Nebunul şi Dunărea

Nebunul iese din mănăstire
Descurcând privirile
Din crengile pădurii.
Întunericul
I-a pus frunzele pe buze,
Inima îi crapă
De însetarea închipuirii,
Azi merge să-şi facă
Buletin de libertate,
Îl iau cu maşina
Şi ţipă ca un senzor
Predispus stângăciei.
Poştaşul nu-i aduce pensia,
Poştaşu-i nebun de spânzurat
Cu nojiţe de tei înflorit
Să nu-i pută carnea
De drac tămâiat cu rachiu,
Pensia nebunului
Înghite pensia mea.
Când îl las în Tecuci
Îmi cere mărunt
Să-şi cumpere
Un tractor jucărie,
Ştie el ce ştie
Despre omul care
Şi-a luat un tractor...
Nu-l cert că dă cu pumnii în geam,
Ţipă în gura mare
Rotundă cât luna.
Vreau pâinea Domnului,
Nenorociţilor.
Face crucea lui Gigi Becali
Şi-şi poartă umbra
Prin centrul oraşului.

*

Ajung pe Faleză.
Lumea se adună
Ca ciorchinii în ciocuri de grauri.
Oare cum a ajuns nebunul
Înaintea mea
Ţinând în braţe,
Peste apele învolburate,
Crucea?
Sub aripile ecoului
Sufletul lui se înalţă,
Odată cu întrebarea mea,
Către colacul de stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia mea

Pensia mea e-atât de "mare",
Încât s–o văd e al meu scop,
Motiv să caut cu înverşunare
Să îmi procur un microscop.

epigramă de Paul Constantin (25 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia şi pensionarii

Pensia lor cică
E gen minifustă
Cu cât e mai mică
Mai mult îi dezgustă!

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gigi Becali intenţionează să-şi cumpere un munte

Miliardarul ciobanel,
Îngâmfat şi plin de el,
Zise-aşa, cu nonşalanţă:
Mă întorc la... transhumanţă.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia

Oricât de mică ţi se pare,
Cu pensia e clară treaba:
E multă totuşi şi e mare
Când stai şi-o cheltui doar cu baba...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atotştiutorul

Opiniile-s interzise
Şi orice subiect i-e cunoscut.
Ştie şi legile nescrise
Şi neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.

Nu-i temă sau domeniu;
Le ştie precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat şi teatral.

Cum deschizi gura, ţipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi eşti o anatemă.

E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îţi spune, ieri şi ce-o să fie.

Pericolul nu-i existenţa
De n-ar avea la nesfârşit tupeul
Să-şi facă nelipsit prezenţa...
Şi n-ar fi ajutat mereu să-şi promoveze EU-l!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Steaua

La Steaua care astăzi nu-i
A răsărit minunea
Pe Crucifixul graiului
Ţinând în braţe lumea.

Şi a plecat călătorind
Frumos spre alte stele
Lăsând un cer bătătorit
În grai cu mii de perle.

A mai lăsat Luceafăr blând
Pe-ntindere de ape,
De raza i-o purtăm în gând
Şi sufletul aproape.

Nu-i an, nu-i zi din viaţa mea
Să nu-l văd în virtute
Ca un Luceafăr, ca o Stea
Cu veşnicii de munte.

Izvorul limbii ne-a lăsat
În unduiri de slavă,
Ca moştenire de bărbat
Cânt lira lui suavă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia

Se-nvârte-n jurul unei axe:
Spital, impozite şi taxe.

distih de Ion Bindea din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

AH, PENSIA!

Eu cred că pensia mă-nşală

-Şi iată nu pot să-mi ţin gura-

C-o văd în mare-ndrăgosteală

De multă vreme cu factura

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia

Îmi zice al umorului maestru:
Precis ai "treişpe" milioane;
I-am dat răspuns făr' de fasoane:
Atâta am, dar pe... trimestru!

epigramă de Mircea Micle (20 februarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia

Îmi e ruşine a o spune:
Mi-e pensia atât de mică
De n-o s-ajungă de-o gropică,
Păcat că nu sunt gropi comune.

epigramă de Mircea Micle (21 februarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul, călăreţ pe gard

Ştie nebunul că un suflet,
Zidit frumos în trup frumos,
E gata, gata de culcare
Şi-ar fi de "doamna" bucuros...

