Nebunilor

Nebunii au avut izbândă
Proscrişi în ochi scânteietori
Din bănci de lemn şi din altare
În cercul lor de cuci închişi
Şi dup’a stelelor schimbare
Pe toţi ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub paşi
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineţii văd linia de pornire
Şi-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-n’tralţii
Şi văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minţii lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza găurilor negre

O ştie lumea din bătrâni:
Fumatul fură din vigoare,
Dând găuri mari în buzunare
Şi găuri negre în plămâni.

epigramă de Eugen Deutsch din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melanj à trois

Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca nişte găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Şi dincolo de acele găuri,
deschise aşa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu faţa în jos
şi abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
aşa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineaţă
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viaţa de după viaţă.

poezie de Ionuţ Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc ca o nebună

Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toţi nebunii,
Am crezut că mă ucid şi mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple şi cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...

Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur şi nobleţe, însă n-au putut iubirea.

Cade cerul peste mine şi pe toţi nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...

Nu mai ştiu ce este viaţa fără toţi nebunii mei...
Şi-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia nebunilor

Pluteşte,
Iar prin vele nebunii se ascund
De ochi ce-n veşnicie aruncă raze reci
Din arcuri zămislite
În haosul profund
Prin îndoirea-n jarul
A mii şi mii de veci.

Atârnă
De-o frânghie, c-un rictus fericit,
Eroul din Ithaca ce s-ar fi vrut ‘napoi
La buna Penenelopă,
Dar pieptu-i dezvelit
Arată ascuţimea
Suveicii de război.

Nebunii
De prin valuri, mai strigă-n cer, la sfinţi,
Că-s bonaparţi şi hitleri, adami, vestiţii regi,
Vlăstarii-acelor îngeri
Căzuţi, dar mai cuminţi
Decât plutind pe ceruri
Cu minţile întregi.

La cârmă,
Cu privirea proptită în stihii,
Se-ncruntă şi se-ndeamnă prin valuri ca un zeu
Un muritor ce-aşteaptă
Ca lumea celor vii
Să-ngăduie nebunii
Cu căpitanul... eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi în amurg

Umbrele serii au fugărit lumina
Pe după loduri trase în strâmte încăperi
Nestingherit pe străzile pustii,
Ca Duhul Sfânt la începuturi,
Se învârtea un porumbel, sau poate de hârtie-o pungă
Pe ruşinata stradă goală
Îngustă, stâmtă, neagră, lungă.
Vibrează în urechi un ritm
Perechi de paşi cu-a lor ecouri
Ca pletele priviri pe umăr
Caută negrul cel proscris, prea plin de teamă şi simboluri.
Doar stâlpii drepţi din când în când
Cu capete plecate
Cu grijă ca nişte tătici
Pe zidurile nopţii stând
În braţe cară licurici
Sau poate-i cară-n spate!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dupamiezi liceene

Nu se topea asfaltul, doar balţile vibrau
Aveam în spate şcoala şi geanta cu caiete
În dupamiezi de toamnă în suflet leneveam
Sub mângâieri de raze pe băncile cochete.

Lăsam atunci ca norii să treacă peste mine
Ca nişte oglindiri a sufletului meu
Bucăţile de ceasuri goneau un tren pe şine
Ce mă purta spre casă în anii de liceu.

Gara’nsemna o poartă iar parcul o alee
Ce şerpuia întinsă prin flori de giuvaier
Sclipirea de ochi negrii trecând pe lângă mine
Se revărsa prin picuri precum un curcubeu.

Pe trunchiul tăiat proaspăt
Cu sevă încă-n vine
Se învârteau în cercuri
Şapteşpe coli atunci
Puneam cartea sub ceafă
Purtam în ochi suspine,
Visând să cresc năvalnic
Ca pomul printre lunci.

Şi m-aşezam pe iarbă luând în spate banca
Fizând cu ochii minţii coroana unui pom
Sau mâzgăleam pe foaie frânturi din psalmul unu
Cercând cum poate pomul a fi precum un om.

De-aş fi putut atuncea să decupez în forme
Tocitul lemn de bancă ca jilţ împărătesc
A vremii trainic sceptru sau iarba prea înaltă
Şi-a pomilor coroană deplin s-o însuşesc.
Să fiu ca lui asemeni indiferent de vreme
Lăuntrice mlădiţe ascunse în adânc
Să le-nrădăcineze a trecerilor vreme
Amiază de licee în suflet şi în gând.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor în adâncuri

Mă chinui să mor în adâncuri
De tăcute şi negre mistere
Ce lovesc în mine ca vântul
Şi umblă tăios,
Şi ară prin mine brazdele lungi de durere.

Cu ochii închişi
Mă prefac că nu simt, că nu doare
Sudoarea îmi sapă pe faţă
Fântâni şi izvoare de sare
Mă prefac în cristale.

Şi iau întunericul nopţii şi-l sorb
Şi nimeni nu ştie că-n mine
În brazdele-adânci unde-am fost îngropat
Durerea îşi naşte urmaşii
Moartea produce izvoare şuvoi
Şi-mi creşte rodirea
Azi bob, mâine spic
Cu ochii închişi îmi numără creşterea paşii.

Ară în mine brazdele lungi de durere
Şi umblă tăios
Tăcute şi negre mistere
Ce lovesc în mine ca vânturi.
Moartea ’mi-omoară moartea ’n-adâncuri.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminţi
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminţi
ce-am fi fost
cândva
undeva...

Şi nu prea mai e nevoie
în arşiţa asta
de cuminţenie...
Prea agresivă
e viaţa
celor pentru care
băsmeam
amândoi
despre dragoste...

Prietene,
prea departe
îmi eşti
de lacrimile
pe care doar tu
reuşeai
să le aduni
în fântâni...

Şi-am în ochi numai foc
printre răii cei buni...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie în fumul de ţigară...

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a "iubit"... cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!...).
arătându-mi cum mai moare... uneori şi... nemurirea,
rămânând să divorţeze (de parfumul tău), iubirea.

"- Te-am iubit femeie nudă, eu şi toţi "nebunii" mei!",
... ce te-au adorat o vreme... până au "ieşit scântei".
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
... pe obrazul sideral... căci iubirea sa... murise.

N-am scăpat (nicicum) de "palma" ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era... mereu!).
acum "zac" în conştiinţa muzelor ce văd că-s moarte,
împărţind trufia lumii (zilnic), dar fără... dreptate.

Eu îndur chiar de milenii, dragostea... întradevăr!,
... soarele cum naşte ziua... pregătindu-se de-amor.
dar tu ai făcut în mine, răni... pe care le-ai vândut,
sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu ştii cui)... cu împrumut

Simt parfumu-ţi de femeie (oare pentru-a câta oară!),
... în secundele divine... chiar şi-n fumul de ţigară.
Nu mai ştiu ce este viaţa fără toţi "nebunii" mei...
... ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul are găuri

Infinitul are găuri,
Când le urc le şi cobor
Într-un sens fără de sens,
Nu trăiesc şi nici nu mor.

Hai cu mine să-mpărţim
Clipe din dureri celeste,
Lacrimile bucuriei
Din sfârşitul de poveste.

Infinitul are găuri,
Le tot urc sau le cobor,
Tu îmi ţii fierbinte sensul,
Nu trăiesc şi nici nu mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
familial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
facial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

. şi ochii tăi că două găuri negre
iar devorează universuri de simţiri
ca parte componentă şi integra
a uneia dintre multiplele iubiri
-tu căutând ceva ce poate şterge
trecut de viitoare amintiri...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâtlejul

Nu nu
Nu-i şi nu-i şi nu-i
de jur împrejur
noaptea-i ochi deschişi
ochi mulţi
nu tu gene, sau streaşini ori pleoape
doar ochi
ce sorb culorile
şi le păstrează-n ei
nedând nimic'napoi
doar un gâtlej
ce tot
înghite tot
jur împrejur.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepasare

Toamna lumii se-ncovoaie
Trist sub ştiri de cataclism
Toamna mea, încă vioaie
Pe sub paşi de pomi cu frunze
’Naintează mereu…
Vioi
Paşii mă poartă pe coarde întinse
Viorile triste
De teamă că le va plezni arcuşul
Suspină.
În grădină un greier hoinar
Iar a încurcat anotimpurile
Ce-i pasă lui că toamna mea e venit?

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Eu mă rugam, să fie iarăşi noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiunii

I-am ales prin vot secret,
Însă viaţa-i tot mai grea:
Ei dau găuri la buget,
Noi dăm găuri la curea.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Ispita avea gust de mere coapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unei găuri negre banii nu te ajută cu nimic; valorezi doar cât masa ta.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar forţa de atracţie feminină se poate compara cu gravitaţia unei găuri negre.

aforism de David Boia (9 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!