Lupul din mine

Pe albul nesfârşit in noapte
Umblu de dor hăituit şi aud
Cântec de zurgălăi, iar asud...
Alergând după calde şoapte

Trase de doi armasari negri
Cu stele in coame împletite
Aruncând praf de stele-n copite
De se vede dincolo de zări

Iar tu in cojoc aţipită
Dormi visând basme liniştită
Si dintr-o dată lupii în haită
Te trezesc, privindu-i speriată

Tragi de hăţuri si caii zboară
Inspre lună iubito, iară
Cu sania albastră aurită
Lasându-mi in piept o gheară

A lupului ce ieşi din mine
Din dorul sângelui din tine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cratere de lună

Cununări de stele-n
Iubirea Soarelui
Grădină astrală
Bolte răsturnate
Lacuri de comete... astre..
Lebede de lună
Urlete de albi lupi inaripate
Nuferi albe buhe
Trestie lilieci negri
Apă albastră
Aburul săruturilor noastre
Sub cununii de astre... comete..
In grădina nocturnă
A lunii ce ne arde!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cramă de şoapte

Vinul sângelui îmbată
Ahh, cu tanină-ţi şoaptă.
Fierbe-l în palma cuişoară
Sorbind buza scorţişoară!

In cântul coapsei de vioară
Mă-mbăt iară şi iară,
Mândra-i tandră hangită
Cramă în lujer de viţă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română mon amour

Mă trezesc cu ea pe limbă
mă trezesc cu ea în gând
în ea dorul mi se schimbă
fără-a spune un cuvânt

Mă trezesc cu ea în gând
parcă-i pasăre măiastră
mă trezesc în ea visând
stea şi doliu la fereastră

Parcă-i pasăre măiastră
în ea dorul mi se schimbă
a mea lacrimă-i a noastră
mă trezesc cu ea pe limbă

Mă trezesc cu ea visând
nopţi şi zile stele-n gând

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 august 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineaţă
Să îţi lumineze o viaţă

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor

Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde aleargă lupii

Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.

Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..

Dar cu privirea inceţoşată
Nu vede o gură deschisă
cu colţi ascunşi,.. de fiară
Căscată mârşav,.. de o capcană.

Şi dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase

Ce din viată-i mai rămase..
Şi se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.

In privirea haitei pironite
Speriată şi descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun

Al morţii pe care o infing
Cu colţii in căprioare
In sunetul milos şi prelung
Al puilor ce tânguie şi plâng...

Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă şi indură
Durerea de gheată şi haină
Cu gura de curaj, incleştată..

Asteaptă să plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană

Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.

O lacrimă de-i va şi curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Şi se vor imprăştia ca vântul

Şi alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară

Pe care el acum o aude
Chemându-l pe faţa lunii
întunecată,.. şi de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună poţi

Lună te rog de-mi poti
Infinge-ţi adânc colţii!
Să alerg prin munţi şi văi
Doinind cu şoapte văpăi.

Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopţi prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.

Ce înfloreste bratele
Şi îndulceşte clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.

Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o sărutare-l găsiţi

Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine şi smaralde
Cu mări roşii şi galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colţi
Şi ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munţi de sticlă
Şi nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toţi-l ştiţi!
Într-o sărutare-l găsiţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veşnic.
Cum nu e oricare astru...

Prin praf de stele rătăciţi
Că am trecut pe aici, va şti...
Cineva? Ce după noi va fi.

Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunaţi şi din nou frământaţi
Vom fi la nesfârşit prin stele
aruncaţi..

Şi ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast fără contrast

Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast

Splendoare de apă şi aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparaţie cum să faci..

Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...

Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele

Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?

Răsar, apun şi eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine şi rău

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrănit cu praf de stele

În urletul lunii de câine
Râul a rămas fără suspine.
Numai tu mai baţi in mine
În gerul ce-mpietreşte vene..

Şi turţuri rasăr zăbrele
Priviri şi ferestrei mele
Cu surâsul tău printre ele
Hrănit doar de praf de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecu precum umbra

Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n şoapte

Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.

In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta şoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate

In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiş de recompensare
Celui ce copertă-şi are

Înăuntru cu fluturi morţi
Laudaţi şi admiraţi
Peste ziduri atârnaţi
Precum curcubeie-nşiraţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catren din praf de stele

Se scutură galaxiile în petale
Clipind eternitate, pe genele tale.
Şi-n oricare vieţi a mele
Esti sărutul cu praf de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul inimii

Pe o culme in zare
Şade tolănită lună
Luminând un basm in noapte
Fulguită de sclipici cu licurici

Ochii de buhă pe un ram sticlesc
Lupii cântă in cor selenarul dor
Stele prăbuşite privesc strălucirea
Razelor călătoare după moartea lor

Eu-ţi şoptesc pe genunchi mei
Basmul arzător al inimii
Ochii-ţi sclipesc licurici fierbinţi
Tolănit privesc feeria iubirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dincolo

