Iarna

Nu toată iarna asta, venită în grabă,
a intrat în inima mea,
doar cea desculţă, scuturată de gheaţă,
cu graţia începutului de aşternut alb
şi cu o lumină albastră strecurată prin geam.

Cea lenevind ca întoarsă-n vis,
clipocind lumini şi clinchet de aştri,
cu porniri tinereşti sub frunţi îngheţate
şi mult prea frumoasă în liniştea ei netrezită.

Căderile în alb vor fi o consolare,
singurătatea, o stare fără chin
ca un copil venit din întuneric,
văzând atâta alb să vreau să-l mai respir.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre...

despre prea devreme şi
prea târziu
despre păcatele gândului
şi mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se şi murind
deasupra unui timp care zboară

amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
şi mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal

şi-o lună desculţă venită prea târziu
un geam opac
arome violete
şi-un nicăieri de viaţă agăţat.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzia

confuzia se absoarbe în priviri
ninge-n albastru a împăcare
trifoiul râde înalt într-o vază
dantele de umbre creează decorul
disputa-i plecată
învinsă

zbor de praf spre lumină
în raiul rotund venit în grabă
şi perna tânjeşte s-adaste amalgame înalte spre cer
veşnicia rămâne o ispită

păşesc pe lira târzie desculţă
înainte de a fi captivă într-o eternitate incertă
liniştea tăcerii stă ghemuită în palme
şi plouă cu aer pe clanţa uşii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea

depărtarea retrocedată de cosmos,
cu firimituri de timp,
revine în prezentul meu
desfrunzită toată,
golită de aşteptări,
unde întunericul e întuneric,
iar ploaia dansează sub geam într-un ecou de cântec trist.
poate tu nu eşti niciodată acolo.

nici o visare nu se mai rupe din cuvinte.
marginea peretelui e mereu tivită cu o lumină albastră
care împiedică şi interzice scânteierile din stele.

ultimul sens al luminii întinde visele dincolo de mine,
spre uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte îngheţate

mestec cuvinte îngheţate
se scufundă o lume fără urme de înger
speranţa anihilată plutea în spaţiu
ora vopsită anestezia timpul
golul clipelor se umplea fără rod
eram sub o stea căzătoare
coroana de lumină de pe frunte a devenit umilă
s-a dezumflat starea aceea de legendă frumoasă
erai o Medee
seninul plecării a pornit din albastru
cuvintele au făcut scut suspendând ceaţa
pe mâna celor meschini a rămas un mâine tulbure
descoperit de umbre

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Există atâta energie
În lumea înconjurătoare
Şi nu suntem în stare
Să o captăm
Există atâta inspiraţie
În natură
Şi noi nu o putem accesa
Există atâta
Lumină în univers
Şi noi bâjbâim
Pe întuneric
Faptul că şi alţii fac aşa
Nu e o consolare
Mici măcar o scuză.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Şi gândul doar cu tine,
Spre tine aş veni în zbor
Şi toată aş fi cu tine.

De-ar fi să fie iarăşi verde
Şi dorul să m-aştepte în poartă,
Printre culori nu m-aş mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.

Rotund m-aş face acoperit,
Cu ochi şi mâini de-a valma,
Spre tine aş trece prin zenit,
Prin vânt şi frig chiar iarna.

Aş ţine-n braţe orice frunză
Şi umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculţă aş dansa prin iarbă,
Doar eu să-ţi fiu mereu cea dragă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit iarna

Peisaj de iarna
A venit iarna tiptil
Intr-o zi de dimineaţă
Şi mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheaţă.
Arborii sunt Incărcaţi
De ninsoarea ca un pluş,
Toţi copiii Incantaţi
Fug acum pe derdeluş.
Casele parcă-s pudrate
Alb afară-i totul,
Vantul aspru chiar de bate
Nu ne-ncurcă jocul.
La ferestre zambitoare
Se iţesc muşcate,
Săniuţa seamăn n-are
Rad pe săturate.
Gerul uite mi-a lăsat
In obraji bujori,
Sunt copil şi am uitat
De frig şi ninsori.
Şi m-aud strigat pe nume
De păsări din ram,
Eu cu drag le-am pus fărame
De paine la geam.
Iar Azor cu mine-aleargă
Prin nămeţi de nea
Şi atat Imi eşti de dragă
Iarnă, zana mea!

poezie de Lidia Batali din Copilărie, dalbă floare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gleznele lui Adonis

gleznele lui Adonis ies din infinit
fulgii de zăpadă se dezgheaţă
cuvintele întâmpină iarna înnodând crivăţul în spatele cerului
grămada de gânduri roteşte inima pe umbra fructelor verzi
deasupra ochi de vultur

