În vechea mânastire

În vechea mânastire, de timp încremenita,
Vegheaza o icoana ce are fata plânsa;
A lumii imparateasa priveste inlacrimata
Spre palida credinta din ce în ce mai stinsa.

În neodihna mea gasesc la drum popas,
Aici o mânastire, ating icoana veche,
Îngenunchez si vreau sa ma agat de cer,
Sa caut frumuseti ce nu cunosc pereche.

O liniste ma prinde, lumina ma inconjoara,
Împodobesc o ruga cu visurile mele,
Icoana ma priveste cu lacrimi în siroaie,
Simt aripi lânga umar ce se întind spre stele.

Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Si chipu inlacrimat, raspunsul mi l-a dat,
"Eu plâng de fericire ca azi esti lânga mine
Si-n fata la icoana te rogi îngenuncheat".

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are faţa plânsă;
A lumii-mpărăteasă priveşte-nlăcrimată
Spre palida credinţă din ce în ce mai stinsă.

În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez şi vreau să mă agăţ de cer,
Să caut frumuseţi ce nu cunosc pereche.

O linişte mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în şiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.

Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Şi chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi eşti lângă mine
Şi-n faţă la icoană te rogi îngenuncheat".

poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Icoana

(Definiţie)

Te rogi şi te închini la ea,
C-aşa e datina străbună,
Chiar şi atuncea când ai vrea
Să-ţi iasă-o... epigramă bună!

definiţie epigramatică de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...

Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziţi de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul este icoana Tatălui, iar Duhul icoana Fiului, prin care Hristos, locuind în om, dă acestuia asemănarea cu Dumnezeu.

Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatica
Adăugat de Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana necredinţei

iubito,
m-ai bătut
în cuie
pe crucea
gândurilor tale...

deschide-ţi inima
şi vei înţelege
că eu sunt
dincolo de icoana
sufletului tău...

poezie de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana mamei

Preasfant si curat suflet
Niciodata sa nu pleci,
Cand sunt singur la tine cuget
Ca de rau sa ma pazesti.

E foarte greu sa-mi revin
In sufletul meu e numai chin,
La icoana mamei ma inchin
Inchid ochii si suspin.

poezie de Cornel Crâşmaru (17 noiembrie 09 î.Hr.)
Adăugat de Cornel Crâşmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestele mele cunoştinţe de chiromanţie mă asigurau că aveam de-a face cu un om deosebit; dacă ochii sunt icoana inimii, mâna este icoana sufletului. Avea o mână largă şi puternică, larg deschisă cu degete nu prea lungi, delicate şi subţiri, arătând un mănunchi de calităţi, energie, putere, luptă şi curaj, sinceritate şi înălţare spirituală.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana ochiului

Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.

Vama împlinirilor
Converge
Dinţilor căzuţi
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenţei.

Izvorul seacă,
Stelele coapte
Îşi scutură seminţele
În icoană!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Fata asta ca icoana,
O mândrie a satului,
Se topeşte ca bomboana,
În gura... bărbatului!

epigramă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn

Frumoasei, scumpei care-nparte
In inima-mi lumina vie,
Icoana, inger fara moarte,
Salutul meu in vesnicie!

In viata mea e risipita
Ca sarea-n aerul usor,
Si-n duhul meu,mereu ravnita,
Revarsa-al nemuririi dor.

Balsam ce umple cu parfumul
Vazduhul unui scump ungher,
Cadelnita naltandu-si fumul
Furis, in noapte, catre cer.

Iubire neclintita, haina
Sa-ti aflu-un vorbe as putea?
Tu, fir de mosc zacand, in taina
Si-adanc, in nemurirea mea!

Frumoasei, bunei care-mparte
Puterea-n mine, bucurie,
Icoana, inger fara moarte,
Salutul meu in vesnicie!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana este fereastra spre Dumnezeu.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama e icoana sfântă

Mama ştie rostul casei.
Este prima dimineaţa.
Mama ştie tâlcul farsei,
Ştie cum începe viaţa.

Mama-i cântecul de seară
Când pe noi ne prinde somnul.
E ziua de primăvară
Care înfloreşte pomul.

Mama-i cea care veghează
S-avem viaţă liniştită.
La greu, mama lăcrimează,
La bine e fericită.

Mama e icoana sfântă
Către care-întindem mâna.
E fiinţa cea mai scumpă,
Mama-i mamă-întotdeauna.

poezie de Dumitru Delcă (26 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Dorurile mele
N-au întruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe cărare...
Spulberate şi strivite frunze pe cărare.

În zadar le caut
Visurile mele,
Strălucită salbă,
Salbă de mărgele...
Minunată şi pierdută salbă de mărgele.