Văd lumea c-o pleoapă transparentă
albă si una a mortii întunecată
si vino să zăresc ce este după ele
cu privirea ta de dincolo de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Închin un pahar
pentru tine,
Scriu un vers pentru
Soare
Să-i mulţumesc
c-a făcut lumină,
A răsărit,
şi te-am văzut.
Mai scriu un vers
pentru Lună,
Maica noastră
Nocturnă.
Ea m-a făcut să simt
Atingerea ta;
Şi mai scriu
O mie de versuri
În care te cânt pe tine:
Tu îmi eşti mântuire
Tu îmi eşti păcat,
Cu tine mă-nalţ
şi cobor
spre stele- din stele,
Din cer- înspre cer.
Ca albatroşii
Zburăm,
Şi lacrima se face
mică, dispare,
se transformă în rouă,
se face floare,
Buze purpurii-
Îmi vii
Mănuşă
Pe mâna înfrigurată
Vibraţie-n suflet
Răsuflare în piept
Apă
În gura uscată!
Şi ploaie îmi eşti,
De păcate mă cureţi,
Mireasmă de briză
Şi murmur
De şoapte;
Te cânt,
Şi îţi cânt
Ca să dormi,
Şi dormi
Că e noapte.

poezie de Daniela Achim Harabagiu din Din lumea trecerii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mialgic mers

Lacustre gânduri pe drumuri de oase
Priviri pline de coase de nebuloase
Chipul tău pierdut în galaxii cu dorul
Cu cometa albastră deasupra-n mersul

Acesta ciclic şi mialgic al bătăilor
După adierea ambră a buclelor de stih
Mirabolantelor şoapte cu dulce acrostih
Care mă învie din lumea şargă a demonilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de evantai

Fulgăieli de iasomie
Îţi aduce vântul ţie.
Pe un leagăn de lună
Cu maci prinşi-n cunună...

Intr-o rochie albastră
Fluturând în hintă de raze
De o ramură legată
De salcâm roşu-n zaraze

Feerii de Mai când erai
Cântec nopţii de evantai
Când cu bucle răsfirai
Cântece în sânge de nai

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda din călimară

Se închise în mănăstire
De călimară pentru fire
În tuş rece de pedepsire
Pentru a ei caldă iubire..

Trestii de gânduri crude
Tăiau aripi in fade umbre
Şi se părea că are toace
În loc de-ntătoare vivace..

Smulgea penele caudin
Bătându-le in al ei chin
Pe toace-nfipte in gheaţă
De bătăi cu dulceaţă

Pe care o uitase ghiaur
In călimara mănăstire
De post negru de iubire
In tuş ce se albea pur...

Cu mireasmă de azur
Ce-l atrase pe un demon
Lumilor noastre ronin
Cu condeiul de katană dur..

Si minunat de mireasmă
Ce nu o simti-n fantasmă
In tot universul întunecat
Coborî să vadă incitat

Ce e in aceea călimară
Cu iz ce lui ii omoară
Aripile de grifon nebun
Ce nu aveau in lume stăpân..

Şi doamne, a-ngenuncheat
Auzin glasul ei minunat
Ce-l albea cu fiecare
Şoaptă a ei de intrebare..

"Cu ce-am gresit oare
Că am iubit foarte tare
Ce acum dă să mă omoare
Cu gondolă iatagan în sare..."

Şi demonul scoase katana
Si lovi cu puterea lui Satana
Şi a tuturor celor ce-i ţineau sutana
Să-i aducă o rază de soare...

Era atât de albă că albul
Pălea în faţa sa-n umbră
Când auzea soapta pură
Dintr-o mănăstire călimară..

Unde ea după mult timp, iară
Zări soarele si culoarea ei
Şi incepu să mire, uimească
Cum a putut să se pedepsească..

Şi demonul grăi atunci
Cu şoapte adunate
Din ale iadului spelunci
Cărate în desaga lui cuvinte...

"Dragă lebădă i-a aminte
Eu sunt cel ce răsar cuvinte
Şi de când umblu printre ele
Nu am văzut mai albe file

Cum ai tu penele, aripile
Atât de pură că de ar vrea
Să-i dea foc ielele, ispitele
In veci vecilor nu vor putea..

I-a si zboară aşa pură
Simte lumea cu a ei natură
Esti pe lângă ei....
Lebăda de rouă cea mai pură..

Şi nu spun asta să vrăjesc
Eu afirm totdeauna...
Cea ce aud şi simţesc
Zboară,.. te asteptă Luna..

Soare stele codri mările
Să se minuneneze de tine
Albul cel mai alb din stele
Ce se albăstreste-n divine

Şoapte neauzite de mine..
Hai fugi, şi ai grijă de tine..
Eu sunt un punct negru infim
Pe penajul tău alb de vers, sublim..

Şi să mă asculti te rog
Uite,... katana-n şoapta ta
Sa transformat în condei de inorog..
Hai du-te şi luminează şoapta

Lumii prea neagră acum
Unde ard mereu in scrum
Si reînvii in vers nebun
Biciut de stăpâna poezie chiaun..."

Lebăda rămase gânditoare
Cu demonul în genunchi cu o floare
Ce se va intâmpla în continuare
Nu ştie nici un zeu şi o zare..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ninge

De iubeşti şi ninge
zboară fluturi
în maree de zurgălăi
peste marea de zapadă
ce e atât de fierbinte
cu albatroşi de cetine
şi corăbii, sănii
in privirea ei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!