
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
catren de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi uibind, femeie gingașă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri, fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec
Deodată aerul a împietrit în jurul meu
și se izbesc de el cuvintele zvârlite
și se-nroșesc, și-așa rămân mereu,
din ce în ce mai lungi și mai rărite.
Și simt cum gravitația se mută
în mine însumi, din afară
și brusc pe globul inimii îmi cade
lumea, când trupul încă-mi zboară.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Oul și sfera (1967)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
E Soarele steaua
ce Pământul încălzește
și luminează cerul
atunci când totul pare
pierdut în neant
și se scurge încet
în bezna adâncă
din pâlnia Universului.
E Soarele acesta
o pată aurie
desprinsă din cenușa
unui astru muribund,
ce de veacuri
răsare și apune,
veșnic neobosit,
încălzind același Pămân
plin mereu de
alte viețuitoare,
ce-și duc traiul
pe planeta albastră
care nu uită
să se învârtească mereu
în jurul Soarelui
și în jurul său
în sensul acelor
de ceasornic,
purtând timpul
mereu înainte,
spre vremuri ce tind
spre nicăieri...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuă revoluție a limbajului poetic, in jurul cărților sale dându-se o adevărată "bătălie a (neo)modernității".
citat din Alexandru Condeescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Euridice
Aerul se mai emoționa încă
în jurul tău,
tulburând vederea orelor acele,
când înnoptarea venea alunecând
pe roata inimii mele.
Și glasul ți se rupea sub sărutul
pe care ți-l da ne-nceput începutul.
Facle și torțe și flăcări și focuri
ți se-aprindeau în ochi, cerându-se stinse
de norul feții mele, plumburiu și greu
trecând pe chipul tău, ca-n piscurile ninse.
Îți mai țineam brațul încă
viața ta de viața mea lipită,
risipa dragostei nerisipită,
secunda înnodată de clipită.
Pași, râsete, povești silabice, istorii,
destăinuiri, speranțe - voi
erați într-adevăr adevărate
în jurul celor doi din iarna când
un aer scânteind, pe lângă tine
va fi trecut. Va fi trecând...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Multe fete-n jurul meu
Se-nvârteau mereu, mereu,
Dar când te-am văzut pe tine
Am uitat complet, de oricine,
Fiindcă de cum te-am zărit
De tine m-am îndrăgostit.
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am rugat
pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
și nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmașii urmașilor lui
cu creionul ascuțit pe retina
cititorilor înfometați de nichita
l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranță
pentru tinerii care se vor naște
cu stiloul în mână
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Expiram un gol plin de lumină
Mi-am strâns brațele
în jurul pieptului
ca și cum aș fi îmbrățișat
trupul cald al unei iubite
degetele lungi ca niște tentacule
mi se încolăcesc în jurul sternului
palpând un răspuns verosimil
pentru vidul din brațele mele
m-am trezit speriat
inhalam în plămâni
aerul negru
al pereților mei
și expiram în ochi
acel gol plin de lumină.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.
definiție celebră de Ștefan Augustin Doinaș (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.
Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.
El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.
Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul oricărei puteri se gudură mereu alți neoțucălari.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută mereu să te perfecționezi și lumea din jurul tău te va urma, schimbându-se în bine.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei să fii mereu în centrul atenției? Foarte simplu: ajută-i pe cei din jurul tău!
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Creativitatea nu înseamnă în mod necesar a produce ceva, ci poate fi acea atitudine interioară care ne ajută să vedem lumea din jurul nostru mereu în alți termeni.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste

Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată cu 95cm în jurul pieptului și 38cm la cap nu poate fi cu adevărat rea. Ea poate fi numai ușor prostuță.
citat din Michel Audiard
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui filosof indian
Cea mai înaltă capacitate a inteligenței umane este exemplul!
Oamenii se iau unii după alții!
Observând nu schimbi nimic in jurul tău...
Judecând îi turbezi cu pietrele aruncate în jurul unei flori de tine sădite și ruptă în fiecare zi, răsădită iar si iar, ruptă mereu în ochii tăi...
Ia un pumn de pământ și o sămânță și dăruieștele celui ce rupe, nu-l mai privi cum distruge. Căci în tine poate încolți ruperea în două...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că nu mă număr printre etaloanele frumuseții "forțate" pe care o promovează societatea, dar cu siguranță am avut mereu ceva ce le lipsește multora: demnitate, potențial și moderație. În absolut orice, oricând și cu oricine. Am știut mereu când a trebuit să tac, când să vorbesc și când să ascult.
În jurul bomboanelor fondante roiesc toate muștele, iar dacă asta înseamnă idealul feminin, atunci prefer să nu-l ating!
Valentina Ruică (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Valentina Ruică

Comentează! | Votează! | Copiază!