
* * *
Sunt formă de rai
fluturii-aceștia
de care se bucură mâna mea
sunt ca albul de nea albii de stihuri
ușori
cum ar fi roșu de sânge
prejmuind floare de mac
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

* * *
cine sunt eu?
sunt cea care urcă
Everestul în sandale
pentru tine
cu viteza luminii în tocuri
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
astăzi
sunt cel mai trist
verset din biblie
sunt cel mai umil
zbor de cocori în linie
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Dragul meu
are trup de biblie
străpunge în el
o zare
mâna lui Dumnezeu
îi înmulțește o floare
azi are în inimă
un cuib de cuc
o frunză vine înnebunită
să-i înverzească nuc
dragul meu
are trup de pentateuh
se îngrămădesc litere
să-l preschimbe în duh.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi sunt cel mai trist zbor de cocori în linie.
aforism de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Sunt vinovată
Sunt singura vinovată că lumina
Ce-mi dăruiești nu poate să străbată
Nopțile goale în care am vina
În inimă adânc îngropată.
Sunt singurătatea inculpată
De la capătul degetelor mele
Vaietul unui clopot a spart chiar acum
Timpanul vrăjit unei stele.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Muțește, cu mâna sufletului mă închin
O tăcere cu graiul de smoală sparge pereții trupului meu
se umblă goală în văzul tuturor
și-al înserării.
Am ațipit în ochiul lunei.
Toată noaptea le-ai certat degetelor mele nemângâiul.
Ai fost prima și ultima inimă-a mea.
Să-mi țină de cald mă acopăr cu vechile-ți rime.
CĂCI VEZI TU, EU NU AM ȘTIUT PÂNĂ AZI CĂ FĂRĂ TINE-I PĂCAT.
În țărmul meu izbesc cuvinte mute, cu groase furci de gânduri.
Ah ce târziu se face-n mine.
Gura începe o cântare.
De ascunzișul depărtării, Doamne, atârnă vajnic norii.
O clipă, prin aspre-odăi, mi-e sânge gângurit de vrăbii.
Sunt pom?
MUȚESTE, CU MÂNA SUFLETULUI MEU MĂ-ÎNCHIN.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au lipit frunzele
de mine
de lemnul crucii mele
crezând că le sunt înverzirea
sperând că da
gogyohka de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
ieri
nu există
eu ce sunt?
lipsesc
atâtea zile din mine
viața mea toată
de până acum
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem scris la lumina ochiului
Nu mă mai satur de tine
atât de limpede îmi locuiești ochiul
încât încep să văd albastru
o fi de la cer
ori de la viteza zborului cu care l-ai asaltat
Nu mă mai satur de tine
atât de ușor mi-ai luat de la tâmple albul de suspine
că dau înapoi în negru de mure
că se retrag iernile în nămeți de ruine
Nu mă mai satur de tine
te privesc cu semnul mare al mirării
e ceva care se ține între sprânceană și aer
ceva care se arcuiește necontenit în formă de:
- tu unde ai fost până acum?
dați-mi un motiv ca să
mă satur de el
nu mi-l dați
mai bine nu
nu există
iar eu nu cred în inexistență.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
sunt singur ca un cuib de cuc
înainte de faceri de lume
sunt singur ca un nu am unde să mă duc
din mijlocul propriei hume
sunt singur numai eu și zăpadă
la un ospăț de lumină
cu iris de lună venit ca să vadă
și cu un tu nu mai ești să-ți pun vină
sunt singur ca zăpada azi-noapte
un flutur
zărit ultima oară
cu umbra crăpată în spate
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Mă poartă Euterpe pe valu-i mătăsos,
Aleasă-i sunt, de mii de ori ușoară,
Voi sparge astăzi mitul lăsându-mă în jos,
Altoi curgând lăstarul prin măduva-i din os.
citat din Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
eu sunt litera
tu ești tăcerea
amândoi formăm necuvântul
tu ești aerul
eu sunt adierea
amândoi formăm vântul
tu ești prima rândunică
eu zborul
amândoi formăm primăvara
eu sunt pământul
tu roua ierbii
împreună mormântul
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul, altul decât cel al ochilor
școlile sunt bine închise -
învățătoarele sunt în fine deschise...
copiii sunt prizonierii unui sistem
în-ză-pe-zit (?!) - sub
codul roșu, de-un alb...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce eu văd, nu văd, ci lumina luminii care trece prin mine.
aforism de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fluturul zâmbirii-mi săruți macii pe trup
Din arderi de pământ teii uscați erup
Nu-i vară blândă de arșițe-i sunt colții
Cum vulturul iubirii arzând în gheara morții.
catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
El era cea mai frumoasă lumină
pe care cerul și-o însușea
ca să se poată face senin.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
mâna lui dumnezeu
îmi extrage
din inimă
unul câte unul
-un cui-
pe rând spinii
tăcerea lui
pune pe gânduri
toți mărăcinii
suspină
rănile
fiecare
un înger
cu aripi de sfânt
și fruntea zdrobită
de neiubire
ziduri de fier.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
acest poem
nu-l scrie mâna mea
nici gândul n-a cerut
ceva să-mi spuie
mâna aceasta
nu va mai scrie nimic
până când îngerii
vor putea urmări aburi
cum urcă și coboară
o pâine-n altar
în noaptea asta
suntem sfinți
preschimbați în trișori
îmi vând pământul de sub picioare
să-ți luminez steauă pe cer
acest poem
nu-l scrie mâna mea
și-a irosit doar
câteva secunde timpul meu
undeva
Dumnezeu știe ce face
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Și de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Și nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Și mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
nu-mi mai aduc aminte
ce trebuia să fiu
e-atâta negură între noi
tăcerile abia se-ating
trebuia să am un foc înăuntru
nu trebuia să pleci
arșița pedepsește pământul
în cer cum o fi?
ori sunt eu prea mult?
orgie de euri.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!