Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama e raza mea de lumină

Mama este o rază de lumină.
E fiinţa care mi-a dat viaţă,
Are inima curată şi senină
Şi m-a legănat cu drag în braţe.

Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Şi ma învăţat să-l aştern pe foaie.

Mama este ca pomul care înfloreşte primăvara,
Ca floarea care înfloreşte în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă şi senină.

Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.

poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a zâmbit

Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Şi mi-a aprins în suflet un dor nebun.

Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerşetor.

Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoşi ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Şi de braţele mamei mele.

Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat uşor de vânt.
Şi mi-a părut că zâmbeşte un om,
Pe drept cuvânt.

Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Şi m-am întors la visurile mele!

poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi caldă de toamnă

E o zi caldă de toamnă
Şi eu vreau să scriu o poezie.
Despre o frumoasă doamnă,
Care cu privirea ei, sufletul îmi mângâie.

Vreau să scriu un vers frumos
Despre o simplă femeie,
Care mi-a întors lumea mea pe dos
Şi mi-a aprins în inimă a dragostei scânteie.

Buzele ei dulci- amărui,
Vreau să le sărut de mii de ori.
Căci au gust de gutui
Şi parfum de stropi de ploi.

O iubesc la nebunie!
Pe această splendidă doamnă.
Ea e ca o melodie
Cântată într-o zi caldă de toamnă.

poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica, mierea prelucrează (poezie pentru copii)

Mămica, mierea prelucrează
Şi mierea ei este gustoasă;
Copilul ei, încă visează
Şi creşte măricel în casă.

Ca o albină silitoare
Este mămica mea frumoasă;
Iar eu, nectarul ei din floare
Adus şi prelucrat în casă.

Dacă n-ar fi a mea mămică...
Nu aş avea nici vis, nici casă;
Şi aş rămâne foarte mică
Şi nici la chip... n-aş fi frumoasă.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Ion către Mărie zice:
- Tu ai două mere-n sân,
Dacă vrei să nu se strice,
Hai să le-aşezăm în fân.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţa mamei

Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald şi bine,
Căci o fiinţă bună şi dragă
E mereu lângă mine.

Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai şi viaţă,
Dar cu vorba ei blândă şi dulce
Mi-a dat şi o bună povaţă.

Să nu uit că anii zbor ca clipele,
Toţi îmbătrânim şi când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povaţă toţi trebuie s-o ştim.

Eu o cred pe mama,
O înţeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul şi inima
Mereu va fi cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mărul lui Adam nu poţi să faci cidru, compot de mere, dulceaţă de mere, plăcintă de mere, salată de fructe, suc de mere, ştrudele de mere şi tort de mere.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mere şi ciocolată de casă

mă insinuez într-o majoritate confortabilă
de înfometaţi de viaţă
şi de iubire,
de diletanţi în ale artei,
şi în dragoste,

cum spuneai tu într-o iarnă asemănătoare
cu iernile copilăriei,
mâncând mere şi ciocolată de casă.

bineînţeles că-ţi făceam cadouri
de Crăciun,
eu voiam doar să mă iubeşti etern,
cadourile ţi le ascundeam
sub brazii de lângă casă.

tu le căutai râzând prin nămeţi
şi-mi spuneai că încă nu înţeleg,
că iernile nu există într-adevăr,
sunt doar o stare de spirit,
că am intrat în sufletul tău
pe o sinusoidă prea complicată
pentru mine,

ca un fulg de nea
pe drumul dificil
de la cer la pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ

Azi, tristeţea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Şi nu are consolare:

Doamna mea Învăţătoare
Care mi-a ţinut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână

Roabă pentru veşnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă şi învăţătoare

Bună, sfântă, ca şi mie...
Plâng şi simt şi spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.

Dumnezeu să te iubească,
Iar pe Mama de-o-ntâlneşti,
Spune-i, sufletul să-i crească,
Doamnă blândă, că tu eşti

Cea care mi-a pus în mână
Un stilou negru şi care
Îi promit c-o să rămână,
Prin ce scriu, nemuritoare.

Doamne, cu lacrimi în gene,
Fă două cununi de stele
Acestor două Elene,
Două Mame ale mele.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de iubire, mamei mele (poezie pentru copii)

Mama mea un nume are
Şi are nume de floare,
Floare albă-mparfumată
De sub zăpada curată,
Floare care a-nflorit
Când pe lume am venit,
Am venit să-i mulţumesc
Şi în lume să-i trăiesc,
Să mă fac şi eu o floare
Cu parfum mirositoare,
Parfumul să-l dăruiesc
Florilor, ce înfloresc,
Flori frumoase, adorate
În buchete, adunate,
Şi aduse sus pe masă
Răspândind parfum în casă
Casă... fie, mirosite
Şi cu iubire: stropite!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama m-a susţinut grozav, doar că nu mă credea cea mai deşteaptă şi cea mai frumoasă. În ultimele luni de viaţă, mama mi-a spus: "Când intri tu în scenă, răsare soarele". A fost cel mai mare compliment de o viaţă pe care mi l-a făcut mama.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul mamei mele (poezie pentru copii)

Flori prin munţi, flori pe câmpie
Astăzi este veselie
Primăvara a sosit
Ghiocelul a-nflorit
De mânuţă îl apuc
Şi în casă îl aduc
Să îl pun frumos în glastră
Cu lumină la fereastră
Şi când mama mea soseşte
Şi la geam că îl zăreşte
Va veni să îl miroasă
Mă va săruta în casă
Şi va şti... că o iubesc
Ghiocel, îi dăruiesc
Să-l ţină, la inimioară
Când va fi, iarăşi... pe-afară.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (3 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a lipsit

Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit şi dulcele cuvânt,
Care doar mama ţi-l va spune.

Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.

După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar şi în zilele foarte senine.

Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăţi am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.

poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu mere

Purtând masca fericirii
Şi-o rochiţă de mătase
Dând iluzia iubirii
Prin cuvintele frumoase,

Mi-ai vârât în coş de picnic
Mere roşii, otrăvite
Să servesc din ele zilnic
Prins de pofte nesimţite.

Că eu îmbătat de vinuri
Şi de buzele-ţi cărnoase
Nu întrezăresc ce chinuri
Vin cu merele frumoase,

Nu-mi imaginez că-n timp
Ajung dependent de mere
Şi apoi în orice anotimp
Trupul, mintea le va cere

Iar când toamna se va duce
Şi tu, fustă de mătase,
Oare cine-mi mai aduce
Merele mele zemoase?

Pot pieri în ierni cu vânt
Răvăşit de stări febrile,
Mi-ai tras glonţul de argint
În călcâiul lui Ahile!

poezie de Dan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele

în faţa mea două fete

s-au oprit să-şi adune gândurile

din cerul înnourat

s-au aşezat pe bancă să-şi strângă în braţe singurătatea

una dintre ele zâmbind se întoarse către mine

zâmbetul său îngheţă inclusiv aerul îngheţat

îsi leagă şireturile de la patine

să alunece până în sufletul meu flămând

inima mare le-a înghiţit ca pe două mere roşii

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!