Daniel Vișan-Dimitriu

În iarna când cerul mai ninge

Te-anunț că-n decembrie ninge,
Iar fulgii doar cad, nu aleg
Nici mâinile care-i culeg,
Nici sufletul ce-l vor atinge.

Să aibă un suflet, ca noi?
De au, sunt doar suflete reci
Închise-n blesteme pe veci
Și fără o viață de-apoi.

Ei nu pot decât a se stinge
Visându-se-n aer scântei
Din focuri aprinse de zei
În iarna când cerul mai ninge.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mai ninge...

Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!

Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!

Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!

Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!

poezie de din În Albastru (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Flori de fulgi

Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară

ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare

ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă

dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie

iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară

cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat

Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii

poezie de (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Ninge, de Sfântul Andrei

Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănați, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!

Ninge și fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subțire
Și moale, nespus de frumoasă...

Ninge cu fulgi mici și deși,
Din nouri de toamnă, aleși,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranță, îl țeși!

Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaș, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Ninge între noi

Și ninge si ninge, ca o poveste,
Troiene de nea umplute cu vise,
Se-așterne pe câmpuri și-n gânduri oprite
Cu fulgii ce zboară spre locuri ascunse.
Și ninge si ninge pe fețe pierdute
Culoare de alb se găsește pe frunte,
Mă chemi peste ani să te caut nebunește
Amintirea îngheață, ca mâinile ude.
Mă joc printre stele albastre, răzlețe
Și fulgii m-ascultă zâmbind printre aștri
Te strig în noapte să dormim omenește
Așa printre ghețuri cu ierni obosite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Trecerea

Deschide-mi poarta, nu-s ce par a fi!
Eu înlesnec, doar, trecerea spre-o lume
În care nici regretele postume,
Nici lauri sau averi nu pot veni.

Deschide-ți sufletul, de-acum e-al meu!
Ți-l voi elibera pe căi celeste
Spre Casa de lumină care este
Al sufletelor neștiut nucleu.

Te înspăimânt? De ce? Nu-i niciun chin,
Iar haina mea cea neagră va ascunde
Din timpul tău, doar câteva secunde
În care voi lua ce ai divin.

Ascultă-mă! Deschide și-ți promit
Că va uita de pământeana-i viață,
De tot ce-l înconjoară și-l răsfață,
De trupul ce, o vreme, l-a primit.

Deschide-acum, nu pot să mai aștept!
Sunt multe suflete ce vor să plece
Și doar cu mine-n lumea lor pot trece.
Tu, pune-ți mâinile, ușor, pe piept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Precipitații

ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafață straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.

când iarna sosește o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golași
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznași.

viscolul îngheață murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.

sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăț că și iarna trebuie s-o iubesc.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Ninge pentru prima oară...

Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Și fulgii vin, și fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Și ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscolește amintirile din noi
Și nu vrem să mai știm c-au fost vreodată ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Alb-negru

Mai ninge în luna lui Marte,
și-n mine sunt sloiuri, e ger,
prin suflet îmi taie-un hanger
și-n două bucăți îl împarte.

Mai ninge și nu stă o clipă,
m-apasă povara de nea
pe gânduri ce-ncep a zbura
în rece și neagră risipă.

Se-amestecă-n fire de marte,
sub cerul lipsit de culori,
ninsoarea cu văluri de moarte.

Atârnă, pe-un șnur de fiori,
un alb ce doar negru-mi împarte
în zilele-n care mă dori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără Bacovia

Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.

Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.

Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece și goală,
Lampa își scurge lumina,
Ștearsă și îngălbenită,
Ca o lună amorțită
Printre nori mototolită.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care și eu și tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.

Nici nu plouă, nici nu ninge...
Știi ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ție nu îți place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul și claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-și construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără Bacovia

Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.

Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.

Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece și goală,
Lampa își scurge lumina,
Ștearsă și îngălbenită,
Ca o lună amorțită
Printre nori mototolită.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care și eu și tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.