începe să ningă cuvintele îngheaţă
şi liniştea e ruptă în lumini
şi piatra dă lumină
o alergare apare în interior
în jurul stomacului cresc frunze şi arbori

loc tragic de amestec între mine şi lucruri
infern dantesc coboară-n metafore
cerul răstoarnă o dezmorţire ce creşte
spărgând orizontul în ţăndări.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gol etern

rotund himeric adunat sub pleoape
cătuşe pe mâini
infern la picioare
e foarte târziu şi atât de întuneric
şi atâta verde-n jilţu-n care stau

pe mozaic dansează o lumină
a tragerii mele pe roată
în miezul adâncului dens e tăcere
şi-o orbitoare prăpastie

un gol etern îmi cade pe umeri
aşteaptă-mă ieri
tu care n-ai venit niciodată.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Ai venit iarna frumoasă
Peste acoperiş de casă
Peste zarzăr si gutui
Cu sărutul ei dintâi

Albă toată si-ngheţată
Si cu inima trădată
De un soare cu umor
Ce se-ascunde după nor

Eu mă bucur.. vreau să ştii
Că-s c-o ceată de copii
Cu obrajii roşii foc..
Eu in sân cu busuioc!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte

e prea multă linişte,
prea multe limanuri
şi găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
oraşu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec uşor dintr-o parte în alta
şi dragostea trece mereu prin pereţi.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniştea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniştea camerei
şi ora se închide mai devreme.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie

O adiere uşoară a unui vânt
De liliac ameţit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniştit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Şi sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunţă noaptea,
Se caţără veşnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de ţigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topeşte mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârşită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată şi visează
La un alt clinchet de clopoţei mult prea veseli
Pentru a exista...

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieţii dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Şi-apoi la uşă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la uşă
Cu degete de vânt şi de cenuşă?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

plecarea cu toate simţurile prin fereastra nebună
lasă întunericul între pereţi.
singurătatea alb văruită încape într-o vorbire.
liniştea e împrumutată versului nehotărât
ce călătoreşte pe distanţa dintre noi.

o dibuire prin reverberaţia adâncului
aduce la suprafaţă gândurile indecise.
nicio secundă nu curbează orbita
pentru trezirea paşilor visători.

în memorie e altfel,
un colţ cu rămăşiţe verzi dinspre frunze
nu reţine durerea şi nici uitarea,
ceva dintre tine şi tine înaintează lent pe întuneric.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre

ferestre cu gratii închise
timp agăţat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puţină

clipele neconsumate dospesc fără emoţie
gata să-nghită şi ultimul aer curat
liniştea se ascunde după prag
dosul uşii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă

din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna asta

Iarna asta a adus,
Ură, tristeţe şi vânt pe pământ.
Lacrimă, teamă, Covid...
Lumânări se aprind.
Nu mai există iubire în suflete şi în gând.
La mormânt, singurătatea veghează
Tăcerea albastră.
Viaţa este o stare de fapt.
În zadar am luptat
Îngeri şi sfinţi! Diavoli cuminţi,
Au sfărâmat şi au sfârtecat,
Cu gheare învelite în catifea,
Liniştea.
Suntem clone... şi-atât.
Avem un singur mormânt –
Sufletul în care ne-am îngropat
Ce ne-a dat Dumnezeu.
Un suflet de fariseu?!
Umbra lui Lucifer transformat
În chemarea la crime şi la păcat?!
Nu e greu! Suntem clopotul ce nu mai poate să bată.
Dar vom rămâne...
Nu o picătură de viaţă,
Ci o picătură de artă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină şi întuneric

lumină şi întuneric
impresii ucigătoare umflă
şi clocotesc galbenul zilei

deasupra ghetoul de gânduri
scormoneşte înrăit
despuiatul serii grăbite s-acopere luna

lumina răscoleşte clătinată
întoarcerea acasă

monotonia iese din unghere scârţâind
culorile sparte au împovărat cu săgeţi oglinda
arătând imagini străine şi viclene

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

Îngenuncheată-n oglinzile toamnei
m-adaug cu trup de lumină
clipei ce-mparte peste prag mirarea.

Fructe sticloase se rostogolesc
peste pervazul aducerii aminte.

Mai mult ca oricând
astăzi mi-e dor de liniştea
uitată-n cadrane
şi-n migdala ochilor tăi
ce-o desenam cu grabă
peste ferestrele înzăpezite.

În ritm neştiut, alunec
spre inima timpului
ca pe-o spirală de melc
căutând obsedant linia dreaptă
a începutului.

Neînţeles îmi pare gestul de tandreţe
peste punţile fosforescente ale nopţii
când în mine ochiul tristeţii
rămâne cu încăpăţânare întredeschis
refuzând somnul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea fără de stare

Liniştea-i înălţătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Orice clipă cu lumină

Găsind sensul ei curat
Prin credinţele din sat,
Puse-n crucea învechită
Fără urme de ispită.

Aduc din iubiri iubire,
Clipe lungi de fericire,
Tu vopseşti cu-ndemânare
Liniştea fără de stare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!