Amurg sentimental

Stând pe un picior de neagră erată
Îngerii ling sare din cerul de vată.

Fluturii zboară în ochi de porumbei,
Lupii se ascund în cetele de miei.

Din furtuni coboară fulgere puhoi,
Pe câmpul de răbdare lilieci-s goi.

Vise dulci culeg, devin sentimental,
În ascuns amurg sub nechezat de cal.

Şeaua lunecă-n costelive priviri,
Dansez pe coapsa noilor iubiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară spre cer

Îngerii zboară spre cer
Unde se nasc stelele,
Pe pământ rămân dureri
Şi în lacrimi mamele.

Trece iarna, primăvara
Nu aduce ghiocei,
Numai corbii numără
Pe câmp pieile de miei.

Sunt cuvintele întoarse
În durerea copleşită,
Doctorii şi-au uitat rostul,
Guvernarea e pripită.

Dumnezeu înalţă pruncii
Până-n razele de stea,
În ecou prelung bocesc
Lacrimi din patria mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sentimental

Stă cu luna sub picioare,
Şi frumos, ca-n vis se urcă,
Pe vârfuri şi pe călcâie,
Fata asta parcă-i nurcă...

Rămân cu dânsa în braţe,
Ea-mi încolăceşte gâtul,
Mă priveşte-n ochi profund,
Eu sunt cerul, sunt pământul?

Sunt oglinda-ncepătoare
A iubirii ce m-aruncă,
Într-un vis sentimental,
În pătucul ei de nurcă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silfida

Se întrupează-n farmec şi-n visare
Intră-n ochi ca fluturii, în piept,
Noaptea se prelinge după dealuri,
Ruga împlinirii arzător aştept.

Zarea îşi desface aripile-n noi,
Clipele sunt necrezut de calme,
Pe-acoperişul lumii umblă o pisică
Scuipând otrava dorului în palme.

Câmpul se zideşte iar vioi,
Satele se duc pe rând în stele,
Grija nu coboară ci îşi coace
Dragostea-n clepsidre infidele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim m-ascund cu tine

M-am ascuns în taina nopţii
Într-o coajă de alun,
Tu m-ai căutat în umbre
Pe-un afet rece de tun.

Stelele s-aprind în gură,
Fac din raze semn cu semn,
Pe grumazul unei clipe
Spânzurate-n miez de lemn.

M-am ascuns într-o oglindă,
În grădina ei cu flori,
Tu ai pus în măr otravă
Fluturii să mi-i omori.

S-a topit şi miezul nopţii
În retorta din priviri,
M-a secat din nou izvorul
Presupuselor iubiri.

Ai văzut că-i demodată
Joaca în înalte ierbi,
Te-ai ascuns într-o alună
Pentru tainele cu cerbi.

A rămas să-ntorci ocheanul
Ţevii tunului cu roţi,
Să iubim m-ascund cu tine-n
Veşnicia altor nopţi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate contemporane

Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,
Împleteşte raze imemoriale, îmblânzeşte astre,
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.

Dintr-un pântec de rouă trezeşte un ecou,
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare
Pe o sticlă de ochelari creşte-o putredă floare.

Aştept resurecţia pietrelor căzute din spaţii
Unde îngerii morţii fac în tămâi incantaţii,
Pământul se albeşte la faţă de lovituri şi de ură,
Invazia catastrofei intră pe uşă cu oase în gură.

Măruntaiele ruşinii se-nalţă în noapte spre stele
Gândurile introspecţiei prăpastiei devin rebele
Şi-n praful saharian din care fac o mare mămăligă
S-aud fluturii morţi cum pacea-n somn o strigă.

Se desface pielea pământului în haine împuţite,
Păcatele contemporane au zboruri ascuţite
Şi intră unu-n altul ca ruinată iedera în noapte,
În ocean de lacrimi lumea catastrofal se zbate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licori din struguri de fluturi

Beau pe-ascuns din strugurii de fluturi
Botezaţi în Clopotul lui Gauss,
În hora mare sunt meteorit,
Lunec în lumina din Pronaos.

Diformă-i încercarea vieţii-n rod,
Cerul coboară-n câmpul cu belşug,
Izvoarele de grâu în aur curg
Sub tainele ştiute doar de plug.

Un lăutar lăuntric trece-n trup,
Cântă-n prichiciul de vise şi dor,
Culorile dispar şi fluturii
Vin în iubirea pentru care mor.

Beau pe-ascuns din struguri şi speranţă,
Viaţa-mi pun în inima de fier,
Sunt meteoritul care simte
Că locul meu e-aici şi nu în cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg de amintiri

Gând purtat prin roua verii,
Florile pălesc în vis,
Se împart aripi în şoapte
Peste cerul necuprins.

Goliciunea, înmiresmarea
Îmi dezleagă dor carnal
Frământând în mine gândul
De-a pluti un ultim val.

