Sarea

cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuţă drăguţă din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat şi cu sare
sarea re
spiraţiei frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereţi aproape şi departe şi oricând
de un c
alm glacier... imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o lingură de sare

Mai dă-mi o lingură de sare
căci îmi este limba mult prea dulce
şi somnul mult prea adânc.

Trezeşte-mă de tine
căci nu-mi e bine când îmi este mult prea bine,
permite-mi să alunec peste geana ta închisă
peste muntele respirărilor sacadate
peste gura întredeschisă,
să îmi iau zborul peste piramidele enigmatice
şi lasă-mă astfel să fiu eu
căci numai atunci îţi pot construi o arcă
pentru potopurile ce vor urma.

Departe de tine sunt
şi totuşi,
tu
locuieşti mereu în arca mea.

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

cea mai frumosă femeie de pe planetă
mi-a spus că aş fi
cel mai frumos bărbat de pe terra – eu
nu o cred pe frumoasa aceasta devastatatoare
sigur
doreşte să se culce cu mine
fără mari obligaţii
şi să
îmi facă unii copii mult prea lenţi
cu acei bărbaţi violenţi
din sin
gura gură de oxigen printre nori
fără să ştie că eu
o iubesc uneori
şi sunt eu
tatăl copiilor meteori!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

prea departe cu capul
îmi place nespus capul tău
seamănă
cu capul de pustă maghiară hilară
al meu (?!) seamănă cu tărie
cu rachiul
de fructe din grădina prea vie
de la cenadul mai mic
dacât sea
mănul său românesc de
peste mureşul prea aproape
de peştele mult vânat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la rece

.. să scrii poezie cam cum
ai umple ai umple cârnaţi
–
cu bruma de carne ce ţi-a fost dată
spre paşnică etalare (?!)
–
proteinele de consum din strigare
fac versul mai si(n)gur
–
ochii fac gura mai mare
(înghit şi oscioarele călătoare)
–
să scrii poezie... să scrii...
să gustaţi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Too much... maci

un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâţia maci, văd roşu
şi nu mai raţionez,
că tot sunt Taur!

când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
şi-aşa foarte fragili...

piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?

dar când, pe lângă maci sângerii,
adăugăm în verdele ierbii
sau al grâului
câteva albăstrele,
câteva margarete
şi o mare IUBIRE...
se naşte ceva sublim,
numit şi simţit
POEZIE...

mac... mac... mac...
un mac... doi maci... trei maci...
prea mulţi maci!
ce de maci!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul Abruda

te culc la pământ să asculţi
râmele cum vociferează
mă mir
cum unii prezentatori de teve cu buza în stază
se tăvălesc pe mochete aproape
plate (?!) - a
cuzând, acuzând lovituri
cauzatoare de moarte şi nu
numai a
bruda e poetul care vă scrie
despre toate acestea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colajul

nu demult nu
pe când eram pictor şi mai mult
grafician
am dat zic eu dovadă de prea mult colaj: a
lipeam palme în stânga şi în dreapta intrării
în lumea mea: a tabloului – cei
foarte mulţi curioşi (?!)
cu bujori de sânge nespălat în obraji
nu suflau un cuvânt despre arta
pe care poate nici nu
o înţelegeau:
a colajului între rupere ne
sfârşită şi suturare pripită
a temelor moarte
sau vii prea puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ovidiu în al treilea Reich

Non peccat, quaecumque potest peccasse negare,
Solaque famosam culpa professa facit.
Amores, III, xiv

Îmi iubesc munca şi copii. Dumnezeu
Este distant, dificil. Lucrurile se întâmplă.
Prea aproape de vechi pete de sânge fiind mai mereu,
Inocenţa nu poate opri glonţul să pătrundă-n tâmplă

Am învăţat un lucru: să nu-mi aplec privirea
Prea mult asupra celor damnaţi. Ei, în sfera lor,
Sunt într-o stranie armonie cu iubirea
Divină. Eu, în sfera mea, celebrez al iubirii cor.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragoste

sub acel balcon tu
ţi-ai cântat o serenadă tu ai murit
din dragoste
tu
parcă te-ai iubit mult
prea mult te-ai iubit te-
ai iubit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi sarea

chiar dacă ai pescuit în – tinere –
apele noastre teritoriale, nu
pune sare pe peşte! – tensiunea
superficială a sângelui va lucra... va
face din inima ta
o sferă aproape perfectă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenirea

a revenit din mare cu un soare
între dinţi şi o lădiţă cu sare
între genunchi (?!) mici peştişori
îi ciugulesc de sub unghii rămăşiţele care
nu au fost consumate de clipele
zburătoare - zilele nu
îi sunt numărate decât pe sărite: a
revenit, dar nu-i este tare
aproape respiraţia vieţilor noastre
mirositoare
mai urât mai frumos mai adânc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada absenţei

Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus în locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

poezie celebră de George Ţărnea din Declanşatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vi se pare că gurile Dunării vorbesc prea mult şi curg prea puţin?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie

O adiere uşoară a unui vânt
De liliac ameţit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniştit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Şi sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunţă noaptea,
Se caţără veşnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de ţigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topeşte mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârşită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată şi visează
La un alt clinchet de clopoţei mult prea veseli
Pentru a exista...

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acea

stă zi de duminică
se excită
mai mult cu gura (?!) - între
deschisă
spre ziua de luni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coroanele, mormintele...

Cu florile-npletite,
Frumos mirositoare,
Stau pe morminte,
Coroanele ucigatoare,

Toate din brad verde,
Reprezentand plecarea,
Mult prea repede,
Si-n ochii de vrea,
Ea ti se pierde...

Stand pe un mormant,
Acoperind un vesnic,
Mult prea repede pamant,
Ce-n el tu esti un pustnic...

Coroanele, mormintele,
Ce grele, reci cuvinte,
Imbraca, podoabele,
Ce-mi par prea sfinte

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantone inc

nu am un serviciu secret
toată lumea ştie cu ce nu mă ocup
vând cumpăr antichităţi
în piaţa greco-romană
până spre seară se adună mai mulţi
trag de timp (?!) ciripesc ciripesc
mult mai sus oamenii
demonstrează
că au coborât în sfârşit din copacul
în care o portavoce senilă
în gura poetului-clorofilă
chemă la unitate în versuri
de un alb spre kaki
impecabil şi trist

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nasul care miroase-n frumos

mă gândeam să îmi tri
cotezi şosete de lâ
nă să nu
mă tragă la cap
(?!)
mersul picioarelor tale
în jurul ideii d
e carte scrisă cu nasul
care miroase-n frumos

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!