* * *
Dragul meu
are trup de biblie
străpunge în el
o zare
mâna lui Dumnezeu
îi înmulțește o floare
azi are în inimă
un cuib de cuc
o frunză vine înnebunită
să-i înverzească nuc
dragul meu
are trup de pentateuh
se îngrămădesc litere
să-l preschimbe în duh.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Chiar după ce voi muri
Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Și voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veșnic o flacără, dragul meu,
Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Și tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă și flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Chiar dupa ce voi muri
Chiar dupa ce voi muri, dragul meu,
Si voi fi-ngropata adanc in pamant, dragul meu,
Deasupra mormantului meu va arde vesnic o flacara, dragul meu,
Ziua, flacara va fi alba, dragul meu,
Noaptea, flacara va fi neagra, dragul meu,
Si tu n-o vei vedea niciodata, dragul meu.
Flacara alba va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara neagra va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara alba si flacara neagra, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodata, dragul meu,
Niciodata, niciodata, dragul meu.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
nu spuneam eu
ci firul de aer
tresărind a iz de lavandă
negrului tău cărunt
te iubesc
nu spuneam eu
poemul pe care îl scriu
e toamna cu trup de biblie
care-l scrie
și foile ei de nemoarte
e tristețea plecării unui
zbor umil de cocori în linie
te iubesc
nu eu spun
ci oasele de înger
care îmi mișcă gura
și carnea
carnea mea toată
care-ți îmbracă glezna
în răcoare.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mâna lui dumnezeu
îmi extrage
din inimă
unul câte unul
-un cui-
pe rând spinii
tăcerea lui
pune pe gânduri
toți mărăcinii
suspină
rănile
fiecare
un înger
cu aripi de sfânt
și fruntea zdrobită
de neiubire
ziduri de fier.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fluturul zâmbirii-mi săruți macii pe trup
Din arderi de pământ teii uscați erup
Nu-i vară blândă de arșițe-i sunt colții
Cum vulturul iubirii arzând în gheara morții.
catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi cântă în piept
pulsuri de nuci
dumnezeu vine să
pună nume la cruci
catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu cel ce mă privești
Dă lumina mai tare
Cumplit rai îmi ești
Și-mi ești așteptare
Cer între inimă și zare
Dă iubirea mai tare
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt formă de rai
fluturii-aceștia
de care se bucură mâna mea
sunt ca albul de nea albii de stihuri
ușori
cum ar fi roșu de sânge
prejmuind floare de mac
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
De dragul tău se scutură în depărtare,
Tristeți ce uneori mă copleșesc,
Și lângă tine eu sunt mult mai tare,
Deși de dragul tău eu simt că mă topesc.
De dragul m-aprind, mă răzvrătesc,
Apoi în ochii tăi îmi caut alinare,
Și inima în piept o simt și-o urmăresc,
Cum pendulează între certare și iertare.
De dragul tău eu nu mai sunt un zbir,
Și nici la ghinioane nu mai am noroc,
Asprimea îmi devine lână de cașmir,
Dar sunt ca gheața când mă supăr foc.
De dragul tău eu mă visez și mâine,
Și peste deznădejdi sădesc speranțe,
Iubirea ta îmi hrănește sufletul cu pâine,
Și-i cântă în amurg tangouri și romanțe.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul zilelor.....
De dragul zilelor vechii,
Cand noi am fost perechii,
De dragul zilelor vesele,
Cand noi priveam stelele,
Si te duceam de mana,
Mi-aduc aminte,
De parca a trecut o saptamana,
Si parca totul ar fi inainte,
Dar nu... e dragul zilelor,
Ce-au fost demult...
Atent si-acum ascult,
Soptindu-mi ploaia norilor,
E ea aleasa ta,
Asculta, nu cauta alta...
Dar nu e dragul zilelor,
Ce-a fost puterea norilor...
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
astăzi
sunt cel mai trist
verset din biblie
sunt cel mai umil
zbor de cocori în linie
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dezlănțuit ocean inunzi în mine cu mareea,
Ravagiu-n trup aluneci furtunos,
Și muști din el precum flămândă ți-e ideea
Mă joci tulburător când sus când jos...
Două dezastre suntem, eu frumos,
Tu șarpe dulce și alunecos...
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posedatul
Poți fi orice lucru, auroră sau nor;
Și n-am nicio fibră în trup să nu spună:
"Dragul meu Belzebuth, cât de mult te ador!"
tristih de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Trup vremelnic
Un trup vremelnic, ce viața își imită,
Conturul căprui își apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.
Sălaș își zidește în pragul tâmplei stângi
Luna, croiește cuib să-și adoarmă ziua,
Să n-o săruți, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.
Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiași destin.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când îmi voi da suflarea cea din urmă,
Ia tulnicul! În sat, a jale sună!
Să știe satul că m-am dus departe...
La sat și la părinți, la fiu, la frate.
Când clopotul răzbate și străpunge
O inimă străină, nu mai plânge!
Căci a sfârși ni-i dat la fiecare,
Ar unde-om merge, nimeni nu mai moare.
Ce-i drept și cu sfințire-o să rămână
Ca moștenire-n clipa cea din urmă.
Nu-mi stingeți lampa, suflete plăpânde!
Lăsați-mi gândul, versuri să vă cânte...
La stânca-acestui trup să stați de veghe!
