Icoana
Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...
Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziți de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.