Expiram un gol plin de lumină
Mi-am strâns brațele
în jurul pieptului
ca și cum aș fi îmbrățișat
trupul cald al unei iubite
degetele lungi ca niște tentacule
mi se încolăcesc în jurul sternului
palpând un răspuns verosimil
pentru vidul din brațele mele
m-am trezit speriat
inhalam în plămâni
aerul negru
al pereților mei
și expiram în ochi
acel gol plin de lumină.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milioane și milioane de ani nu mi-ar putea da jumătate din timpul necesar pentru a descrie acea clipă de eternitate în care tu îți pui brațele în jurul meu și eu îmi pun brațele în jurul tău.
citat din Jaques Prevert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletind emoția
Mi-am zgâriat
sânul, iubite,
în ramura de vâsc,
aseară
când mă-nălțai spre cerul inimii tale
râzând...
Sărută locul șerpuitor
ca linia destinului,
ca rădăcina sub pământ de stea,
să rodească,
să curgă în lapte
sărutul
pe buzele tale tremurând a primăvară.
Sărută, iubite,
împletind emoția
cu mine
așa cum brațele mele făcute cerc
în jurul tău
ne cuprind pe amândoi
cu toate gândurile noastre..
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Iubite tinere și mame, luați exemplul Maicii Domnului, răspundeți așa cum a răspuns ea, nu cereți nici un semn și lăsați să zboare, de pe brațele dumneavostră, români, în împărăția lui Dumnezeu! Legănați pe brațele dumneavoastră sfinți, fiindcă Dumnezeu vă poruncește să nașteți prunci, sfinți; nu morți, ci sfinți. O, cât de binecuvântate sunt brațele mamei care a legănat sfinți pe brațele ei, așa cum Maica Domnului L-a legănat pe Fiul lui Dumnezeu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă există un Dumnezeu
Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în brațele mamei mele
cum astfel fiecare ajunge
în brațele celei ce l-a născut,
cum însăși mama stă în brațele
mamei sale care stă în brațele
mamei sale care stă în brațele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în brațele unei mame uriașe
dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta spre fericire
A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieții
nu mai oprește în gară...
Aleargă
pătând șinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în brațele morții...
În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
și deschide-i
poarta spre infinit...
poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Într-o după amiază
femeia din fața mea privește
gulerul cămășii mele
albastre
precum culoarea orelor
în care îmi pierd timpul așteptând
să se întâmple ceva
nu știu ce, cu siguranță ceva ieșit din obișnuința unei după amiezii tihnite
în care-mi beau cafeaua pe terasa hotelului fiind privit de o femeie frumoasă
mă întreabă
cât este ceasul?
nu-i înțeleg graba,
pe frunte îi tremură un gând,
întârzii să-i răspund,
îi privesc buzele subțiri cu care soarbe din paharul cu picior,
își petrece degetele lungi în jurul țigării,
o văd deja trădând în brațele altui bărbat
într-un autoturism spațios,
acesta își petrece brațele în jurul taliei sale
luând trofeul oferit la pieptul său
ca pe o proaspătă jucărie de plus ce-i acceptă parfumul și sărutul
chiar dacă ea are o singură dorința să nu-și strivească coafura
de ceafa îndesată într-un costum cu ștaif din care răsare un portofel gras,
ea își asumă rolul de victimă cu scop înalt
mai semeț decât o noapte de primăvară petrecută pe lună,
eu stau în scaunul meu visând la următoarea damă ce-mi va da o cafea
să-i ofer compania
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi uibind, femeie gingașă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri, fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română."Mă cred fluturele ce stă nemișcat pe piciorul tău..."
ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simțit inutilă
cu brațele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
și când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate
și vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
și nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
și să ne limpezim poveștile
să ne ștergem brațele
de sânge
să alergăm desculți prin toate visele
ca și când tot ce am trăit până acum
a fost nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aleargă-ți frica în jurul pereților
Mă plictisesc obsesiile
mă plictisesc cele două femei
învârtite de pe un picior pe altul
parol
cuvintele astea nu sunt pentru tine
tu ești online
te acuplezi virtual cu prezentul
și-mi insulți mie inteligența
cu atenția ta distributivă
pe care n-o ai
preferi să te concentrezi la o sferă neagră
în care o minoră tolănită pe o lamă de cuțit
îți smulge sămânța
aleargă-ți frica în jurul pereților
e mai sigur
poate n-o să te rănești în crăpăturile zidurilor.
poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statul este o caracatiță, cea mai mare și cea mai puternică din lume, dar cu mult mai multe tentacule decât caracatițele din ocean, cu care ține pradă permanent un popor întreg. Un om poate avea o șansă să scape din brațele unei caracatițe din ocean, fie ea șansa cât de mică, dar din brațele statului caracatiță n-are nicio șansă să scape.
aforism de George Budoi din Statul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (10 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Coaptă ca un fruct
Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba suedeză.Cartea "Kallocain Paperback" de Karin Boye este disponibilă pentru comandă online la 102.99 lei.Prăbușirea unui vultur într-un om
M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr.
Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni,-
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.
Ferească-mă, să stea și cerul cu stele în mine.
Prea puțină mi-e viața, încât
dau liber vederii și razei ei
dau liber.
Atâta vă rog, scoateți-mi din plămâni pe vultur.
Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar vă rog, scoateți-mi pe vultur din plămâni.
Mă sufoc;penele lui îmi umplu respirarea.
Strein de moartea mea
e vulturul mort.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iarna și curcubeul
Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roșul
Culorii din zâmbet acum și atunci
Iarna zidește în mine lumina și visul ninge
Întinde-ți brațele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ți-l dărui ție
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb și negru ca timpul ceasului oprit
Când întind brațele către tine până la adâncul cuvintelor.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile mele...
În ziua în care am învățat să respir
ochii mei inocenți
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfășat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veșmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoței și-n ciripitul
unor mici vietăți
în nuanțe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru
până intr-o zi
cănd mi-am zărit mama
tremurîndă într-un ungher al casei
i-am privit orbitele întrate în os
aștepta în liniște
albul din cer...
poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
catren de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.