Nud cu scrumieră şi ceas de perete

până şi ora la care picteză
în iarna sticlată
o femeie tânără goală de-un alb
vulturean crescut dintr-o dată
se face de piatră
de cremene ora şi scapără luminează
-n scrumiera striată – însămânţată
cu trăsături de penel
(?!) –
în perete
mai intră un cui obsedat până dincolo
ca un deget de gheţă arătător
pe anumite frecvenţe
al straniei deflorări fără pată
de dată
recentă de sânge şi multiplicată
prin transparenţe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carminul

traian, eşti nebun
spune un capăt de scrum
în scrumiera monumentală de-acum
dată uitării ceramice -
o fosilă
totuşi sensibilă uneori la atingeri (?!)
cum şi milenarii poeţi
par a zvâcni fructivori
mai mult
decât fumul cireşelor: nori
de carmin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şase minute

mai sunt şase minute până la ora
şase-şase-şase - un domn
cu pălărie cu pene de cauciuc
trece pe bulevardul cetăţii - se-apuc
ă să-l mai tragă
de mânecă unii arbori cu crengile îngheţate
înşfacă şi-i smulg mănunchiul de drujbe - o
eternitate
se curge pe sine până să-i vină-n lumină
un firicel de sânge pe nas (?!) - ah
nici acum
florile de gheaţă din colţ nu ştiu: a rămas
în privirile dimineţii vreo pată
sau... nu
interesează pe nimeni traseele ca
mionetelor uşor dezmăţate - o
dată epilate, nici nu
mai sunt de trăit cele şase clamate
minute, cum nu s-a înţeles, inventate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu ştiu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înşirate
de la marginea patului
şi până la geam

intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ţi mâna în păr să-nţeleg
cum în palmele tale cuminţi
lutul meu
ar renaşte
ca o muzică veche
iar eu
m-aş simţi
dintr-o dată întreg

intră, dragostea mea,
intră
fii o şoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg''

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intră dragostea mea

ai zis
,, pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu ştiu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înşirate
de la marginea patului
şi până la geam

intră dragostea mea
fii frumoasă
pune-ţi mâna în păr să-nţeleg
cum în palmele tale cuminţi
lutul meu
ar renaşte
ca o muzică veche
iar eu
m-aş simţi
dintr-o dată întreg

intră dragostea mea
intră
fii o şoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră dragostea mea
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg

intră dragostea mea
intră
de-acum totul va fi tot
iar Dumnezeul din pieptul meu
ne va ajunge la amândoi
pentru drumul acesta
sublim

intră dragostea mea
intră
amândoi vom sta în genunchi''

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

s-a bărbierit. sub eclipsa
de lună. o dată
la secol s-a tăiat la buza de sus.
până
spre dimineaţă îi lipsea toată gura (?!) păstra
o tăcere adâncă
până
în gât asupra fenomenului. straniu, mai
nimeni încă nu-i observa
luciul de astru
al feţei ciupite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată…
Ea bate, şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate, şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Dreptul la timp (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vântul îi trece

degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca nişte şuviţe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate şi ele
(?!) – miroase
a degete preţioase: clar
a deget, cu repetiţie, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie nu are dreptate până nu începe să plângă; apoi are dreptate, dintr-o dată.

citat din Sam Slick
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori pete...

Uneori mă-ntreb cum e să visezi
Alteori mă trezesc în visul de ieri.
Să fi fost o pată pe un perete
Sau o viaţă pictată fără defecte?
Camera-i goală, lumina se stinge,
Aştept să se-ntoarcă
Cel care o aprinde.
Doar un contur şi o poveste pe un perete
Unde e omul din spatele ei
Care să o regrete?
Nu cred în minciuni şi nici în poveşti
Care încep cu "A fost odată"
Şi se termină când nu mai eşti
Nu este uşor să visezi,
Mai greu este să te trezeşti
Într-o cameră goală,
Cu un perete care nu spune poveşti.

poezie de Maria Medeanu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria Medeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noţiunea de gust în parfumuri e dată de alegerile pe care o femeie le face, adică întreaga garderobă olfactivă, de la laptele de corp, săpunul parfumat până la parfumurile din caseta sa. Stilul nu mai înseamnă imagine ci senzaţii, pe care o femeie le oferă în palatul ei.

Octavian Coifan în Business24, interviu (25 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jocul vieţii

Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
şi uită să moară.

Intră cu bucurie în jocul vieţii
până ajunge la inimă şi-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.

Se strânge în mine şi cheamă
dorinţa revoltată
în gândul care-mi tulbura voinţa
până la anihilare.

Lumina îşi caută loc în suflet,
irumpe prin toţi porii,
tu priveşti cu ochi somnoroşi
tăcerea nevinovată a nopţii
pe care n-o poţi suporta.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lungimea

un fir de păr
a intrat în ecran
cum intră zambila în brânză –
peste an
a crescut inutil

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic rău să citeşti o carte care-ţi place o dată şi încă o dată. Când faci asta, cuvintele pătrund în tine, devin parte a ta, în felul în care cuvintele dintr-o carte citită doar o singură dată nu o pot face.

Gail Carson Levine în Scriind magic: Creând povestiri care zboară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru

că am iubit-o pe fericita
pe care am iubit-o dintr-o dată
în timp ce culcam la pământ
lanuri de floarea
soarelui coborât în cuvânt
eu
am iubit-o pe ea
deşi s-ar putea
să n-o fi iubit şi să nu
fi scris poemul acesta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi adevărată, - şi jucată

Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubeşte pe "eu".

Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul şi gura.

Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
şi încă o dată
şi încă o dată...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gândirii. Gândim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul câtorva ceasuri... Până şi înţelepciunea, când ne e dată, ne e dată nu sub forma continuă a discursului, ci sub aceea momentană a revelaţiei.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi

dar nu mai am
putere eşti tu: o femeie
cu piciorele-n U –
până aici
nu mi-a fost urticaria!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna deplină

până la urmă
ne vor strânge cu una
cu două setări
apele din comprese şi pigmentul din sânge

ne vor salva
poate pauzele prelungi dintre spaţii (?!) mult afectate...
ne vor salva

poezia va sta
pe picioarele noastre, firave, până va exersa
forma de capră pansată. de ochii
lunii depline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalia

în fiecare dimineaţă în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieşi grăbită pe uşă
o bat şi eu la cap cu două atele portante
până recade
în braţele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal şi al job-ului
ce oarecum o precipită

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!