Ghiulean

ghiulean a fost bărbatul până la patru
zeci şi şapte de ani al mătuşii soţiei de-a treia
pe tractor
şi-a schimbat după moarte numele în
giuliano (?!) – aşa
cum părinţii săi din comloşu mare
îl botezaseră fără
să ştie prea bine unde italia, în minor
dă cu cizma piciorului stâng –
iată carisma piciorului drept –
pe tractor
mătuşa soţiei umbla uneori p
rea adânc îmbrăcată-n zeiţă abstractă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

cei care au
fost prieteni cândva şi-au schimbat
numele. ştiind despre pagina feţei

lor mai nimic (?!) acum nu se mai caută... totul
fără durere, în mare
fără bucurie, în mic

cei care au
fost nu mai sunt măsurabili cu numele
pe care nu-l au

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci picioare

Toate animalele cu cinci picioare
erau aduse la eşafodul
patrupedelor.
Şchiopătau. Pe steaguri fluturau
patru picioare
cu patru mersuri diferite
cu patru călcâie bătătorite.
Toate animalele cu cinci picioare
somnolente şi aburind
erau aduse la eşafod. Patru grauri păzeau
la intrare în scorbura
din cei patru
paltini cu patru intrări diferite
în scorbură. Atunci au leşinat
aracii...
*
Toate animalele cu cinci picioare
treceau printr-o despicătură de umăr
trasată orizontal pe verticală
în sensul
acelor de cusut oase.
În rest nu mai ştiu
fiindcă a venit leşinul
din unghiul scuturat de patrulaterul
patrupedelor.
**
În noaptea următoare am dormit în patru poduri
supraetajate
de frică inundaţiei
cu dinţi.
Se zvonea în patru megafoane
pe patru voci pe patru limbi
acelaşi sâsâit
în patru feluri. Luna era în pătrar
iar animalele cu cinci picioare
împleteau
din oasele lor un fular
de teracotă.
***
A doua noapte!
Un înger cu patru aripi
a căzut la patru cincimi
de sursa noastră de lumină.
Patru ore am rămas într-o beznă anonimă
în care ne imaginam
fără unul dintre cele cinci picioare.
Ne amorţeau picioarele.
Doamne! Să fi avut patru
sau trei sau două sau unul
sau cinci minus unul
sau cinci şi ceva cu patru la mijloc...
Am adormit pe patru paturi
de armă
cu patru perne sub picioare.
****
A treia noapte am plâns
patru lacrimi
*****
A patra noapte am desenat cu patru pensoane
pe gamba piciorului stâng
gamba piciorului drept.
Celelalte picioare construiau
o cangrenă.
******
În a cincea noapte
ne-am trezit amputaţi.
Pe steaguri fluturau patru picioare.
Ne-am ridicat şi am alergat
antrenaţi.
Ne-am înmormântat picioarele.
Nimeni nu a mers la înmormântare.
Patrupedele ne îmbrăţişau
şi ne ziceau de cinci ori
că le suntem confraţi.

Eşafodul se prelingea în duhoare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful soţiei

Să te urmez, e mult prea complicat -
De unde ştiu ce drum ai apucat?!

distih de autor necunoscut/anonim, traducere de Petre Iamandi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea

boala este un deget
viaţa este laba piciorului
împreună
putem învinge, dar nu
avem această plăcere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercat, încastrat, bine încetinit

Cu anii, cu boala, cu hapurile,
mai nătâng devin, mai nătâng –
iată, pot ridica jaluzelele, număra stelele
fără ca din priviri să şi plâng.

Cu anii, cu nebunia, cu drogurile,
mai stingher devin, mai stângaci –
iată, abia despic firul cu lamele
maşinii de tocat greieri şi maci.

Cu anii, cu feeria, cu acadelele,
mai adânc devin, mai adânc –
iată, pot lopăta cu atelele
pământul de flori din umărul-crâng.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tractoare

trage ca un tractor -
spun despre el celelalte motoare
ca despre unul niciodată al lor

hala mare acum e ogor...

ciocănarii poartă ca-n vremuri
mai bune cizme de cauciuc (?!) cu talpa bătrână -
pe unii-i trec apele şi se udă

pe alţii tractoarele-i a...

seamănă cu icoanele unor sfinţi
de demult pironiţi în pereţii
ce nu-s biscuiţi la-ndemână

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura fiinţă pentru care eu am fost totul; care în loc să spuie eu, spunea el -- "el" eram eu. Şi ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconştient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărţit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colţ adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioşie şi uneori de un fel de durere -- nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

dintre iubitele mele
niciuna nu e
de şapte stele
nici nu
aş fi în stare să număr
până la şapte
ani de acasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua soţiei

Într-un bar doi tipi beau la o masă.
- Soţiei ce i–ai luat, că–i ziua ei?
- I–am luat toţi banii de prin casă.
Nu te strâmba, că doar din ăia bei.

epigramă de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu

eşti frumos, dragă traian,
spune profesoara de geografie din anii
în care am navigat împreună
şi îmi strecoară unele unghii
neretezate-n chiloţii creduli – poate
în timp
ce eu îi admir trupul şi dinţii
cu care
vine la întâlnire (?!) se ştie:
ar trebui să ridic
în tăcere
această femeie frumoasă în braţe
să nu
spun niciodată nimic
să nu
înţeleagă iubita din sud că nu ştiu
capitala madagascarului
şi nu
eu nu am escaladat nicioată
caucazul cu o
femeie blondă şi goală în braţe
cu vârful
piciorului ei printre cul
pele mele
eu nu am escaladat nicioată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară - soţiei mele

Iubit-o, iată, astăzi, vin
Să-ţi dau, cu toată importanţa,
Un ruj, nebănuit de fin,
Rămas, pe buze, de la Tanţa!...

