Şi poate

Şi poate norii
ce-s sângele
pomilor
le alină cu fulgi
de frunze
si de fluturi
dorul

Si poate tu
in vânt ascunzi
cuvinte
ce le aud
când pe tâmple
îsi adună
norii... dorul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de dor

Atât de dor îmi e de tine
Nici zarea nu poate cuprinde
Si dorul îsi face cuib în mine
Pe norii arginti îţi scriu cuvinte

O rază norii ii adună în ronduri
Se întunecă si apoi tună
Mă ascund in risipite picaturi
Ochi-mi sunt frânturi de Lună

Boabe ascunse sub gene diafane
Te port în suflet ca o diademă
Mâinile te nvăluie două naframe
C-am să te pierd nu mi este teamă

Te asez portret în inimă pe veci
Eu m-am jurat într-o vecie
Si-mi dau si sufletul să nu mai pleci
Dar cine poate dorul sa-l descrie

Să fie inima cea care gândeste
Ori cerul care ne sărută
Sau sufletul cu dor el se hrăneste
Ori inima in două ruptă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dorul ucide
fluturi în termite
trup de muşuroi

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

atât de neasemuită eşti
că le răsari oftaturi
pomilor în glas de fluturi
când din gene, polen zâmbesti

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup de dună

Mi se pare că scriu
cu slove de permafrost
mult şi poate fără rost..

Dar ce pot face, pustiu
când nu sunt lângă tine
pentru a uita de mine.

Mă rătăcesc în poezie
acolo codrul şi râul mă ştie
povestindu-i a ta feerie.

Şi când te-or zări să-ti spună
dorul ce mă alungă si adună
ca un trup de dună

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă vântul, codrul
Cântând de frunze, dorul
Pe unde în gând, trece
Lasă turţuri, rece

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii – cocori cu aripile răsfrânte
Şi închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Şi inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării –
Norii, doar norii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea de ceară

Steaua mea de ceară
Plânge către seară,
Dorul de lumină
Arde în răşină.

Luna, ca o pară,
Raze reci presară,
Norii se adună
Prevestind furtună.

Codrii-n vânt frământă
Ruga cea mai sfântă
Râul ca un stihar
Pogoară spre altar.

Dorul greu m-apasă
Pe drumuri de casă,
Pe cărări hoinare
O sfântă chemare.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a dat

Îmi căutam cerul meu senin
Şi ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Şi am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta ştie doar ea
Când o privesc senină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Şi pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca şi noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l şoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig...

poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sângele se poate face apă
Da!
În lacrimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună poţi

Lună te rog de-mi poti
Infinge-ţi adânc colţii!
Să alerg prin munţi şi văi
Doinind cu şoapte văpăi.

Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopţi prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.

Ce înfloreste bratele
Şi îndulceşte clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.

Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fluturi în septembrie

Priveşte frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,

Şi-o veni la primăvară
Să se aşeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară

O şoaptă de răcoare
La om şi zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Şi in lut seva-o cheamă..

Să-şi nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte

Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscaţi, fluturi..

Ce-au fost o viaţă, verzi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcuş împietrit

Poate mă vezi de piatră
Sclipind sub braţul, daltă
In magmă-ţi ondulată..
Contur de a iubi-n tiară.

În fulg, rază şi ceară,
Să-mi şi sfânt şi ocară
In dorul, ce... mă doboară
A arcuşului făr' vioară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fila-mi sicriu...

Fluiraşul mie izvoraş
Când dorul mă arde nărăvaş
Frunza-mi este ie
In gerul fără a ta privire...
Codrul mie dragă casă
De când numai eşti acasă...
Fânul de pe câmpie-mi pat de seară
Când soapta ta din lună nu coboară...
Muntele-mi tăcere
Pentru al meu dor şi durere...
Prutul mie scăldătoare
Când inima după tine moare...
Fila-mi sicriu
Când dorul mi-l scriu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dorul mă alungă
mă adună-
trup de dună

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul scrie cele mai frumoase poezii de dragoste.

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

Şi iarăşi frunzele se zburătăcesc în vânt
Îngălbenite de timp se-ndreaptă către pământ
Şi-ntrebi nedumerit când bocnă-i iazul morii:
Mai trecători pe pământ sunt oamenii, sunt norii?

Când şarpele-crivăţ şuieră-n negrele ramuri
Şi greu, tot mai greu saturi prea flămândele guri
Zic: mai călător pe pământ nu-i omul, nu-i norul
E frunza arămită de vreme, e dorul!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Suspină-n adâncul meu dorul
Şi-mi cuprinde fiecare gând,
Nu ştiu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie şi vânt.

Îmi înalţ ochii şi privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Şi valurile mă poartă de zor.

Plutesc către larg în voia sorţii
Încercând să-înec dorul din mine,
Dar el răzbeşte şi-n faţa morţii
Şi mă readuce către mal cu bine.

Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!

08.09.2020

poezie de Camelia Boţ (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze bat în lut
Să se ascundă de frig, vânt
Covoare de gând

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trăsnetul
dorul curcubeului
după stropii de sărut
ce-l îmblânzeau

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!