Miguel

mirela, pot să-ţi spun miguel?
mi-am pus braţul pe un crenel
în dubrovnik
marea e sarea care ne îndulceşte
(?!) – cer
vantes e idolul nostru: o moară
de vânt cu arterele de
plasate. cândva
vom vorbi chiar mai mult...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea

cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuţă drăguţă din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat şi cu sare
sarea re
spiraţiei frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereţi aproape şi departe şi oricând
de un c
alm glacier... imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cea tânără

Marea nu are tihnă niciodată.
Ea bate-n ţărmuri
Fără contenire, ca o inimă tânără
La vânătoare.

Marea vorbeşte,
Dar numai inimile năvalnice
Îi înţeleg spusele:
Este faţa
Unei mame aprige vorbind.

Marea este tânără.
Fiecare furtună îndepărtează negurile
Şi-i limpezeşte vârsta de cearcăne.
O aud râzând, nepăsătoare.

Iubesc marea,
Acei oamenii care o cutreieră
Şi care ştiu că or să moară
Învăluiţi în sarea ei.

Lăsaţi-i să vină pe cei tineri
spune marea.

Lăsaţi-i să-mi sărute faţa
Şi să mă asculte.
Sunt ultima lume
Şi eu vă spun
De unde vin furtunile şi stelele.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi sarea

chiar dacă ai pescuit în – tinere –
apele noastre teritoriale, nu
pune sare pe peşte! – tensiunea
superficială a sângelui va lucra... va
face din inima ta
o sferă aproape perfectă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti

Când voi fi plecată să-ţi aminteşti de mine,
Plecată-n lutul mut unde tăcerea e stăpână,
Când n-o să mă mai poţi ţine de mână,
Să ştii că ceva din tot ce-am fost încă-ţi aparţine.

Să-ţi aminteşti când vocea ta definitiv se va reţine
De-a mai vorbi de viitorul nostru – cândva la îndemână:
Să-ţi aminteşti de mine,-atât. Atunci când voi fi ţărână,
Va fi târziu pentru rugi sau sfaturi – iar tu ştii asta bine.

Totuşi, dacă va fi nevoie să mă uiţi o vreme,
Pentru-a-ţi aminti apoi de mine iar, să nu regreţi:
Atunci vor fi pierdute-n ruinele trecutei mele vieţi

Toate gândurilor rele pe care le-am avut cândva. Insist:
E mult mai bine să uiţi, ferit de regrete şi blesteme,
Şi să zâmbeşti, decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Cristina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încălzirea

în sinele nostru
este mai cald: plouă
cu lacrimi mai mult şi mai mult
sângele
se evaporă mai uşor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui salcâm

cu crengile răsucite de vântul
ce face legea în Isola d'Istria
mătură plaja cu frunzele ei
de umbră fenomenal înfrunzită
tot mai ferme de azi
până ieri e un secol de când umbra unui salcâm
umbra salcâmului tânăr
vai, dar atât
de bătrân se răsuceşte în vânt nu clipeşte
vai, dar atât
de mult se răsuceşte încât
sarea de mare din aer scrâşneşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

clar, am vrut multe să-ţi spun în ziua de ieri
dar am tăcut ca un speriat epocal... şi atât...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi marea alege porturi în care să râdă ca marinarii. Marea celor ce sunt. Şi marea alege porturi în care să moară. Ca marinarii. Marea celor ce nu mai sunt.

Miguel Hernandez în Cancionero y romancero de ausencias (1958), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii minerali

nu ştiu să spun de ce n-o iubesc ştiu
numai să spun de ce o trăiesc -
limbă (?!) - mai mult
decât mă dau cu cremă de ghete pe mine
pe pielea de aur a mineralelor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pot să-ţi spun

Ce pot să-ţi spun?
adie pădurea cu mirosul tău
în păr se joacă fluturi albi şi bleu
iar pe călcâie ai urme de rouă
rămase de pe ţărmuri mângâiate-n ape verzi
uitate în palma unui zeu

De undeva se aude mierla
cu dimineaţa zâmbind pe trupu-mi somnoros
ca ramura îţi apleci braţul
şi mă înveleşti cu privirea ta
cum frunza de tei îşi caută culcuş umbros

Din al tău sărut se naşte ziua
când mă culegi ca să reînviu
căci tu mă ştii
că încă eu
mă joc cu vise la margine de curcubeu

Ce pot să-ţi spun?
Îţi simt parfumul
miroase a flori de câmp
pe-o creangă zâmbeşte un lăstun
iar eu te beau şi te respir
precum lumina ce iubeşte un verde fir

Tac mută de uimire neştiind ce să-ţi mai spun
mă las s-alunec în caldă reverie
şi uit fir-ar să fie
ce-aveam sau dacă voiam ceva să-ţi spun...