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecate

cum urcam strada întins către tine
cu o bucată de cer într-o mână
în cealaltă ţineam strâns
ca pe o ghioagă griful chitarei
eram hotărât să-ţi cânt ceva despre mine
de obicei îmi plăcea să zdrăngăn în singurătate
balade rock din deceniul şapte
sau să urlu beat cât mă ţinea gura
blowin' in the wind, paranoid sau aleluia

cum munceam toată ziua la nemişcarea mea
ori la sudoarea ce îmi aluneca fragilă
de-a lungul spinării
şi cum oboseam doar privind
cum îmi creşte încet încet laba piciorului stâng
acum pe sub mine se întâmplă marşul schilozilor către turn
şi nu-mi face bine mă ascund în spatele ploii şi plâng
şi unde o jumătate de umbră mi-a rămas în urmă
iar cealaltă jumătate s-a ridicat la cer
fără să ştiu

cea mai frumoasă femeie din lume
e de la mine din sat
are părul lung fustă verde şi sandale
şi zi de zi paşte vacile oamenilor pe islaz

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna soţiei

Când mâna i-o cerui, la mare,
Purtaţi pe valul de cleştar,
Ea mi-o dădu şi, ca atare,
I-o am şi azi în buzunar.

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Marele premiu "Mircea Trifu" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Trăgând adânc
din pipa
degetelor piciorului tău
mă topesc în fum
in privirea de jar

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau nimicul

nu despre moarte v
orbim
doar despre poziţia-n care
stă şi ea ca o proastă-n orbire
de moarte: printre
picioare îi trece o a
dăpătoare vizuală şi nu
ştie să sugă
nu ştie
să vadă mai mult
sau nimic
nu
aici erau ochii
prea con
centraţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delia

nu am şţiut că moare
doar
o ţineam cu putere în braţe - era
sora soţiei mele
şi respira şi
respira pentru ultima oară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul şi Dunărea

Nebunul iese din mănăstire
Descurcând privirile
Din crengile pădurii.
Întunericul
I-a pus frunzele pe buze,
Inima îi crapă
De însetarea închipuirii,
Azi merge să-şi facă
Buletin de libertate,
Îl iau cu maşina
Şi ţipă ca un senzor
Predispus stângăciei.
Poştaşul nu-i aduce pensia,
Poştaşu-i nebun de spânzurat
Cu nojiţe de tei înflorit
Să nu-i pută carnea
De drac tămâiat cu rachiu,
Pensia nebunului
Înghite pensia mea.
Când îl las în Tecuci
Îmi cere mărunt
Să-şi cumpere
Un tractor jucărie,
Ştie el ce ştie
Despre omul care
Şi-a luat un tractor...
Nu-l cert că dă cu pumnii în geam,
Ţipă în gura mare
Rotundă cât luna.
Vreau pâinea Domnului,
Nenorociţilor.
Face crucea lui Gigi Becali
Şi-şi poartă umbra
Prin centrul oraşului.

*

Ajung pe Faleză.
Lumea se adună
Ca ciorchinii în ciocuri de grauri.
Oare cum a ajuns nebunul
Înaintea mea
Ţinând în braţe,
Peste apele învolburate,
Crucea?
Sub aripile ecoului
Sufletul lui se înalţă,
Odată cu întrebarea mea,
Către colacul de stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este un tractor universal, trage tot universul după el.

aforism de David Boia (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După mai bine de cincizeci de ani de convieţuire, primul gest neprietenos pe care l-a făcut nevastă-mea a fost să moară înaintea mea. Am fugit de acasă vreo opt luni, pentru că nu mai puteam suporta. Fiecare colţişor îmi amintea de ea... În acest răstimp, am chemat meşterii care mi-au schimbat totul în casă. Acum încerc să învăţ să gătesc, ştiu să fac cartofi prăjiţi fără grăsime şi fripturi la grătar. Unde nu reuşesc să mă descurc în materie de artă culinară, mai întreb prietenii: Traian Stănescu e cel mai mare ciorbagiu, Petrică Vasilescu e cofetar, Victor Rebengiuc e grataragiu. Ion Besoiu ştie cel mai bine să facă piaţă, iar Şerban Ionescu pregăteşte vânat şi peşte. Da, până a trăit Amza, mergeam împreună la vânătoare şi la pescuit...

citat celebru din Mircea Albulescu (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a sinucis să îi facă

pe plac îndulcind cu linia trupului
său trecerea pe sub uşă
a luminii provocatoare din hol
simetric (?!)
ea l-a mutat prea puţin mai departe
dar mai adânc mai minor
între parchetul de eunuc şi covor - a
simetric (?!)
sângele pompat în calorifere cu fluierat
uşor ca de buză de miere a
re o cuplă sanguină a-parte: a lor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!