Și dacă-n timpuri nimeni nu mai vede
Câți oameni dragi, cu sufletu-am hrănit,
Să știți, în clipa-aceea am murit!
Și-atunci veniți! O lacrimă să pice...
Din întuneric, nimeni n-o să strige...
M-oi rătăci pe drum fără lumină.
Sădiți-mi flori, de-acum, la rădăcină!
Ia tulnicul și suflă, suflă tare!
E-ntâiul imn și plâns de-nmormântare.
E doar un doliu, lacrima dintâi...
Doar tu, aș vrea, să-i plângi la căpătâi!
O lumânare-n sfeșnic să-mi așezi.
Ce timp de dor! De mâine-ai să mă pierzi.
Sărut-mă acum de bun rămas!
Nu am decât o lacrimă să-ți las.
Te-am educat și te-am crescut din greu,
Sfaturi ți-am dat de bine, dragul meu.
Îți voi răâne-n timp prin fapta ta...
Acolo am să duc o luptă grea,
Dorul de tine mă va-ntuneca,
Căci doar un vis deacum te voi avea.
Alungă-mi dorul! Liliac să-mi pui,
Să-l duc cu mine-n somn, pe căpătâi!
Adio dragul meu, rămâi cu bine!
O veșnicie voi trăi prin tine...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
Când ai simțit că-n lanțuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!
Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...
Și vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...
De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbați spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopți, când mă gândesc la tine!
De dragul tău, mi- aduc aminte
Că omul este minunat!
De dragul tău, pun în cuvinte
Trăiri din sufletu-mi curat!
De dragul tău, viața e cântec
Și lumea-mi pare mai frumoasă,
Tot răul fuge, ca-n descântec,
Când îmi apari în prag, acasă!
Prind fluturi din parfum de floare,
Când mă săruți cu nemurire...
Ți-i dăruiesc, Rază de soare,
Ce mă răsfeți cu fericire!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înainte
să-mi intre
în inimă
rafalele de săruturi
se vroiau
a fi
tu
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă ridic din dorul greu
În cârje mă ridic, mă simți de-acolo dragul meu?
Mă vezi? Mă vezi cum mă adun în geamuri?
Cât de departe ești copilul meu? Câte ape sunt intre
sufletele noastre? Câți munți? Cât soare și câte lacrimi
primești din partea mea?
Cât iți vorbește luna despre mine, dragul meu?
Mă încheg în fața la ferestre
Din plumbul dorului ce-mi bate
În pieptul obosit de timp
Și de un braț de lemne sparte,
M-adun în cârjele din mine
În oasele ce mă îngheață
În albe coaste ce mă-nțeapă
În mușchii subțiați din carne.
În mine port grămezi de ani
Și ceasuri legănate pe picioare
Picioare ce ți-au fost leagăn sub trup
Cinci ani și jumătate.
Au venit colindători, flori dalbe,
Cu căciuli de oaie neagră, dragul mamei,
Și mă zoresc să ies la ușă, flori dalbe,
Cu colaci și mere roșii, dragul mamei.
Au venit colindători, flori de busuioc,
Cu ilice din postav, dragul mamei,
Mă tot strigă și colindă, flori de busuioc,
Să ies cu plăcinte calde, dragul mamei.
Stau pe prispă și ascult, florile dalbe,
Cum îmi cântă toți feciorii, dragul mamei,
Cum lovesc lutul cu bice, florile dalbe,
Și cu clopoței m-alintă, florile de măr.
Scutură omăt pe mine, cetină de brad,
Din crenguțe reci și verzi, cetină de brad,
Să mă bucure străinii, dragul mamei,
Cu vâsc binecuvântat, de la Domnul.
Să am zile fericite, florile dalbe,
Și putere să-mi pun masa, flori de măr,
Să mă țină cârjele, dragul mamei,
Cât o să lipsești de-acasă, flori de măr.
Uite se coboară luna, flori de busuioc,
Și eu mă așez la foc, flori de busuioc,
Pun un lemn și-un dor pe jar, dragul mamei,
Să-mi ardă tot plumbul greu - inima cu sânge.
Să mă ușurez de dor, florile de măr,
Până scapă zori-n flori, cetină de brad,
Să mă treacă luna podul, florile de măr,
De o noapte grea și rece, dragul mamei.
Să mă-ncheg din nou în geamuri, flori de măr,
Din speranțe și mușcate, flori de măr,
Să m-atingă Dumnezeu, dragul mamei,
Cu doi ochi de-ai tăi în poartă, Domnul să mă binecuvânteze.
Să nu mor de sărbători, dragul mamei,
Să ai lacrimi de Crăciun, florile dalbe,
Să nu duci suspin în suflet, florile dalbe,
Prin străini să plângi orfan, dragul mamei.
poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cei "florivori"...
Iubirea
vine la cină
ca s-o mâncăm!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
De mi-ai fi spus să vin cu tine în negurile reci!
Aș fi venit! Cum să te las iubire? Cum să te las să pleci?
De mi-ai fi dat îmbrățișarea, în cel din urmă ceas!
Oh, cum aș fi biciuit iubirea.. iar tu ai fi rămas!
De mi-ar fi plânset chipul, de dragul tău ar curge
Șiroaie de oceane, din păru-mi răsărind
Eu mi-aș ucide ochii... să nu te văd plecând
Orbecăind de-a pururi, de dragul tău m-aș stinge...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!