Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
familial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
facial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e lună

nu ştiu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în oraşul cu străzile vechi
nu ştiu
dacă iarba ce creşte
ca o fetiţă printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu ştiu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim şi de ce
nu e lună, nu e

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasament

Cu ce scrie şi vorbeşte
Vrea să fie pusă-n ramă,
Însă i se potriveşte
Un loc şi în... epi(g)ramă.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

despre foci cu o prietenă
ea părea
invidioasă pe stratul de grăsime-al polarelor
aproape
plângea ea neavând practic în bustieră ce ţine
pe nişte
picioare ca de meduză - cu extatice
priviri eu
ristice ea părea totuşi să destrame cu lovituri
aproape
simpatice (?!) tot ce ţinea de cuibul straşnic de sper
mă dintre
mine şi ea - prea părea (creaţă, fără speranţă)
decisă a
proape s-o termine să
înceteze
dragostea sădită în brazdele trase în gheaţă
aproape
de spărgătorul nevrotic
de ceaţă
...
ea părea
ea era elementul de ne
legătură cu bucle -
ea plâng
ea pt. ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngerul Brumaru

fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peştii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeţilor zilei de azi sau de mâine
sau îngeri şi ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul mediocru vorbeşte. Profesorul bun explică. Profesorul foarte bun demonstrează. Profesorul eminent inspiră.

citat din William Arthur Ward
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşarii vine-s, oare?

Că le cântă, -i drept. Din guşă.
Dânşii joacă opereta.
Klaus dacă e păpuşă,
Cine-i, oare, majoreta?

epigramă de Nicolae Mătcaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proză, e vers; şi tot ce nu e vers, e proză.
Domnul Jourdain: Şi cum vorbeşte omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proză.
Domnul Jourdain: Adică aşa să fie? Când zic: Nicole, adu-mi papucii şi dă-mi scufa de noapte, e proză?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să ştiu!

replici celebre din piesa de teatru Burghezul gentilom, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prelungirea

dacă ai fi lucrat
ca mine cu minore fecioare
ai înţelege
că pot fi bune purtătoare de burtă
rotunjită şi sarcină
prelungită (?!)
în aşteptarea venirii cu numărul
doi al născutului
fără mari complicaţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza

mi-am pus o poză de profil
fără mustaţă: mă consumă o raţă
crezâd că aş fi reflexia cheală
a lunii în balta madona
pe linia tramvaiului 5

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

cei din linia
întâi ne-am dat jos chiloţii
am arătat
duşmanului că nu ne e teamă de privirile lui
iar apoi
s-a murit om cu om
peste om
în colţul ochiului în
setat în linia
întâi s-a murit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonia (2)

trece pe lângă tine
(de-abia o simţi)
plăpândă şi inofensivă
perpetua convalescentă
poartă pălării astenice şi umbre multe
şorţ apretat şi cicatrice
se dă cu talc şi în vânt după actorii de la hollywood
(într-o zi şi ea va ajunge "acolo")
obrajii au consistenţa ambalajului desfăcut
ceva din întunericul chiliei
respiraţia ei miroase a ceară / împrăştie pânze

–! sonia! –

are o păpuşă mare
fără baterie / fără picioare / fără nume
îi coordonează constant gesturile / opţiunile / timpul
o aşază la geam ca pe soldat
pe oliţă / la căpătâiul morţilor
îi prescrie
regulat îi schimbă lenjeria şi mimica

[sonia]
vorbeşte rar / aproape deloc:
mai mult cântă
înăbuşit ca-ntr-un andante până când
îşi pierde respiraţia
poartă pantofi (două numere mai mici) şi
ţine încuiată uşa. speculează.

s. o. n. i. a.
a trecut de mult de vârsta copilăriei
are ursuleţi din pluş şi pisică anorexică
teme multe / tot soiul de examene
profesori lamentabili
dulăpioare cu flacoane şi
reţete
leacuri ieftine-tentante

astăzi

↓sonia↓

s-a supărat

acum

*sonia*

mângâie

un fel de pisică,

nişte ochi se holbează dintr-un pahar

! în realitate →sonia→ este o neîmblânzită!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunilor

Nebunii au avut izbândă
Proscrişi în ochi scânteietori
Din bănci de lemn şi din altare
În cercul lor de cuci închişi
Şi dup’a stelelor schimbare
Pe toţi ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub paşi
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineţii văd linia de pornire
Şi-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-n’tralţii
Şi văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minţii lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi străini şi noi

rochia stă puternic pe ea
pensula-i stă unealtă în mână
e lună
în Senta e o lună de mucava
nu e wi-fi după miezul nopţii
poate
că mâine ea va lupta va lupta
cu bărbaţii înfăţişaţi peste zi
fără pori
ca soldaţi beton ai imperiului
fricii de stăpânirea maghiară
e lună
de iunie şi e anul când apele
se adună puţin se adună

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulita sau celuloza

am scris aceste poeme
puţin mai târziu
am uitat de păunele pene, puţin
mai târziu
încă mi-e cor de corul din ele
puţin
ă muzică nu ar grămădi a
cele timpane
în care auzul e frate
de sânge cu văzul (?!) - nu
ştiai că eu scriu pentru liniştea ta
pentru linia ta meta
euforică în
gropată în ce
lulită
sau ce
luloză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu ştii
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.

vorbeşte despre artă
cât ţine eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alţii,
care (doar) par asemenea ţie,
nu mai ştiu să continue.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cosmin Guşă

Traseist, precum îl ştiu,
Parcă-l văd pe domnul Guşă,
Mai devreme, mai târziu,
Ciocănind la altă uşă!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord familial

O ajută mult bărbatul
Pe soţia sa Tereza
Când ea taie zarzavatul
Dânsul... taie maioneza!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot m-a confecţionat, din capriciu sau pentru un plan ascuns, fără măcar să-mi ceară părerea şi, de ce nu, acordul, cum ar fi fost firesc, atunci îi cer să nu mă trateze ca pe o păpuşă de cârpă, pusă să-i populeze Lumea. După care, să facă gestul firesc, de tată: să mă recunoască drept fiul lui natural, legitim şi să mă primească lângă el. Cer prea mult?

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!