendide
ca un magnet atrage lumina sub pleoape
şi culorile speranţei diafane, candide.

poezia mea-i adesea ca o arteziană
ţâşneşte din adâncuri până în înalt
alteori cu chip angelic de Sânziană
mă conduce de pe-un vârf pe celălalt.

acrobaţii de litere pe coarda eoliană
fac magii în mine veşnic să tresalt.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două arce

Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi şi noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ţi plin de rouă.

Te văd prins, iubite, între zi şi noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.

Blândă resemnare prin singurătate,
ţin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârşitul pe o 'mbrăţişare.

Ţin pe umeri cerul plin de apostate,
braţe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ţi prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.

Braţele-mi sunt arce-n zări apropiate
şi-s păgâna nopţii-n cruci fără păcate;
să nu-mi certe nimeni cearcăne ridate
că te port cu mine între zi şi noapte.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!