Dilema
ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e și ce globală
când tu ești înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală
când tu fiind lumină și eu hău
adânc și întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-și crucea extraconjugală
când simt mereu și iar că-s vinovat
în fața ta și inocenței tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
ași sugruma-o cu sudalme triviale
atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit și am iubit
e doar dilemă. Existențială...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eu am iubit...
eu am iubit,
fiind iubit
cum n-a mai fost nicicând
nici nimeni pân' la mine...
și infinit de pământesc
și copleșit
de nopți cu stele căzător de filistine...
eu am iubit,
cum n-am crezut c-am să mai pot
să mai iubesc
la fel fiind iubit de tine...
o lume-ntreagă insista că-i un complot
iubirea noastră
izbitor de clandestină...
eu am iubit,
și-acuma pot muri
știind c-am fost iubit
și-ncă mai sunt
de tine
ci voi să știi că despre noi
prin lume circulă un mit
despre iubirea noastră
jignitor de androgină....
poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum... în fața celor căror am greșit
și-n fața celor căror încă nu
îmi cer iertare sincer c-am iubit
și știu că vei ierta doar Tu!!!
catren de Iurie Osoianu (1 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu cer să fiu iubit
Eu nu cer să fiu iubit,
Aș cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Și nici nu sunt sigur că merit.
Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aș simt obligat să întorc serviciul
Și nu știu dacă mai pot.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă prețuiește.
Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aș cere și nu aș primi,
Aș fi nefericit.
Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerșeală,
Aștept doar să fiu iubit
Și atât.
Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri și vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci așa L-am văzut pe Dumnezeu
Șoptindu-mi prin senzații.
Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puțin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.
poezie de Cosmin Druță din Teorie poetică și poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești nădejdea...
Ești nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit și Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul Žnainte Ți l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit și m-ai iubit și Tu,
Te-am iubit adânc în veșnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viața Ta e-n mine și-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Fața mi-am ascuns-o că mi-e frică
Și de vezi c-am împietrit așa
Vino, Doamne, Tu și mă ridică.
Pune-Ți mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ține-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit și cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aștept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Și-am să-Ți fiu lumină din Lumină....
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit
... eu te-am iubit, amanta mea lascivă
așa cum niciodată n-am iubit
și azi la Iași, la sfânta Paraschivă
rog îndurare c-am păcătuit...
eu te-am iubit, amanta mea zglobie
copilă dragă sufletului meu
și dacă a iubi e blasfemie
ce e atunci credința-n Dumnezeu?!!
eu te-am iubit, amanta mea-ntelegătoare
cu păr bălai și ochi verzui, de vis
zâmbind acelor declarații sfidătoare
-că nu mai plec, că gata, m-am decis...
eu te-am iubit amanta mea târzie
simțind că sunt și eu iubit
știam că nu-mi vei fi nicicând soție
că îmi vei fi - să mint am îndrăznit
... eu te-am iubit, amanta mea lascivă
așa cum niciodată n-am iubit
și azi la Iași, la sfânta Paraschivă
rog îndurare c-am păcătuit...
poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da și nu
... pe cerul plin de stele numai tu
ești steaua mea
mereu departe- între da și nu
și nu și da
și printre toate florile doar tu
ești floarea mea
mereu albastră între da și nu
și nu și da
printre ființele din lume numai tu
nu ești a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...
poezie de Iurie Osoianu (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul meu
... ești cel mai pur poem, încă nescris
abia-nceput
deși am ajuns la capăt de abis
și de trecut
ești cel mai pur poem, încă nescris
doar suferit
deși iubirea nu-i un manuscris -
eu am iubit
ești cel mai pur poem, încă nescris
poemul meu
deși mai stărui prin crâmpeiele de vis
te uit mereu...
poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea!
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea iertării
Hristos pe umeri a purtat
Pe crucea grea al meu păcat
Dar chiar și-atuncea răstignit
El m-a iubit!
Eu n-am știut să-L prețuiesc
Ori dragoste să-I dăruiesc...
El chiar și moartea-a biruit,
Căci m-a iubit!
Pe crucea ridicată sus
Am fost odată cu Isus,
Dar astăzi știu că-s mântuit,
Căci m-a iubit!
Nu meritam să fiu salvat
Din lumea plină de păcat,
Dar Însuși Domnul S-a jertfit,
Deci m-a iubit!
Și dacă El, pe crucea grea,
S-a răstignit cu firea mea
Nu-nseamnă, oare, înmiit
Că m-a iubit?
Pot, oare, să Te părăsesc?
O, Doamne, nu, căci Te iubesc!
Știu că un loc mi-ai pregătit,
Isus iubit.
poezie de Dorel Puchea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire sfărâmată
Ți-a fost iubirea sfărâmată
Și trupul frânt în două
Tu te-ai grăbit sa pleci acolo
În lumea cea necunoscută nouă.
Ai fost un înger pe pământ
Un înger ești ș- acolo
Tu ai zburat, suflet iubit
Și ne-a rămas
Durerea toată nouă.
Ai fost plăpândă și frumoasă
Ca roua-n răsărit
Cand razele-ți cădeau pe față
Tu chip neprihănit.
Te strig mereu, dar nu-mi răspunzi
Și mă întreb de ce?
Știi bine doar cât te-am iubit
Copila mea cea bună.
Stau nopțile si ma jelesc
Dar nimeni nu m-ajută
Să-mi spună unde te gasesc
Copila mea iubită.