Nici nu plouă, nici nu ninge...
Știi ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ție nu îți place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul și claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-și construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se așează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Și-n căușul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neștiute vise,
Pe la geamuri gheața pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Și-nvățând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Și în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Și vuiește timpul, la-nceput de drum,
Te aștept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind de la mama

Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Și sărutul ei cuminte
Nu trădează și nu minte...

Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguiește lin uimirea...

Ninge, doamne, ninge iar
Șoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...

Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoți
De la mama pentru toți...

Ninge-n suflet o speranță
Și ne bucură, ne-nalță...
Ninge, Doamne, ninge-ne
Cu iubire-atinge-ne...

poezie de din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Iubire, ninge, ninge

Din când în când îmi treci ca o ninsoare,
Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,
Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,
Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.

Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir
Sau simplă adiere vibrând în răsărit?
Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir,
Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit!

Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,
Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,
Îmbrățișez doar umbre, iar șinele lipsesc,
Te caut, te strig și plâng. Peronu-i dispărut!

Doi maci însângerați suspină sub ninsori,
Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge,
Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.
Colinde și regrete! Iubire, ninge, ninge.....

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.

poezie de (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Plouă și ninge...

Plouă și ninge,
Timpul întotdeauna învinge,
Rămân în viață
Doar spiritele care se înalță.

Plouă și ninge,
Iubirea se naște, înflorește,
Apoi se prelinge în nemurire,
Dacă învinge.

Plouă și ninge,
Jocul vieții e ca o minge
Rostogolită sau înălțată,
Păcatele ei plătesc scump, apoi se iartă.

Plouă și ninge,
Viața tuturor se prelinge,
Amintirile tezaur sufletesc se împletesc,
Batrânețile înțelepțesc.

Plouă și ninge,
Timpul hulpav orice învinge,
Iar nemurirea, dulce ca mierea,
Sfântă alegere, stelele atinge.

poezie de (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
și vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeață

Păcat că ninge prin pădure
și fulgii cad și-s albi pe mure
și murele sunt prea uscate
și vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri și flori de gheață
au răsărit de dimineață
păcat că iarna-i viscoloasă
și tu nu vii prin alba-i ceață

Sunt frunze albe pe cărare
și înghețate lăcrămioare
și tu nu ești mângâitoare
și tu nu ești s-apară soare

Păcat că timpul nu așteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
și tu nu ești ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
și iarna smăltuiește viața
și albul ei s-a pus pe mine
și încă îmi e dor de tine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Becheanu

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

Ziua ninge, noaptea ninge,
Haina albă se întinde,
Toată casa o cuprinde
Și de streașină atinge.

Casele nu se mai văd.
Spaima-n suflet se strecoară.
Este groază, e prăpăd
Și speranța stă să moară.

Pe sub munții de zăpadă
Zac părinți, bunici, nepoți;
Nu mai pot nici să se vadă
Căci nămeții-s peste porți.

Peste-această mare albă
Omul pare o stafie...
..............................
Blestemată iarnă, dalbă,
Veci de veci să nu mai fie!

poezie de (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor BecheanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ninge cu dor

Ninge peste lacul nostru înghețat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde și dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri ușor,
și iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor și cu lacrimi
și liniștea să stea în-mprejurimi,
așa aș umple un gol din suflet,
și vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ți-am greșit
și de durere mă simt răvășit.

poezie de (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iarna la Strehaia

Când e iarnă la Strehaia.
Cum s-ar zice, vorba aia,
Nici nu plouă, nici nu ninge,
Doar Vulpașu-n poante-nvinge!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dramele gliei

iarna n-a plecat, ninge cu griji iar
Carpații se acoperă cu nostalgie
muguri de brazi tremură n-au habar
că-n trunchiuri este criză, nevralgie.

rănite florile de măr și de cireș
își aștern podoaba pe înghețat pământ
grindina le lovește dar n-au nici un greș
frigul înăsprește orizontul sfânt.

inundații mari acoperă Moldova
râurile se răscoală pline de durere
în sufletul meu plânge slova
aș vrea să schimb ceva dar n-am putere.

ninge cu drame ninge cu catastrofe
plâng de moarte literele în strofe.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook