Eclipsa

s-a bărbierit. sub eclipsa
de lună. o dată
la secol s-a tăiat la buza de sus.
până
spre dimineaţă îi lipsea toată gura (?!) păstra
o tăcere adâncă
până
în gât asupra fenomenului. straniu, mai
nimeni încă nu-i observa
luciul de astru
al feţei ciupite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantone inc

nu am un serviciu secret
toată lumea ştie cu ce nu mă ocup
vând cumpăr antichităţi
în piaţa greco-romană
până spre seară se adună mai mulţi
trag de timp (?!) ciripesc ciripesc
mult mai sus oamenii
demonstrează
că au coborât în sfârşit din copacul
în care o portavoce senilă
în gura poetului-clorofilă
chemă la unitate în versuri
de un alb spre kaki
impecabil şi trist

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nicio ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.

începutul de la Mica Sirenă de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţia

omul pe care-l citeşte
ziarul de dimineaţă e cules cu minuscule
atingeri de taste direct
din gura canalului colector (?!) de impresii
puternice pe linia tram
vaiului 4 gata tăiate
spre staţia terminală ciocanu
spre torontal spre
surprinderea călătorilor pe
picior atent retezat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua ta prietenă

trăieşte în arad
v-aţi împrietenit pe fecebook
salut-o pe noua ta prietenă:
în salopetă
de blugi ea aleargă în fiecare dimineaţă de iulie
până la dudeştii
noi (?!) – cum e şi vremea asta capricioasă – acolo
un domn cu statură
poetică strânge din inimă şi citeşte
poemele sale prin gura
unor femei cu talente

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud cu scrumieră şi ceas de perete

până şi ora la care picteză
în iarna sticlată
o femeie tânără goală de-un alb
vulturean crescut dintr-o dată
se face de piatră
de cremene ora şi scapără luminează
-n scrumiera striată – însămânţată
cu trăsături de penel
(?!) –
în perete
mai intră un cui obsedat până dincolo
ca un deget de gheţă arătător
pe anumite frecvenţe
al straniei deflorări fără pată
de dată
recentă de sânge şi multiplicată
prin transparenţe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă botul tău astăzi nu mai pluteşte

începe să înoţi să dai din copite
spre fundul în plin turbion al paharului -
îneacă-ţi armăsarul pur rânjet în abur

de tinctură amară (?!) de iarbă cosită cu buza

de sticlă ciobită a cupei victoriei căutat
musculare asupra răsfiraţilor noştri
ochi în coadă sau coamă de peşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciopârţirea

fii chirurgicală! taie
mă, fă totul până la capăt -
sub degetele tale
eu încă mai scapăt şi te
iubesc ciopârţindu-mă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge cu fulgi mari
şi leneşi
mai nechezăm în doi în pat
neapărat
până spre mânz

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afganistan

şi el dorea şi el uita
că eram împreună - uite
un capăt de lună de la
eclipsa aia de lună
uite
de ce te iubesc răsturnat (!?) dungi albastre
cum
aş iubi plutonul de geniu obişnuit
din afganistan
unele coaste
aşadar
eu chiar cred eu chiar cred
par
că beau vodcă-n kazan
cu un pai
din imensitatea ba
lotului...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei care au speriat gestul

de agresivitate al unei femei
exterminând insectele ei
dăunătoare
înfloririi şi... veştejirii, cu timpul, a
feţei unui bărbat -
unul din vestul sălciu (?!)
pe bega
gesticulând cu porii-n turbine la uzina electrică
(aşa se s... pune)
până la venirea nu
mirii-ntr-o funcţie mai înaltă
eclectic valabilă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoarea

dumnezeu a învăţat odată cu noi
să numere până la unu
să greşească până la doi
să-l uite pe trei
să fie cu ochii în patru

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea necondiţionată te îndeamnă să mai încerci o dată şi încă o dată până experimentezi fericirea toată.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna la Mamaia

în ziua aia
când cu eclipsa
s-a arătat la ţărmul bulgar
la balcic
unde înotam cu ceafa în zadar
între munte şi mare
chiar ea: luna, luna la mamaia!
şi avea
faţa dată cu roşu de sânge subţire
şi stătea
lipită de cer ca un plasture-amăgire
şi credea
că n-o vede nimeni cum tremură-n umbra
pământului
cândva românesc
de aproape
şi de
bolnav din iubire
-n iubire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalia

în fiecare dimineaţă în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieşi grăbită pe uşă
o bat şi eu la cap cu două atele portante
până recade
în braţele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal şi al job-ului
ce oarecum o precipită

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură

Pot să dorm şi să visez pe gura ta,

să cânt şi să mor pe gura ta,

încă şi încă;

gura ta, radă adâncă

în care-nnoptez după drumul cel lung,

în care ajung şi nu mă mai satur să-ajung...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu de vis şi de dimineaţă

printre rămurelele privirii iar
somnorosul scrib şi... păsărar
închide sau deschide colivia cu cheia

visului depărtat (?!) - se aşteaptă să cadă în fine

în admiraţie convulsivă, din clipă
în clipă, un cioc o aripă o stare în alb
astru de ne-vindecare de sine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manea Eugen, urmat de cei patru tineri, nu ajunsese încă în zona rachetodromului, dar nici mult nu aveau până acolo. Gardianul de la intrare nu-i reţinu şi iată-i pe cei patru tineri intrând pe rând, Mihai fiind ultimul, pentru că se simţea dator să acorde prioritate fetelor, într-o zonă a Institutului de a cărei existenţă ştiau doar; nu avuseseră ocazia să pătrundă până în acel moment pe acolo, accesul fiind foarte restrictiv. De data aceasta nu-i reţinu nimeni. Înaltă, "Pacifis" li se înfăţişă în toată splendoarea ei albastră. Câteva clipe, admirară uimiţi măreţia vehiculului spaţial, rămânând mult în urma profesorului, care deja ajunsese la trepte, pregătindu-se să urce grabnic spre puntea principală. Privind însă în urmă, îi observă pe cei patru tineri, rămaşi pe loc, nu departe de intrarea rachetodromului, cu privirile fixate asupra navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bravo

carmen bunaciu! adina
mea a început să înoate
la fel de bine ca tine: străbate
marea neagră până la turci
se întoarce şi încă e bine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şase minute

mai sunt şase minute până la ora
şase-şase-şase - un domn
cu pălărie cu pene de cauciuc
trece pe bulevardul cetăţii - se-apuc
ă să-l mai tragă
de mânecă unii arbori cu crengile îngheţate
înşfacă şi-i smulg mănunchiul de drujbe - o
eternitate
se curge pe sine până să-i vină-n lumină
un firicel de sânge pe nas (?!) - ah
nici acum
florile de gheaţă din colţ nu ştiu: a rămas
în privirile dimineţii vreo pată
sau... nu
interesează pe nimeni traseele ca
mionetelor uşor dezmăţate - o
dată epilate, nici nu
mai sunt de trăit cele şase clamate
minute, cum nu s-a înţeles, inventate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!