Peregrin pe creasta verde
Îmi doresc rod de femeie,
Creşte fructul, nesătulul
De-a purta în el scânteie.

Şi mânat prin ploaia verii
Vreau să muşc din vechi iubiri
Trăind viaţa mai frenetic
În amurg de amintiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nebun de preamărire

Într-o insulă stelară
Valul loveşte-n neştire,
Un nebun de preamărire
Spre singurătate zboară.

Pe-o aripă înfrunzită
De poveşti şi vorbe dulci
Îngerii copii sparg nuci
Inimii de dor spuzită.

Vin hoitari din altă lume
Să frământe poezia,
Zboru-nalt mi-e mândria
De-a mă-nroura din spume.

Coji de vorbe, miez de vise,
Sufletu-mi iese din mare,
Pegasul nechează-n zare
Peste spuzele aprinse.

Insula stelară-mi este
Harul locuind în ea,
Cu aripi te-oi boteza
Vers din vers, iubirea mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

Tablou cu nuri în acolade
Din care curg fulgere moi
Cu dinţii de ieduţi de lapte
Născuţi în ierburi şi-n noroi.

Tablou cu vise răstignite
În cuie de lumini adânci
Pătrunse pe neocolite
În coastele ce stau pe brânci.

Tablou cu ţara şi cu tine,
Şuvoi ce curge stând în loc
Pe-ntins de lacrimi şi suspine
În liniştea fără noroc.

Tablou cu inima în groapa
Celor cu aripi de nisip
Jucându-se vârtos cu sapa
În ochiul meu, sculptându-ţi chip!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în braţele visului meu

Vino în braţele visului meu
Să ne îmbrăţişăm o veşnicie,
Să fii un fluturaş ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.

Vino în braţele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viaţa sfântă ce o moştenim.

Vino în braţele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să păşim prin vânturi şi prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată

În veştile vremii mereu o erată.
Ziarele plâng cum n-au plâns niciodată!

Coloane întregi ne tot dau de ştire
Cum zilnic se umplu de zor, cimitire.

Şi n-ar fi exclus să aflu odată
Cum vremile însele devin o erată.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertările de vise coapte

Prin sufletul de vată
Trece uneori cuţitul negru,
Sângele slăbiciunilor iartă
Tăietura semnului integru.

Printre rădăcini râma usucă
Resturi de-otravă înfoiată,
Crucea iubirii nu apucă
Să-adune sfinţii laolaltă.

În ceruri se fierbe pe rupte
Zeamă de stele înnoptate,
Şoaptele lor îşi lasă supte
Iertările de vise coapte.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disecarea clipei fericite

În mine azi roiesc toţi fluturii iubirii,
Zboară prin stomac şi mă colindă,
Cu zborul lor atât de mătăsos
Te-aduc în vraja mea şi te alintă.

Se scaldă-n sânge poezia lor,
Tu o reciţi în farmecul de lună,
O rază îţi pătrunde-n sân timid,
Cu vicleşug mă prinzi de mână.

Mă trezesc în visele cu mere coapte
Sub streşina privirilor de foc,
În jurul nostru-s roiurile de fluturi,
Zborul de rutină vine cu noroc.

Şi ochii tăi sunt aripi colorate,
Unduie în ei cerul masiv de stele,
Paşii sar din cărărui înguste,
Ne ascund în ierburi de vâlcele.

Suntem doi fluturi în stomacul vieţii,
Măcinăm înalturi fericite,
Într-o vrajă luminând misterul
Disecăm iubirea clipei potrivite.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

Merg desculţ prin inima
Vorbelor tale cu aripi de seară,
Fructele aroganţei alungă
Opţionalul vis căzut de pe scară.

Un câine floral îşi leagănă
Covrigii esenţiali din coadă,
Nivelul groazei aprig lăcomeşte
Lumina grumazului devenit corvoadă.

Trec nivelul grijii în palide tăceri,
Tu cauţi în răceala inimii topite
Odaia somnului supus
Obrazului gol pătruns de ispite.

Îngerii mângâie praful din paşi
Pendulând cerul sub pene de stea,
De-atâtea păcate iertate am Doamne
Gaură neagră în inima ta.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (pre)sentimental

fiecare om este o colivie de aur
în care sunt ţinuţi captivi
îngerii.

dar va veni o zi
când toate uşile vor fi descuiate
cu agrafa de păr a Giocondei.

îngerii îşi vor legăna aripile
sus
cât mai sus
iar oamenii nu vor mai avea
nimic de ascuns...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spânzurat în dulcele păcat

Tu ai rămas în weekend în oraşul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.

Luna˗şi arată bănuţul în coarne de melc,
De la sânu˗ţi cu vise nu mă˗ndur ca să plec.

M˗amăgeşti că˗n oraş smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!