Am să te-aștept pân la apus
Când luna se-ntrezare
Și-mi spune cu al ei surâs
Că nu ești prea departe. Oare?
poezie de Ionel Iamandei (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
La fereastră mă așez
Să-mi readuc aminte,
De clipa când te-am cunoscut
Și primele cuvinte.
Și-acum îți simt atingerea
Și încă îmi doresc,
Și nu cred c-aș putea uita
Întâiul te iubesc.
Și-o lacrimă-n acest moment
De dor, din suflet curge,
E strigător la cer să cred
Să cred că te vei duce.
...
Doar amintiri au mai rămas
Din tot ce am trăit,
Nu pot să fac să nu-l iubesc
Când știu că m-a iubit.
Și inimii de i-am dictat
Că nu l-am mai iubit,
Ea simte că nu l-am uitat
Și știe c-am mințit.
poezie de Aurelia Georgeta Muntean
Adăugat de Aurelia Georgeta Muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
https://Versuri. ro/w/jo87
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea celor doi...
n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deși îți insuflai că sunt iubit
simțeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit
și mai simțeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe și să le fac mai repede să zboare
și uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanșa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte
nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise
și dacă facem și abstracție totală de-mprejurarile impuse de destin
și intonația din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin
pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine și compromis cu îngerii din noi...
poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimensiuni...
subconștientul meu pășea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală
și conștientul uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie
mereu cerșea un strop de paradis
la colț de apă șubredă dar vie
și când s-au întâlnit și contopit
într-un covor de liniște târzie
din eu -l meu subtil și răvășit
sorbeau dimensini de veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea scribului începător
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Șoptit în albăstrimea cerului de guri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Când țara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
Când eu aș vrea ca ei să strige pentru noi
În ochii lor citesc
Că sunt flămânzi
Că sunt desculți
Și goi
Pentru tăcerea lor ei stiu că vor primi
Arginți strălucitori
Arginți furați
Arginți din pătimiri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Și nicidecu nu-i pot
Veni răspunsului de hac
Răspunsului scuipat
De guri de scriitori
În ochii triști
A celor din popor-
-Sperăm oricum, că va veni o zi
Când treizeci trei de-arginți tăcuți
Spălați
Îi vom primi
Fiind un scrib incepător
Și nu judecător
Închei aici povestea mea -
Povestea lor
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă...
și iată-mă aguns la orizonturi
unde posibil, va ajunje fiecare
că să-și achite ultimele conturi
dintre venire și dintre plecare
doar echilibru între bine și-ntre rău
mai ține candela nestinsă-n rațiune
doar uneori pe scara sufletului meu
coboară când lumină, când genune
picioarele mai des se poticnesc
și mânile aiurea cad în tremur
dar încă simt că poate mai iubesc
așa cum am iubit și-n alte vremuri
și când va fi să plec n-am să regret
că am trecut pe-aici așa din fugă
și las în tină umbra de schelet
și Tatăl Nostru-i ultima mea rugă...
căci am trăit o viață ca-n povești
și unică și suplă și-n neștire
simțind că totuși Doamne, Mă iubești
și o Să mă ei de-aici în nemurire..
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
chiar dacă printre mii și mii te-am căutat
și te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
și te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid așa, în sinea mea și tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc și sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniți și de plecați
mai buni ca mine și mai talentați
mai tineri, mai perfecți, mai degajați
mai îndrazneți și mai sofisticați
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- și încă una, înca vreau ca tu să știi
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu
plecând, că mai revii....
poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață întreagă
... o viață întreagă am tăcut
tu bănuiai că te ascult
și altă viață-am tot visat
iar tu credeai că stăm la sfat
o viață întreagă-am tot cerșit
un strop adânc de infinit
îmi reproșai că îți cerșesc
mereu amarul "te iubesc"
o viață întreagă am jinduit
doar fruct oprit, neprihănit
oricum, simțeai că eu iubesc
inexistent nepământesc
o viață întreagă am tot mințit
că te iubesc, deși-am iubit
doar corp alene răsturnat
pe cel mai alb imaculat
o viață întreagă am răbdat
știind că tu te-ai resemnat
că alte vieți din când în când
m-au mistuit în dor și jind...
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei mai iubite
Ne-am întâlnit, c-așa a fost datul sorții,
Să ne iubim acum, în pragul morții.
Să ne iubim, nu să mimăm iubirea,
Să ne iubim cu toată dăruirea.
Nu vreau să fiu un nou amant pe lista ta,
Căci asta n-aș putea-o suporta.
Și vreau să-ți fiu iubit până la moarte,
Un altfel de iubit, cu totul mai aparte.
Mulți doresc ca-n astă viețuire
Inima să-ți fie plină de iubire.
Harul Domnului să-ți fie dat,
Iertat să-ți fie orice păcat.
Este dat omului ca să iubească
Mulți ani, așa ca să trăiască.
Asta e dorința orișicui
Pe care-n viață vrei să ți-o impui.
În viață vreau să păstrez doar ce-i frumos
Să uiți c-am fost din când în când gelos,
Că te-am iubit cu tot sufletul, ca un nebun
În voia sorții am vrut să mă supun.
Din multele femei pe care le-am avut,
În tumultosul, dar tristul meu trecut,
Doar tu ai fost și rămâi mereu
Iubirea sufletului meu.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeli, schimbări și ajutor
Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.
Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.
Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.
Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.
Dar n-am vrut să fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.
Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.
Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.
Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.
Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.
Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!