Mâna amară
cred că am pus de trei ori
sau mai mult
(cât ai tresări peste lunga vară în fierbere
cu o carte de bucate adevărate în cap...)
aceeași linguriță de sare în mân
care, mai aa
mestecă și tu, mi-e mâna amară (?!) armară
cât ai (s)clipi
îngerii,-n ajutor, și o nară
de cuc: pasărea trece rece (in-di-fe-ren-tă)
acum din cuibul din arbori
direct într-o roabă plină cu trufe
mutante (?!) din care cobor
și cobori tre
sărind prea sătui de rețetele
noastre... cu degetul supt
până la os cu capul în spori
sau mai mult: cu
poezia vieții în-scrisă pe frun
zulițe de mentă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Peretele care cade
înspre afară
îl vom propti abia către vară
intenția
contează mai mult decât păianjenii mici
cu gura plină de tencuială
ce urcă obraznic aici într-o nară (?!) vânos
narativă când vine spre tine
câinele din vecini să latre a fiere
în știrb
sosirea noastră din ro
mânia precară prin vama cenad
înspre afară
...
afară din trup și din suflet
din poezie no
biliară
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pleca
prea departe cu capul
îmi place nespus capul tău
seamănă
cu capul de pustă maghiară hilară
al meu (?!) seamănă cu tărie
cu rachiul
de fructe din grădina prea vie
de la cenadul mai mic
dacât sea
mănul său românesc de
peste mureșul prea aproape
de peștele mult vânat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amară
amară amară cât de amară
poate fi poate
fi dragostea dragostea rect
angulară (?!) poate mult
mai amară mai aspră mai criminală decât
a iubi într-o seară în gură
brună
o rădăcină de mătrăgună
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnii și doamnele
domnii care cred că
scriu poezie sunt mai mult, mult mai mult
niște doamne...
ce mă face să cred
că ei habar n-au?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada hyperion
să fii tu stradă: nemuritor
și rece ca pavajul: cobori și de-pune aripele
jos: nimeni nu trece cu zile
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsătoria la rece
primilor oameni îndrăgostiți
cel mai mult și mai mult le-a lipsit
ofițerul stării civile
atunci
s-au dat cu tristețe pe mâna
unor grade inferioare
de temperatură în peșteră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amigdalita
ai băut singură
cu înghițituri strangulate
din apa râului care trece, la rece
prin epoca
ta de piatră dospită (?!) acum
să mănânci tot așa
o bătaie soră cu moartea
de la ursul de peșteră prin
evocarea lugubră
a copiilor secerați de
amigdalită-ntre blănuri
de mamifere - mult
mai mărunte
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Și râsul să mă prindă...
Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei și mume,
Să râd și să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...
Mi-e dor de viața-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...
Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipți în soare,
Să nu mai văd, să râd
Și să m-arunc în mare...
Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...
Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul ușor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...
Mi-e dor să nu-nțeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni și tari...
Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Și iadu-o să mă ceară...
Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...
poezie de Gabriela Chișcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Supa de mentă
autorul plachetei penibile: un oarecare poet
autorul versurilor: un oarecare abruda
autorul ilustrațiilor: un oarecare grigore vieru
autorul muzicii: un oarecare mecanic de tanc cu claviatură
autorul autorilor: un oarecare moscovit, intro
vertit, cu ochii oblici, cu polonicul în supa
de mentă de mentă de mentă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna deplină
până la urmă
ne vor strânge cu una
cu două setări
apele din comprese și pigmentul din sânge
ne vor salva
poate pauzele prelungi dintre spații (?!) mult afectate...
ne vor salva
poezia va sta
pe picioarele noastre, firave, până va exersa
forma de capră pansată. de ochii
lunii depline
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult prea scumpă
E mult prea scumpă viața asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o lași să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieții
să-l poți uita și-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poți nesocoti vreun har.
E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrățișarea
să-ți pară vreo iertare grea.
E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrșit,
să-ți par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.
E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
și pacea inimii și slava
statornicului legămînt.
E mult prea scumpă veșnicia
s-o dai pe-o umbră și pe-un fum;
E mult prea scump Cristos și Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sarea
cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuță drăguță din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat și cu sare
sarea re
spirației frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereți aproape și departe și oricând
de un c
alm glacier... imaculat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e tare dor
Mi-e dor de casa cu balcon
Și cu petunii în răzor....
Mi-e dor de banca de la poartă,
Mi-e dor de tot ce-a fost odată,
De curtea plină cu zăpezi,
De ciucuri roșii de la iezi!
Mi-e dor de zilele de vară,
Și potecuța de la moară,
De bolta toată înstelată
De greieri ce cântau în ceată
Mi-e dor de moți și de cimpoi
De apa rece din Ampoi...
Mi-e dor de ulița din sat.
Mi-e dor de tabla mea de șah.
Și de părinți mi-e foarte dor
Și pâinea caldă din cuptor
Mi-e dor de zilele senine...
De casă și mult dor de tine!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 57
de-o fi să mor
deși nu prea cred
să
mă puneți în mormânt
mai mult gol decât plin
de
infatuarea morților tineri
la 57 suspin
și
faceți așa cum am spus
fără să vreau
să
trăiesc foarte mult în
adolescențe
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea este plină de abundență și de oportunități, dar mult prea mulți oameni vin la fântâna vieții cu o sită în loc de o cisternă, cu o linguriță în loc de o lopată. Ei se așteaptă la puțin și ca atare primesc puțin.
citat din Ben Sweetland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte jos
fă oamenii fericiți încă de dimineață
pune o nară vioaie-n cafea și în plus
zahărul direct din chisea
fă glume bune fă tumbe nebune fă poezie și fă
infarctul mai târziu și mai sus
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie, prea mult...
E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Și mult prea multe ofuri și regrete
Între coperți de carte vrei să pui.
Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Și scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.
poezie de Mihail Mataringa (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harap cald
după ce ne-au răpit cu eleganță, ne-au de
capitat într-o țară harapă, într-un califat
minunat însorit din derizoriul deșertului
timp
de trei ani trei luni trei săptămâni și trei zile
ne-am purtat obligat căpățânile-n ranițe, cu
ochii închiși la murdare igienizări, la jurnalul
cifrat
în limba stranie a nisipului, atât de fierbinte
încât sângele muezinului lor înarmat (?!)
până în dinți începuse să clocotească
timp
de mai multe secunde, ca o ciorbiță de ruptă
oaie îndopată cu ochii deschiși printre grele
perdele, oh, de grăsime: un miraj cu străinii
uciși
în urma răscumpărărilor care n-au mai venit
decât să destrame mai mult și mai mult
gulerul nostru în lumea de aici și de dincolo
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuibul
Din cuibul meu, pui au zburat în zi de vară, zi senină,
Și bucuroasă îi priveam cum dau din aripi în lumină!
Când bruma toamnei se așterne și frigul simt cum mă-nconjoară
Mă uit în zări, cât mai departe, aștept un pui ca să apară...
Un scurt popas.-Ce faci? Cum ești? Vrei supă sau o pană-n dar?
Vom sta o noapte la povești... lângă o sobă cu mult jar!
Pe rând, ne amintim de toate, câte au fost în cuibul plin,
De zilele cu bucurie și albul florilor de crin....
Dar vremea trece, zori apar, răsfrâng luminile-n mușcată
În liniște ușa deschid și trag zăvorul de la poartă.
Cred c-am visat în noaptea lungă, solstițiu este pe aproape
Și iarna rece mă așteaptă, în braț, cu două-trei cojoace.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!