Tot ce-mi ţese noaptea,
Zorile-mi destramă,
Mi s-a dus norocul...
Nu-l mai plânge, mamă...
La icoana Preacuratei nu-l mai plânge mamă.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O seară-n dimineaţă--
Un gând în alba frunte!
O tânără copilă--
O taină ce cuvântă!
O umbră în lumină,
Un suflet dezertor
Pe un popas de stâncă
Un cuget prins în zbor!
Un drum de împlinire--
Un asfinţit uşor!
Un răsărit--menire!
Icoana tuturor
A unui vis fierbinte
Ce cântă şi învie
O clipă ce adie,
De-i spune lumea: Dor!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde esti, copilarie?

Unde esti, copilarie?

Sunt aici, in floarea alba
Si parfumata, din April'!
In primii ani de-nvatatura
Si-ai vietii de copil.

Unde esti, copilarie?

Ascult povesti despre cuc,
In hamacul de sub nuc,
In ghizdan langa penar
Si-n pagini de abecedar.

Unde esti, copilarie?

Stau in holda cea manoasa
Si-ntre stanele de oi,
Adormind din camp spre casa
Leganata-n car cu boi.

Unde esti, copilarie?

Culeg flori de camp si parca,
Ma vad pe-unde-am umblat
Strabatand Oltul in barca,
Sau pe maluri la scaldat.

Unde esti, copilarie?

Acasa, la cei doi bunici,
Ce-mi citeau cu lampa-aprinsa
Si-si primeau nepotii mici
Cu usa casei larg deschisa.

Unde esti, copilarie?

In rugaciuni, la Sfanta Icoana,
Chiar cu "Cina cea de Taina"
Unde doisprezece Sfinti de Sus,
Gusta paine, sorb si vin si-nvatatura,
Lui Iisus.

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei 23 - eu din mine când eram tu

în liniştea vecerniei din mine
clopotele au limba ascuţită
doar ele pot trezi oasele de sub biserici
întunericul şi lumina veghează
tălpile îmi sunt zidite
fruntea se odihneşte pe margine de cer
ochiul tremură pe muchie de cuţit
de-a dreapta
de-a stânga stau întrebări
icoana mă primeşte dincolo de buzele lipite de sticlă
numai atingerea se scurge odată cu ruga
pe lângă saliva uscată
vorbe aruncate spre slavă între gânduri domestice
calc cu umbra spre naos
să nu-mi curgă păcatul peste îngeri
îngenunchez sub povara celor paisprezece opriri
sângele pictează poveşti în Purgatoriu
nici moartă nici vie
îl caut pe Alighieri să mă-nscrie pe lista Judecăţii de apoi
e coadă şi acolo
fac cu ochiul
strecor ultima sută de euro în palma portarului
cu o ultimă suflare
escaladez scara de foc spre dincolo
cineva îmi rupe toamna în care eram îmbrăcată
rămân goală într-o străfulgerare a minţii
simt cum mă topesc
mă torn în matrice
... ies aripă
o aripă de gând dintr-o rugă pe-o lespede de sare
hologramă plecată spre mine
dinspre mine
cand eram tu

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de iubire

Te visez iubite ca pe-o icoana sfanta
Ce-mi lumineaza viata si ziua si privirea
Un inger mi te aduce si imi sopteste parca,
Ca nimeni si nimic nu-i mai presus decat iubirea.

Si te privesc cu atata drag doar nu te-as pierde inca
Dar ziua vine incetisor si visul mi-l alunga.
Si ma trezesc cu un dor imens de tine, de lume si de viata
Si doamne, cat mi-as mai dori sa te privesc in fata!

Esti mai presus de toate: esti dor, esti bucurie, destin si nemurire
Esti vis, esti nebunie, esti lacrima si esti iubire.
Esti dragostea vietii mele si te ador cum n-am crezut
Si daca ai stii ce mult as vrea sa fim asa ca la inceput...

Nu pot sa cred akum cand ingerii ma poarta printre stele
Ca nu esti langa mine, ca nu te imbratisez, ca nu te pot vedea, iubirea vietii mele.
Acum cand doar iluzii mai traiesc si visul e pe cale sa se piarda in abis
Nu-mi ramane decat sa plang, sa sper si sa iubesc. Pe tine. Un inger pe care-l intalnesc numai in vis...

poezie de Ana Maria Murzea
Adăugat de Ana Maria Murzea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgote-spini

Când în icoana
lumea în goana
transforma-n gânduri
sute de rânduri
serafii-n fiare
îngerii-n boare
apele-n stari
oamenii-n mari
unde te duci
vezi numai cruci
vorbe si zgura
frig si caldura
rai si haini
coroane spini
Golgote-n fum
imperii scrum.

Scrum si imperii
fum si vecernii
spini si coroane
zgura si ura
hoti care furâ
mari ferecate
oameni pacate
sute de file
mii de reptile
lumea le sfarma
într-o icoana.

poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de sub icoana
din casa mamei
niciodată nu se stinge,
căci prin ea vine
lumina lui Dumnezeu

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinul ortodox

Ochi sărutând icoana,
gând îmbrăţişând ochiul,
suflet lăcrimând gândul.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!