Ah, mi-am amintit printre adormite gânduri
că azi
mai am de împărţit la lume... fluturi

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea e aegel

să-ţi spun
eşti pe o cale greşită
o sforţare
care naşte metafore triste
o sfeştire
închipuită cu beţe de trestie carbonizată în ochi
o sfidare (?!)
din care poate rămâne
un împărat cu batista la nas
cu un cot
mai larg decât gura
prin care strănută
edicte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn de frumuseţe uşor

îi spun femeii care nu doarme
cu mine pare mai mult
că visează femeia cu sine
(?!) -
se masturbează şi ţine
cu dinţii de toate tricourile pe
care le port nu le port

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruinele

să întoarcem obrazul – la perete:
să nu
putem fi pălmuiţi cu lejeritate...
să da
taţi fiecare... ratare a mamei în în
cercarea de îmblânzire a tatălui nostru
ceresc – marele
şi iubitorul violator de fecioare (?!) cu palma făcută
mistrie
la baza tuturor lucrurilor
cândva şi acum şi mereu
în ruine. să nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi şi buze

marea deosebire
dintre noi este asemănarea
pe care fiecare o avem
cu dumnezeul nostru
tu
cu dumnezeul creştinilor
eu
cu dumnezeul străinilor
care
au însămânţat această planetă
-n vechime
...
acum
încă îmi este străină
limba pe care o foloseşti să deschizi
unele broaşte obtuze
ah
cum
ai sparge inimi şi buze
la orele de
anatomii comparate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să-ţi spun un lucru: oamenii tânjesc aiurea după ceea ce nu au cu adevărat nevoie, crezând naiv că astfel se vor simţi mai împliniţi sau mai fericiţi. Interesant e că pe măsură ce ai mai mult, vrei mai mult – e ca şi o cursă a şobolanului în care alergi cu disperare doar ca în final să-ţi dai seama că totul se autoalimentează din slăbiciunile şi iluziile tale. Ne lăsăm dezamăgiţi de aşteptările pe care le ascundem în sufletul nostru şi mai apoi realizăm că ceea ce depinde de altceva/altcineva e la fel de instabil ca un puf în bătaia vântului. Singura siguranţă ne-o vom acorda chiar noi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cel care voi veni sau cel care nici nu am fost?
cel care va clipi sau cel care nici n-a deschis vreodată
ochii asupra frumuseţilor lumii?
cine sunt eu
dacă nu cumva... dumnezeul prea obosit, mulţumit
de o versiune în mic a puterilor sale cândva absolute? –
până să aflu
voi continua să-mi ascund bucuria nătângă
să-mi caut
plăcerea în arderea de tot a manuscriselor de la marea
moartă-n durerile
facerii de valuri cu cap de copil răsfăţat!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exoscheletul

dacă nu vrei să ne întâlnim
să ne iubim să
ne iubim sâmbătă seara plec în ungaria
mă aşteaptă
o pisică moartă în curte
lateral, pe ciment
umflată cu gazele de
eveniment (?!) – ce
amestec poate avea exoscheletul
nostru politic aici? este
doar o graniţă de trecut
şi atât! şi
atât se întinde şi
câmpia panonică, ce a fost
cândva
parte din leagănul nostru. în care
copilă nebună
urcai peste mine voioasă
ca şi cum
n-ar fi fost nimeni acasă, nu ar fi fost
şi nu
te-aş fi respins ca un prost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Cel care se sprijină de mare – dincolo de port,
Cel care senin iubeşte valul dus de vânt,
Nu va cunoaşte niciodată când va fi mort
Răcoarea şi freamătul unui mormânt.

El într-o gropşoară-şi va afla-împăcarea
Întreaga eternitate-încăpătoare,
Iar pământul se va odihni pe pieptul care
Cândva a izbutit să istovească marea.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul nostru Tată...

Bunul nostru Tată Sfânt
eu pun astăzi legământ,
toată viaţa-mi pe pământ
să-Ţi păzesc al Tău Cuvânt.

Eu Te rog să mă primeşti
prin Isus să mă sfinţeşti
şi prin Duhul să mă creşti
fiu al Tău cum Tu doreşti...

Bunul nostru Tată Bun,
Ţie inima-mi supun
Ţie vina mea o spun
viaţa-n slujba Ta mi-o pun.

Bunul nostru Tată, vin
pentru slujba Ta deplin
vreau Cuvântul Tău să-L ţin
rob al Tău pe veci, amin.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasicii personali

spun o vorbă şi rămâne vor
bă tu
să-ţi asculţi cecitatea
să nu
spui cumva că ţi-ar fi (?!)
de în
ţeles ce am spus am tradus
în de
lung din clasicii personali

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!