Urcă pe gard, scoate cureaua
Începe să lovească des
Cu hăţul lui imaginar
Pe calul din scânduri ales.

"La mine-i nuntă, mama-i moartă
Însă din nou s-a măritat,
Eu am venit să-mi iau mireasa
S-o duc pe cal la cununat".

Ea tremură, moare de frică,
Vin poliţiştii şi îl leagă,
Nebunul fuge cu-a lui vis
Să-l semene în lumea largă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om nebun este în stare să-şi delege frica către cele 4 zări. Nebunul în dragoste are totusi o circumstanţă atenuantă: nu-şi mai simte libertatea lipsă la apel, aşa că de ce să-şi dorească s-alerge ca un nebun pe câmp?

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele aprinse-n veioza uitată pe masă

Toamna biciuie frunzele din crengile cu degetele
Împletite. Iarna face magi din cioate în pădure.

Un ochi de ceaţă descoperă eşarfele împletite de timp,
Cerul le pune atent peste coamele vântului dure.

Pe ultimul trandafir înflorit buburuzele vor să moară,
Tu le expediezi în sicriul poeziilor dulci de acasă.

Eu le primesc prin poştaşul cu trompeta uscată
La adierea stelelor aprinse-n veioza uitată pe masă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mall-ul şi pensia

Mall-ul e febleţea mea,
Să iau de-acolo tot ce-aş vrea
Dar rămân, vă spun aşa,
Fără toată pensia!

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionari

Pensia îi bagă-n boală -
Traşi la faţă, traşi pe sfoară,
Protecţia socială
Cu pensia îi omoară.

epigramă de Constantin Mîndruţă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu pensia o-mpart

Eu pensia o-mpart cu vigilenţă:
Curent, medicamente, gaze, apă
Şi, de rămâne din ce ele-mi "papă",
Se cheamă ajutor de rezistenţă.

epigramă de Al.-Saşa Ştefan din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul şi pensia

Cu pensiile când venea
Avea o geantă mare, grea,
Acum îl văd venind în zare
Cu pensiile-n buzunare.

epigramă de Mircea Micle (27 ianuarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tămâiat

Era la tămâiat,
Cu babele din sat,
Acolo-n cimitir,
C-un ţipăt abitir:

-Mărine, m-ai lăsat
Prea singură în pat,
Iar pensia ce-o am
Se duce tam-nesam.

De când tu ai plecat,
N-am trai adevărat!

Mărine, Mărine,
Ia-mă sus, la tine!

Şi tot se învârtea,
Mormântul tămâia,
Când fusta, dintr-odat'
De-un ciot şi-a agăţat.

-Fugi de-aci, Mărine,
Că glumii cu tine!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca românul nu-i niciunul (pamflet)

Ca românul nu-i niciunul,
Vanitos precum păunul;
Cică n-are-asemănare
Cât e Pământul de mare.

Ca românul nu-i niciunul
De certat rău cu săpunul
Şi, ca Iuda, jur pe sfinţi,
Să te vândă pe arginţi.

Ca românul nu-i niciunul
Se se-ndoaie ca alunul,
Să suporte tirania,
Să trădeze România.

Ca românul nu-i niciunul
Ca să facă pe nebunul,
Să-şi dea multă importanţă
Şi să-arate aroganţă.

Ca românul nu-i niciunul,
Fac doar mulţi ce poate unul;
E cu nasul tot pe sus,
Cică-i ca toţi mai presus.

Cu pamfletul şi-al meu glas,
Eu vreau să-i mai tai din nas,
Să înveţe modestia,
Să iubească România.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducem rădăcinii lacrimi noi

Iarba ţipă sub tălpile mele,
Vântul cerne-n ceruri stele,
Dumnezeu aşteaptă cu mult drag
Să tămâieze urmele din prag.

La umbra ferigii de-ntuneric
Rămân uimit şi nu alergic,
Îmi mut în vis os lângă os
În traista morţii cu folos.

Munţii gânditori stând în popou,
Jură că-n lume vechiu-i nou,
Viaţa-i iarbă-n talpa târâtoare,
În destin doar visul ei e mare.

Se vrea cu Dumnezeu la sfat
Întrupând femeie şi bărbat,
De-aceea când iubesc s-ascund
De lume-n visul lor profund.

Iarba ţipă, nu că e călcată,
Că vântul în vârtej o poartă,
Ea ţipă de plăcere că noi doi
Aducem rădăcinii lacrimi noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!